Page 157 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

dolmă, unde este iarbă suficientă, întrucât pe dolma din Cenadul Mare spre Begova
pasc oile și vitele dolmașului, care are peste 50-60 oi și vite cornute.“
Pe 8 mai 1942, jandarmeria plasei Sânnicolau Mare informează Legiunea,
într-un raport privind tăbăcăriile de pe raza sa de acțiune, că „În comuna Cenadul
Mare sunt trei tăbăcari particulari cărora li se repartizează lunar de către O.R.P.
câte 60 kgr. piei diferite de vită.
Cota aceasta nu ajunge pentru populație, din care cauză mulți dintre locuitorii
comunei comentează căci nu se poate ști ce se face cu pieile vitelor ce ei le vând. [...]
Multă populație suferă pe această temă, căci nu se pune nicio bază pe reclamațiile
locuitorilor, întrucât ei se întreabă căci se taie vite, dar nu se repartizează tăbăcarilor
cotele lunare de către O.R.P.
Pentru a veni în ajutorul populației, în special cu piei pentru opinci, este
necesar să se intervină pe lângă O.R.P. cota majorată lunar și atunci să se controleze
cât mai des confecționarea opincilor și (a se) distribui populației nevoiașe, care nu
poate cumpăra ghete.“
Trebuie reținut faptul că, așa cum reiese și din raportul din 22 mai 1942, trimis
de Secție către Legiune, în primăvara acelui an au fost mari inundații, afectat fiind
și Valcaniul: „Locuitorii (din) comunele ce compun această secție sunt dispuși a
însămânța toate terenurile cu orice fel de cereale și zarzavaturi, cu toate blocările
făcute de către guvern, dar știut este căci nu se pot însămânța din cauza marilor
inundații.
Locuitorii comunelor Cenadul Mare și Cenadul Vechi au însămânțat până
în prezent 1.000 jugăre cu zarzavaturi și în continuu însămânțează. [...] În plasa
Sânnicolau Mare nu sunt speranțe ca apele să se retragă căci după cum am primit
raportul șefilor de posturi, apele cresc din zi în zi. [...] Șvabii încearcă a însămânța
tot felul de plante pentru animale și ce se mai poate însămânța din cereale.“
Într-un raport privind starea populației sărace de pe raza Secției, datat 9 iunie
1942, plutonierul major Gheorghe Gloabă va scrie: „3. În ceea ce privește starea de
spirit a populației din comunele ce compun această plasă și în special cele sărace
este pe cât se poate de rea din cauză căci a început să nu mai aibă ce să mănânce.
Nu va trece mult timp și in corpore vor veni la sediul primăriilor pentru a fi
luate cu asalt căci nu se găsește făină niciun gram la brutării.
În comunele inundate nici nu mai se încape la îndoială căci cu toții strigă să
li se dea mălai sau pâine sau în cel mai rău caz porumb căci nu pot să-și muncească
pământurile.
În această direcție și pentru a se stabili mai precis adevărul căci populația
din plasa Sânnicolau Mare se găsește într-o stare de plâns și în special cei săraci ai
căror soți se găsesc pe front, trebuiește îndreptate severe cercetări de către serviciul
aprovizionării județului care după cum (sunt) informat nu dă nicio atenție rapoartelor
ce sunt făcute din partea primăriilor.
Măsuri trebuiesc luate din timp pentru a nu se agrava situația populației care
cere pâine și porumb.“
Cine împarte, parte-și face. O zicală valabilă pe timp de pace, dar mai ales de
război. Este relevant cazul raportat pe data de 21 martie 1942, către Secția de Jandarmi

155