Page 149 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

Pe 5 august 1937, Administrația de Încasări și Plăți a Județului Severin va
trimite către Chestura Poliției Lugoj o sesizare privind eliberarea certificatelor
solicitate de pensionari, unii dintre aceștia fiind acuzați de faptul că încearcă
să ocolească legea pentru a-și mări veniturile. „La calcularea pensiei, cota de
scumpete este în legătură cu comuna în care locuiește pensionarul, fiind mai
mare pentru comună urbană și mai mică pentru comună rurală. Acest lucru
determină pe unii pensionari să-și dea un domiciliu fictiv în comună urbană -
pentru a obține o pensie majorată - obținând o viză și certificat de complezență din
partea autorităților polițienești și biroul populației, care nu-și dau seama că se fac
părtași dimpreună cu pensionarul la frustrarea unui fond comun al pensionarilor.“
Considerând drept intolerabilă o asemenea situaţie, administratorul financiar
va solicita o mai mare atenţie la acordarea vizelor şi eliberarea certificatelor de
către organele poliţieneşti şi va încheia: „Binevoiţi a cunoaşte că prin organele
noastre vom cerceta dacă datele certificate de organele Dvs. sunt exacte şi unde
vom observa date eronate, vom aduce cazul la cunoştinţa Ministerului de Interne
şi vom sesiza şi parchetul, pentru acei ce au certificat datele eronate, să sufere
consecinţele indolenţei lor.“
Pe 10 noiembrie 1940, cu începere de la ora 3,39 (a durat aproximativ
câteva zeci de secunde, chiar trei minute, după unele surse), în România a avut loc
un cutremur cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter (magnitudinea diferă de la
susrsă la sursă, unele indicând 7,7), cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime
de 133 km. Efectele acestuia au fost devastatoare în centrul și sudul Moldovei,
dar și în Muntenia. Se estimează că numărul victimelor a fost de 1.000 de morți
și 4.000 de răniți (cifre incerte din cauza cenzurii de război). La București s-au
înregistrat aproximativ 300 de morți. Majoritatea plafoanelor sălilor de spectacol
s-au prăbușit. Printre victimele mai cunoscute ale timpului s-au numărat liderul
comunist Ilie Pintilie (mort la închisoarea Doftana) și compozitorul Ion Vasilache.
Pentru înlăturarea cât mai urgentă a pagubelor, guvernul va face apel, prin
diversele sale instituții din teritoriu, la solidaritate. Pe 20 noiembrie 1940, Secția
L. 3 Lugoj solicita Districtului M. Lugoj să angajeze „… cât mai mulți meseriași
sobari, zidari, lemnari, tinichigii și (a-i) îndruma la biroul Secției pentru a le emite
ordine transport ca să plece cu primul tren la Galați.-
Vor fi plătiți cu salariu mare fixat de guvern.-
Rugăm a se depune toate eforturile pentru angajarea meseriașilor de mai
sus, trimițând delegați la Primării care să vizeze populația prin batere de tobă.
[…] Nu admitem rapoarte întocmite de Dvs. cu ușurință la masa biroului
că nu aveți oameni, fără a vă interesa pe teren asupra posibilității de strângerea
acestor oameni.“ Potrivit acestei dispoziții, șeful Secției L. 3. era inginerul I.
Malachi.
Oficiul Public de Plasare din Lugoj, parte componentă a Serviciului Plasări
de la Direcția Muncii (Ministerul Muncii), îi va răspunde primarului Lugojului pe
12 decembrie 1940:
„La adresa D-Voastră Nr. 12271 din 22 Noemvrie 1940, jurn. sub Nr. 886
din 27 Noembrie 1940,
Avem onoare a Vă face cunoscut că, dintre lucrătorii meseriași înscriși la
acest oficiu de plasare, nici unul nu a voit să se angajeze la Galați, preferând toți
147