Page 150 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

a se angaja la București -, unde am și trimis un număr de 40 lucrători calificați
și necalificați, cari au fost plasați la Munca Legionară.-“
În nr. 45/10 noiembrie 1940 al „Foii Diecezane“ din Caransebeș, în cadrul
articolului cu titlul „Armonizarea salariilor“, diaconul Ilie V. Câmpianu avea să
scrie: „Un preot fără bacalaureat și fără gradații a avut bugetat 3150 lei, iar
acum 3600 lei, care amarului de salar trecut prin numeroasele laminoare ale
impozitelor și detragerilor ca, fondul de pensie 10%, adiționale, drum, Apărarea
Națională 2%, taxa de 4 și 8%, supra cota, impozit după casa parohială, reținerea
obligatorie la Casa Clerului 3%, tipărituri, pentru internat, cazuri de moarte, -
se subțiază la vreo 2300 Lei în trecut și la 2600 Lei în prezent.
Un preot cu bacalaureatul fără gradații a avut bugetat 3300 Lei iar acum
4000 Lei, cari sume strecurate prin aceeași filieră se rotunjesc la vreo 2500 Lei
în trecut și acum la vreo 3100 Lei.
Și acum un caz referitor la preoții îmbătrâniți în păzirea sfintelor noastre
biserici și a națiunii, adesea atacată de furtuni sectare și curente străine,
dușmănoase.
Un preot cu bacalaureatul și 4 gradații - căci atâtea li se dau - a avut 5150
Lei, acum 6000. O sporire bugetară de 850 Lei. Aceasta, trecută prin procedeul
impozitelor sus amintit, rămâne vreo 500 Lei, deci 4600 Lei.
În general putem spune că majorarea s’a făcut cu câteva sute numai. Nu
mai amintim despre ajutorul copiilor, cari acum cresc mai greu decât oricând
din cauza scumpetei.
Întreținerea la școală a unui singur copil costă peste 2000 Lei lunar fără
haine, cărți etc. Suma aceasta detrasă din cei 3000-4000 Lei ce-i mai rămâne?
Iar dacă are copii mulți, ce face?
Cunoscut a fost și până acum și recunoscut de toate regimurile politice -
până după alegeri - că funcționărimea a îndurat mizerii.
Ce vom spune acum, când exemplu orașul Caransebeș, poate nu cel mai
scump din țară are prețurile produselor de orice natură urcate de două ori peste
sută: un ou 5-6 Lei, amintesc aceasta fără a intra în cauza proverbului «Face
dintr’un ou un bou», 120 Lei Kgr. unsoare, 450-500 Lei metru de lemne, 64 lei
kgr. carne de porc, etc.
Sunt produse indispensabile vieții corporale. Armonizarea trecută - căci
sperăm în cea viitoare - nu ar fi ajuns scumpetei de atunci, necum anormalității
celei prezente.
Preotul începător, care cumpără toate afară de apă, ba mai stă și a stat
luni de zile fără acel minim salar, când merge la parohie se ia cu mâinile de păr,
neavând nici anturajul confortului, căci e sărac el, și soție bogată după preot
nu vine, lucru adeverit în eparhia noastră. Bănățencele înstărite - necunoscând
cazul în restul țării - preferă orașul măcar în lipsă, decât satul noroios, nepotrivit
pentru lac și stofe scumpe.“
Un raport al Primăriei Lugoj către Inspectoratul General Administrativ de
la Timișoara, scris la 2 ianuarie 1943, relevă faptul instituția avea în subordine
un atelier comunal de încălțăminte, personalul fiind alcătuit din numai două
persoane, un maistru și un ucenic.

148