Page 152 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

nu are un loc pentru piața săptămânală, sau mai bine zis, locul unde se ține de
prezent piața este absolut impropriu, atât ca mărime cât și ca poziție, este fără
unitate fiind răsfirat în 6-7 străzi, din care cauză piața funcționează în împrejurări
neeconomice și neigienice, îngreunează enorm controlul și mai ales aprovizionarea
populației. [...] La fel stau lucrurile cu terenul Târgului de Vite. Deși Primăria
încasează importante sume la aceste capitole, totuși, pentru întreținerea propriu-
zisă și amenajarea terenului nu destinează decât sume derizorii. Din această cauză
Târgul de Vite, mai ales pe timp de iarnă sau pe ploaie, este într-o stare nepermisă
și inadmisibilă. […] Spre orientare mai comunicăm că Lugojul a avut o piață
centrală și corespunzătoare, care însă a fost desființată și înlocuită cu un parc, cu
toate protestele comercianților și ale Camerei.“
Camera de Comerț și Industrie Lugoj avea la 30 aprilie 1944 următoarea
comisie interimară: Petru Panga – președinte; Heinz Schramm – vice-președinte;
Grigore Popescu, Constantin Călțun, Ioan Bancu și Traian Jucu – membri.
Comitetul de direcție avea următoarea componență: Petru Panga – președinte;
Ioan Bancu – membru; Romulus Șoimu – prim-secretar. Comisia de control era
alcătuită din Ion Cristea – delegat al Ministerului Finanțelor, și Coriolan Novac –
delegat al Ministerului Economiei Naționale.
„Buletinul Camerei de Comerț și Industrie Lugoj“ nr. 1-4/1944, apărut
la Lugoj la 30 aprilie 1944, sub îngrijirea prim-secretarului Camerei, Romulus
Șoimu, va face referire, în articolul intitulat „Românizarea industriei și meseriilor
și ducerea la bun sfârșit a românizării comerțului“, la faptul că, cităm: „Elementul
românesc nu participă în raport cu numărul și importanța sa în comerț, industria
mică – meserii – dar mai ales în industria mijlocie și mare. Situația aceasta este
cunoscută de toată lumea și nimeni nu poate lua în nume de rău că poporul nostru
vrea să ajungă în drepturile sale.“ Se observa că meseriile începuseră să fie tot
mai căutate de români, iar comerțul mic se afla în majoritate pe mâini românești.
Marele comerț era doar parțial pe mâini românești, pe când industria mijlocie și
mare aparținea aproape în totalitate altor etnii.
Camera de Comerț și Industrie Lugoj propunea construirea unei autostrăzi
(în sensul de șosea, n.n.) pentru transportul de persoane și mărfuri pe traseul
Iablanița-Bozovici-Oravița, care „...fiind paralelă cu Dunărea, cu care ar trebui
legată în mai multe puncte, ar avea și o importanță strategică.“
Același document clasifica târgul de vite din Lugoj, alături de cele din
Caransebeș, Făget și Mehadia, drept târg de primă importanță. Funcționarea
târgurilor de vite și a piețelor era guvernată de Legea Burselor de Comerț, promulgată
cu Decretul Regal nr. 1699 din 8 mai 1904 și de Legea pentru extinderea Cap. VII
art. 59-69 din Legea Burselor de Comerț pe întreg teritoriul țării și modificarea
unor dispozițiuni privitoare la aplicarea acestui capitol din 6 aprilie 1928. După
starea în care se afla, târgul de vite de la Lugoj era situat pe locul trei, după cele
de la Caransebeș și Făget, „...aici îmbunătățiri mai sistematice se fac numai cu
intermitențe și nu stau în raport nici cu suprafața târgului, cu starea mai mult rea
în care se află, dar mai ales cu importanța lui economică.“
„Camera de Comerț și de Industrie din Lugoj cu anul 1944 își încheie 19 ani
de existență“, se spune în darea de seamă pentru 1944/1945. În 1944, a intervenit
la Prefectura județului Severin și Primăria orașului Lugoj pentru mutarea pieței din
150