Page 159 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

pentru ziua de lucru variau între 200 și 300 de lei, plus mâncare, în funcție de natura
sarcinilor primite.
Despre cauzele scumpirii articolelor de primă necesitate din prăvăliile din
Cenad va raporta șeful de post pe 25 iunie 1942. De vină, va scrie el, sunt „...angrosiștii
din Sânnicolau Mare, Coloniale și Steaua, precum și comercianții angrosiști din
Timișoara, care când vând marfa din prăvălie comercianților, în factură se trece un
preț mai mic cel fixat de autorități ca maximal, însă în schimb numiții vând marfa
micilor comercianți mai scumpă și de aceea și acești mici comercianți la rândul lor
când o vând urcă și ei prețul față de cel cu care a cumpărat-o pe spatele bietului
țăran.“ Pentru a se împiedica vânzarea de cereale la prețuri exagerate, jandarmii
și autoritățile comunale din Cenad au pus să se bată toba prin localitate pentru ca
oamenii să-i denunțe pe cei în cauză fie la post, fie la primărie, „pentru a li se dresa
acte.“

Învățătorul Ioan Munteanu și copiii.

Dintr-un raport al Secției de Jandarmi Sânnicolau Mare reiese că, la Cenad, „...
populația săracă n-a avut date rațiile de pâine sau de porumb necesare consumației
și pe care să le fi consumat depășind rațiile date și de aceea un număr de 400-500,
populație de pe raza acestui post, este lipsită în prezent complet de pâine sau de
porumb și din care cauză zilnic umblă circa 100-200 de persoane pe stradă prin
comună cu copiii de mână plângând că nu au ce să mănânce, de la primărie la post,
pe la moară, brutărie, amenințând pe brutari și morari că le va distruge locuințele
de la moară și brutărie dacă nu le dau pâine sau făină de mâncare...“

157