Page 161 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

câte acte de sabotaj fuseseră încheiate pentru specula cu cereale, dar și „cum se face
că există încă porumb și grâu de speculă.“ Pe 19 iulie, șeful Postului de Jandarmi
Cenad va raporta că în comună existau 170 de familii, cu 400-450 de membri, care nu
aveau porumb sau grâu necesar pentru hrană, situație adusă la cunoștința superiorilor
în mai multe rânduri și, concluziona el, „vedem că până în prezent nu s-a luat nicio
măsură.“ Pe de altă parte, cei care voiau să-și vândă vacile nu o puteau face, fiindcă
prețurile primite erau prea mici. Lipsite de nutreț, suferind de foame, vitele începuseră
să nu mai dea lapte, ca atare îngrijorarea proprietarilor era în creștere.
Îngrijorați erau, la rândul lor, și cultivatorii de sfeclă de zahăr, care încheiaseră
contracte cu Fabrica de Zahăr din Freidorf, Timișoara. Potrivit acestor contracte, ei
trebuiau să primească, la fel ca în 1941, câte 7 kg de zahăr pentru fiecare vagon de
sfeclă. Se zvonea însă că nu vor mai primi respectiva cotă de zahăr, deoarece acesta
va fi pus în vânzare, iar cultivatorii vor primi contravaloarea lui, de câte 60 lei/kg.
Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal urmărește cu atenție ceea ce se petrece
în teritoriu. Pe 18 august, le va cere jandarmilor din subordine să verifice dacă în
urma restricțiilor la grâu țăranii au trecut la treieratul clandestin, la culegerea de
pe câmp a snopilor și spicelor sau chiar la fraude la batoze, unde utilizează două
carnete. Țăranii erau nemulțumiți și pentru faptul că deși grâul fusese blocat, preoții
nu fuseseră afectați de aceste măsuri, drept urmare nu mai merg la biserici, iar în
unele comune chiar amenință că vor trece la sectanți sau la greco-catolici. În urma
verificărilor, jandarmii cenăzeni vor raporta pe 24 august că la Cenad nu s-a constatat
că s-ar fi treierat clandestin și nici nu s-au folosit două carnete. Însă „starea de spirit
în prezent a populației este neliniștită și îngrijorată pe tema cantităților prea mici
ce li s-au lăsat pentru consum.“ Foarte nemulțumiți erau cei săraci, îngrijorați că în
iarna următoare nu vor avea ce să mănânce și nici de unde să cumpere de mâncare,
grâul fiind blocat. La fel și lucrătorii de la mașinile de treierat, cărora nu li se va da
decât grâul prevăzut pentru rație, restul fiind blocat. Aceștia amenințau că vor intra
cu forța în magazii și vor lua de acolo grâul ce li se cuvenea.
Referitor la starea de spirit a funcționarilor din Cenad, jandarmii vor raporta
că situația materială a acestora este în general bună, hrana le este asigurată, problema
fiind cu asigurarea de încălțăminte.
Cenăzenii mai erau nemulțumiți și pentru faptul că li se dădea grâu preoților
„...în aceste timpuri grele când tot grâul este blocat pentru Stat și că populația nu
are grâu aproape nici pentru sămânță și consumul lor...“ În raportul său din 26
august, șeful de post încheia astfel: „Rugăm să binevoiți a se interveni locului în
drept, pentru a se lua măsuri de a nu se mai da acest adău (probabil adaos, n.n.) de
grâu preoților în aceste timpuri grele și că preoții să se ocupe mai mult de starea
sufletească a credincioșilor.“ În aceeași zi, într-un alt raport trimis la Sânnicolau
Mare, șeful de post nota că treieratul grâului nu s-a făcut conform instrucțiunilor. Ca
șefi la batoze nu s-au pus oameni serioși, de încredere, ci elevi, care aproape zilnic
lipseau de la batoze, „...iar soldații care au fost dați pentru acest scop, au fost dați
mai mult în comunele lor, unde nu au depus nicio activitate și erau mereu găsiți
beți pe la mașini și prin comună [...] și din această cauză nici populația nu a avut
încredere în aceste organe.“

159