Page 193 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

Cheltuielile extraordinare (aici vom preciza și sumele) includeau: asfaltarea
carosabilului de la Banca „Albina“ până la Biserica Ortodoxă Română - 1.681.966
lei; construirea de canale și rigole - 258.106 lei; construirea de podețe - 33.684 lei;
lucrări pregătitoare cu întocmirea planurilor unui pod din beton armat - 39.397 lei;
construirea fântânilor arteziene - 105.000 lei; alinieri de străzi și răscumpărări de
terenuri - 122.253 lei; consolidarea malurilor râului Timiș - 538.378 lei; acoperirea
cheltuielilor făcute cu primirea regelui Mihai - 79.974 lei; contribuția la cheltuie-
lile pentru realizarea monumentului Unirii - 100.000 lei; procurarea unei mașini de
calculat pentru Ministerul de Interne - 4.000 lei; cheltuieli cu expoziția de fructe
- 1.701 lei; contribuție la fondul pentru ajutorarea șomerilor - 10.000 lei.
În fine, iată și cheltuielile din fondurile cu destinație specială: pentru
retribuirea personalului și procurarea materialului necesar serviciului tehnic; pentru
poliția de câmp și susținerea vitelor de reproducție; pentru despăgubirea cărnurilor
confiscate și îmbunătățirea abatorului; pentru titluri în valoare nominală subscrise
la împrumutul de înzestrare a țării; pentru remiza personalului din serviciul finan-
ciar; pentru împrumutul funcționarilor primăriei; pentru spitalul județean; pentru
fondul sanitar; pentru bustul lui Traian Grozăvescu.
Dar să revenim la cheltuielile extraordinare, unde se poate remarca poziția
privind alinierea de străzi și răscumpărarea de terenuri. Era un pas absolut ne-
cesar pentru dezvoltare, dar și pentru respectarea unor condiții minimale de igienă.
Deoarece, după cum constata Serviciul Sanitar al Orașului Reședință de Județ Lu-
goj, la 31 martie 1941, foarte multe locuințe din Lugoj nu corespundeau cerințelor
igienice, nu asigurau locatarilor condiții sanitare prielnice, nu aveau dependințe
(grajduri, closete etc.) corespunzătoare, „...iar adesea jurul lor și curtea este
întreținută murdar, pline de gunoaie etc. și chiar nici casele nou construite nu țin
cont adesea nici de prescripțiunile stipulate prin autorizația de construire și nici
de dispozițiunile legilor în vigoare...“.
Drept pentru care, serviciul sus-amintit solicita Primăriei ca înainte de elibe-
rarea permisului „de utilaj, deci înainte de a fi locuită, fiecare casă nou construită
să fie văzută și controlată de către comisia de salubritate comunală compusă în
baza art. 314 al Legei Sanitare, din: primarul (sau delegatul lui - consilier, din
medicul igienist (medicul șef al orașului) și din inginerul comunal.“ Imediat după
terminarea lucrărilor de construcție, proprietarul avea obligația de a cere imediat
deplasarea la fața locului a acestei comisii. Aceasta trebuia să întocmească un pro-
ces-verbal cu privire la faptul că respectiva clădire „...întrunește toate condițiunile
sanitare și edilitare, va putea fi locuită și primi permisul de utilaj.“ Dar, după cum
observa același serviciu, „Întrucât nu ar exista un regulament comunal cu privire
la edificiuri, acela ar trebui întocmit de urgență, fixându-se prin el normele de
construcție.“ Mai mult decât atât, se solicita:
„c. Comisia de salubritate să viziteze toate clădirile necorespunzătoare și
insalubre, urmând ca la cele găsite insalubre să se dreseze un proces verbal pentru
evacuarea sau dărâmarea casei, prescriind și eventuale renovări dacă ar fi cazul.“
Potrivit unei circulare trimisă la Primăria Lugoj de către Inspectoratul
General Sanitar și de Ocrotire Timișoara, la 5 iunie 1935, Ministerul Sănătății și
Ocrotirii Sociale va emite ordinul nr. 21934 din 30 mai 1935, prin care va im-
pune la nivel național „Regulamentul pentru construcții și alinieri al municipiului

191