Page 202 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

- două găleți speciale cu „dârjală“;
- două felinare;
- două vedre de tinichea;
- două vase din material vechi.

Pe 31 decembrie 1949, se va întocmi și semna procesul-verbal de predare-
primire a patrimoniului Serviciului de salubritate la I.E.L. Potrivit preambulului
acestui document, președintele Comitetului provizoriu al Orașului Lugoj era Ștefan
Pușcaș, iar secretar, Aurel Lascu. Calitatea inventarului și numărul personalului
acestui serviciu, raportat la numărul de locuitori din acea perioadă (peste 26.300
în 1944), relevă și calitatea serviciilor de profil prestate locuitorilor din munici-
piul Lugoj. Evident, în context trebuie neapărat ținut cont și de faptul că România
trecuse printr-un recent război mondial, resurse uriașe (materiale și umane) fiind
prețul participării la această conflagrație.
La inventar figurau:
- un motor electric cu pompă, vechi de 30 de ani, defect;
- o autostropitoare marca „Ford“, veche de 10 ani, care necesita o reparație
capitală la motor și alte intervenții mai mult sau mai puțin importante;
- două căruțe cu ladă, în serviciu de 22 de ani;
- o căruță pentru transportat gunoi, la fel în serviciu de 22 de ani;
- două căruțe standard, vechi de patru ani (nu se specifică la ce foloseau);
- cinci cărucioare pentru gunoi, pentru măturători.
Se mai transferau („din căruțele reformate“):
- trei tombe pentru gunoi;
- una tombă stricată complet;
- trei căruțe pentru transportul gunoiului (aflate la reparat la Trsozt și Ar-
joca);
- un stropitor cu cai.
La capitolul „Scule și unelte“ figura, printre altele, un plug de lemn pentru
curățat zăpada.
Exista, însă, și un inventar viu:
- un cal anglo-arab murg, de 19 ani, pe nume Ioșca;
- un cal anglo-arab, de 16 ani, pe nume Mula;
- o iapă Nonius, de 16 ani, pe nume Monți;
- o iapă din rasa Lipițan, de opt ani, pe nume Fani;
- o iapă Nonius, de 15 ani, pe nume Doina;
- un mânz lipițan de opt luni, pe nume Costel.
Am oferit și numele cailor, în cazul când cineva ar dori să întocmească un
inventar cu nume de animale în istoria Lugojului, așa cum, de exemplu, a realizat
prof. Gheorghe Doran în cartea sa „Graiul cenăzenilor“, capitolul „Zoonimie“
(Editura „Marineasa“, 2011). După cum lesne se poate observa în cazul de față,
până și numele animalelor reflectă etnia fostului proprietar sau a îngrijitorului.
În același document de preluare-primire se mai specifica: „Odată cu prelu-
area inventarului specificat mai sus, se preia și următorul personal, care pe data
de 1. Ianuarie 1950, intră cu toate drepturile în administrarea I.E.L....“

200