Page 74 - Jazz
P. 74

cuplu. Şi iar vechea şi irezistibila slăbiciune de a asculta un album
           de atmosferă, liniştit şi meditativ, în spiritul jazzului de tavernă,
           nesofisticat şi poate chiar uşor “comercial”, care trece dincolo de
           muzică, spre o zonă ambiguu sentimentală amestecată cu puţină

        abandonare, cu fotografii sepia, nuanţe aurii şi contururi difuze de
      luminescenţa mercurului, cu gândurile lăsate în voia eternei poveşti

                surprinse în esenţa ei de Round Midnight de pe Whisper Not
         Dar de ce eu, Petru, ţin să scriu despre toate astea şi în ce scop? La
         urma urmei, de vreme ce nu ţin pentru mine însumi, aşa, în formă

               magmatică, haotic nuanţată, învălmăşită, iţoasă şi discontinuă
         toata această senzaţie, s-ar spune că scriu pentru cineva. Un cineva

                multiplicat şi anonim căruia, mă întreb deseori, cât de mult îi
      foloseşte ceea ce scriu, şi totodată mă întreb dacă nu cumva faptul că
       scriu, ţine doar de un exerciţiu strict literar-confesional, iar “celalalt”

                                                                     e un simplu pretext ?
          Aşa să fie? Şi pentru a nu cădea în plasa propriei mele deschideri
        şi a mă transforma, pe nesimţite, aşa cum am mai spus-o, în insecta

              Gregory din Metamorfoza lui Kafka, în a cărui carapace moale
               şi vulnerabilă se înfig până şi merele aruncate de cei apropiaţi,
             de cei care au ţinut odată la el, voi spune că o fac doar din acest
        dezinteresat şi nobil interes livresc. Dar de fapt încerc să falsez. Îmi
            asum însă riscul acestei recunoaşteri. Şi metamorfoza în All My

                                                                                  Tomorrows...

74
   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79