Page 149 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Statutul va fi atestat de același notar public Liviu Lutai din Sânnicolau Mare.
Pe 1 martie, conducerea băncii va depune actele de înființare la Tribunalul
Timiș-Torontal secția III comercială, Timișoara, care va aproba obținerea personalității
juridice la 18 martie 1934.
La data de 14 aprilie 1934, ora 9,35, cenăzenii Anton Huller și Peter Hilger vor
depune la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie
Timișoara dosarul cu documentația necesară pentru înmatricularea firmei sociale cu
denumirea „Banca Agricultorilor S.p.A.“ (societate pe acțiuni, cu durată nelimitată),
al cărei obiect de activitate îl constituiau „operațiunile de credite și rezolvarea
afacerilor bancare obișnuite și îngăduite“, cu sediul social în comuna Cenadul Mare
nr. 368. Potrivit documentului de înmatriculare, societatea și-a început activitatea
la 18 martie 1934 și avea un capital subscris și vărsat în numerar de 200.000 de lei.
Înscrierea în Registrul Comerțului se va face pe 17 aprilie 1943.
La 31 martie 1935, are loc adunarea generală ordinară a acționarilor băncii,
prezenți fiind 47 de acționari, care dețineau în total 508 acțiuni și aveau dreptul la
404 voturi. Președinte de ședință a fost Nikolaus Swobodnik, iar desemnați pentru
verificarea procesului-verbal au fost Peter Schmelzer și Anton Wagner. Peter Hilger,
directorul executiv al băncii, va da citire raportului consiliului de administrație.
Activul societății era de 293.345 de lei, pasivul de 291.422, iar beneficiul, de 1.923. Se
propune ca beneficiul să fie în întregime utilizat pentru crearea unui fond de rezervă.
În preambulul raportului, se va preciza: „După cum dnii acționari veți vedea, anul
trecut de gestiune a mai stat în semnul greutăților începutului și a lipsei de încredere
generală. Anul de gestiune s-a început cu o nepăsare și depresiune desnădăjduitoare,
care numai la toamnă a fost preschimbată de o animație încurajatoare a afacerilor.
Capitalurile noastre în cursul anului în mai mare parte au stat fără folos, ce ne arată
și stocul de numerar, relativ prea mare, rămas la finea anului.“
Bilanțul a fost publicat în „Monitorul Oficial“ și în foaia „Renașterea“. De
asemenea, a fost înaintat și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Camera de
Comerț și Industrie Timișoara, alături de darea de seamă a consiliului de administrație,
raportul cenzorilor și procesul-verbal al adunării generale.
La 25 octombrie 1946, adunarea generală extraordinară decide lichidarea
societății, iar pe 29 octombrie se solicită către Oficiul Registrului Comerțului
„înregistrarea stării de lichidare în registrul bancar“ și „înregistrarea în calitate de
lichidatori a dlor Peter Hilger, Emeric Aubermann și Johann Kühn, a căror iscălitură
e deja depusă la registrul firmelor, fiind și actual înscriși ca membrii consiliului
de administrație.“ Dar iată și motivația lichidării, așa cum a fost aceasta surprinsă
în procesul-verbal al adunării generale extraordinare: „Consiliul de administrație
constată în raportul său, că banca ca societate pe acțiuni nu poate să satisfacă
cerințelor legei bancare din toate punctele de vedere, în primul rând din lipsa de
capital social prescris și din cauza speselor – relativ imense – ocazionate cu diferite
publicațiuni cerute de lege, carele banca nu este în situație să le acopere pe o vreme
îndelungată fără periclitarea capitalului. Prin urmare, consiliul de administrație
propune lichidarea și disolvarea societății pe acțiuni. Susținerea societății pe
acțiuni nici nu mai este necesară, deoarece în locul societății noastre pe acțiuni s-a
înființat o societate cooperativă de credit, care va fi destinată a alimenta pe locuitorii

147