Page 198 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

În caz de insolvabilitate, amenda se va transforma în prestațiunile de
muncă, iar în caz de refuz de esecutare, în închisoare, care nu poate fi mai mare
decât 15 zile.“
Nicio casă nouă nu putea fi locuită decât după terminarea completă a clădirii,
nu mai curând de cinci luni după terminarea zidăriei în roșu și două luni după ter-
minarea tencuielilor interioare, dacă ele s-au finalizat înainte de 1 septembrie și
patru luni dacă ele s-au terminat după această dată. Înainte de prima ocupare a
noilor case, proprietarul era obligat să ceară de la Primărie autorizație de locuință,
care trebuia eliberată în termen de 15 zile.
Potrivit dării de seamă pe exercițiul 1939 al Întreprinderilor Comunale Lu-
goj (de la 1 aprilie la 31 decembrie 1939), orașul Lugoj nu avea o rețea de ape-
duct pentru alimentarea populației cu apă potabilă, aceasta făcându-se prin fântâni
particulare săpate și arteziene. Însă numărul acestora se dovedea insuficient atât
pentru populație, cât și pentru rezervoarele de apă necesară la stingerea incendi-
ilor. Drept pentru care a fost necesară săparea mai multor fântâni publice simple,
în diferite puncte ale municipiului. De asemenea, s-au forat fântâni adânci bătute
și arteziene, care, completând fântânile și artezienele deja existente, au asigurat
populația cu apă potabilă suficientă.
Întreprinderile Comunale Locale au avut în grijă în 1939, în ceea ce privește
întreținerea în stare de funcționare și de higienă, următoarele fântâni publice:
- 9 fântâni arteziene (curgere continuă);
- 7 fântâni arteziene cu pompă;
- 3 fântâni adânci (bătute) cu pompă;
- 8 fântâni (săpate) cu pompă;
- 13 fântâni simple (săpate) cu roată);
- 9 fântâni simple (săpate) cu cumpănă.
În decursul lunii aprilie 1939, toate fântânile publice deschise au fost
dezinfectate în prezența agenților serviciului sanitar comunal. De asemenea, au
fost curățate de toate obiectele și impuritățile căzute înăuntru. S-au schimbat stobo-
rii (stâlpii, n.n.) la cinci fântâni simple, aplicându-li-se câte o placă de beton armat
și câte o pompă de tras apa. Iar la două fântâni arteziene, al căror debit a scăzut,
s-au instalat, de asemenea, pompe de tras apa.
Dar iată ce se spune în respectiva dare de seamă din 1939 despre canalizarea
din Lugoj:
„Orașul Lugoj este împărțit în două de cursul râului Timiș, numindu-se
partea dreaptă de Lugojul-român, iar partea stângă de Lugojul-german. Toate
canalele de conducere a apelor meteorice și menajere sunt dirijate spre alvia râu-
lui Timiș.-
În Lugojul-român este construit un canal colector, care colectează atât
apele meteorice, cât și cele menajere din majoritatea străzilor acestei părți de
oraș și le conduce spre eșirea râului Timiș din oraș.-
În Lugojul-german, situația este cu mult mai dificilă din cauză că în această
parte a orașului nu există un canal colector, astfel că aci toate apele meteorice și
menajere sunt conduse de fiecare în parte de-a dreptul în alvia râului, unele chiar
în centrul orașului.

196