Page 74 - Jazz
P. 74
cuplu. Şi iar vechea şi irezistibila slăbiciune de a asculta un album
de atmosferă, liniştit şi meditativ, în spiritul jazzului de tavernă,
nesofisticat şi poate chiar uşor “comercial”, care trece dincolo de
muzică, spre o zonă ambiguu sentimentală amestecată cu puţină
abandonare, cu fotografii sepia, nuanţe aurii şi contururi difuze de
luminescenţa mercurului, cu gândurile lăsate în voia eternei poveşti
surprinse în esenţa ei de Round Midnight de pe Whisper Not
Dar de ce eu, Petru, ţin să scriu despre toate astea şi în ce scop? La
urma urmei, de vreme ce nu ţin pentru mine însumi, aşa, în formă
magmatică, haotic nuanţată, învălmăşită, iţoasă şi discontinuă
toata această senzaţie, s-ar spune că scriu pentru cineva. Un cineva
multiplicat şi anonim căruia, mă întreb deseori, cât de mult îi
foloseşte ceea ce scriu, şi totodată mă întreb dacă nu cumva faptul că
scriu, ţine doar de un exerciţiu strict literar-confesional, iar “celalalt”
e un simplu pretext ?
Aşa să fie? Şi pentru a nu cădea în plasa propriei mele deschideri
şi a mă transforma, pe nesimţite, aşa cum am mai spus-o, în insecta
Gregory din Metamorfoza lui Kafka, în a cărui carapace moale
şi vulnerabilă se înfig până şi merele aruncate de cei apropiaţi,
de cei care au ţinut odată la el, voi spune că o fac doar din acest
dezinteresat şi nobil interes livresc. Dar de fapt încerc să falsez. Îmi
asum însă riscul acestei recunoaşteri. Şi metamorfoza în All My
Tomorrows...
74