Page 199 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

Din cauza lipsei unui plan de sistematizare a orașului, pe de-o parte, iar pe
de altă parte din lipsa de fonduri necesare, nu s-a putut realiza în cursul anului
1939 nici o lucrare de canalizare.
Totuși, s-au făcut măsurări, planuri și devize pentru canalizarea unei
porțiuni din str. Bocșei și străzii Liviu Marcu, costul lucrărilor urmând să fie aco-
perit din bugetul anului 1940.-
Iar în strada Ioan Sârbu, s-au luat măsuri pentru conducerea apelor me-
teorice printr-un tub de beton pe sub terasamentul liniei ferate Lugoj-Buziaș,
vărsându-se într’o arteră a părăului Cernabora.“
În același an 1939, Întreprinderile Comunale Lugoj aveau în exploatare,
pentru colectarea gunoiului menajer din oraș, patru căruțe (toambe) închise și trase
de câte un singur cal. Municipiul era împărțit în patru sectoare, fiecare sector dis-
punând de câte-o căruță în acest scop. După cum spune raportorul în darea de
seamă, „În cursul anului 1939, serviciul ridicării gunoaielor gunoaielor menajere
a funcționat în perfectă ordine, satisfăcând întru toate exigențele populației.“
Pentru adunatul gunoaielor de pe străzi existau patru căruțe trase de câte un
singur cal. Acestea au fost construite în atelierele Întreprinderilor Comunale Lugoj
și se descărcau automat. Acestea colectau gunoaiele de pe străzile din cartier-
ul mijlociu și periferic și le transportau la locurile dinainte stabilite. Iar cele din
cartierul central se ridicau și se transportau direct de către măturătorii de stradă,
cu ajutorul cărucioarelor pe două roți, din tinichea. De măturat se ocupau 38 de
măturători de stradă, angajați ai I.C.L., având fiecare de întreținut câte o porțiune
de drum stabilită de conducerea I.C.L. Pentru măturatul străzilor periferice, se or-
ganizau echipe de două ori pe săptămână, acestea parcurgând și curățind străzile
unde nu existau măturători de stradă permanenți.
În cursul lui 1939, au fost probleme, dat fiind faptul că întreaga circulație din
Lugoj nu dispunea decât de un singur pod peste Timiș. Iar mașinilor și căruțelor
lugojene li se adăugau căruțele venite de la sat, precum și furgoanele militare, drept
pentru care, „...în zilele de târg săptămânale era absolut imposibilă curățirea până
în orele târzii după masă, când s-a mai redus circulația vehiculelor din centrul
orașului.“ Se aștepta darea în folosință, în 1940, a podului de beton.
O altă activitate importantă a I.C.L. era stropitul străzilor, activitate deservită
de două stropitoare vechi marca „Laffly“, una pentru Lugojul Român, cealaltă
pentru Lugojul German. În darea de seamă a I.C.L. pe 1939 scrie:
„Având însă în vedere că cea mai mare a străzilor acestui oraș nu sunt
pavate, drumurile împietruite numai cu piatră de râu producând o mare canti-
tate de praf, care la rândul său a fost adus de vehicule în centrul orașului pe
străzile asfaltate, iar pe de altă parte extinzându-se suprafața clădită a orașului,
autostropitoarele existente s-au dovedit a fi ca insuficiente pentru stropirea tuturor
străzilor din cuprinsul orașului.- Din acest motiv, Direcțiunea I.C.L. a procurat
încă un autostropitor marca Ford, de o capacitate de 2.500 litri, cu prețul de Lei
525.000.-
Randamentul acestei amplificări a serviciului se va putea constata abea în
cursul anului 1940, când va fi pus în funcțiune și noul autostropitor..-“
Serviciul de hornărit era împărțit în patru circumscripții, fiecare având
câte un șef și un ajutor de hornar. În cursul lui 1939, s-au curățit o dată pe lună
197