Page 200 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

toate coșurile din oraș, iar în luna noiembrie s-a început arderea acestora. Pentru
o asemenea operațiune, I.C.L. a achiziționat patru aparate speciale de ars coșurile,
pe bază de petrol.
Serviciul de hornărit era înființat abia din aprilie 1939, astfel că s-au
întâmpinat destule greutăți atât la curățirea coșurilor (hornarii specialiști de până
atunci neglijând scoaterea funinginei din coșurile curățate), cât și la arderea
coșurilor, o treime din coșurile din oraș nefiind arse deloc ori foarte sumar, drept
pentru care arderea unuia singur a durat deseori și câte două ore din cauza stratului
de zgură adunată pe pereții coșului.
În fine, iată și cum a decurs în 1939 curățarea closetelor lugojene:
„Orașul Lugoj ne fiind canalizat decât în parte, curățirea latrinelor din
restul orașului se execută de serviciul de vidarea latrinelor din I.C.L., care are un
șef al stabilimentului barometric, 3 muncitori, 2 sacale montate pe căruțe și trase
de câte doi cai, și are 4 cai.- Descărcarea fecaliilor se face în râul Timiș la eșirea
acestuia din oraș.-
Dela 1 Aprilie - 31 Decemvrie 1939 s-au curățat în total 323 closete,
transportându-se 7430 sacale de fecalii.-“
Sub semnătura primarului Valeriu Străinu și a secretarului Dr. Alexandru
C. Vasilie, pe 1 noiembrie 1940, va fi emisă o decizie prin care maistrul zidar
Găvrilă Toth își pierdea dreptul de a mai executa lucrări de construcție pe raza
orașului Lugoj timp de șase luni, deoarece nu a respectat dispozițiile prevăzute
în Regulamentul de construcție și alinieri (art. 168 și 172). Mai concret, iată și
abaterile constatate de către Serviciul Tehnic al Primăriei la numita Cornelia
Munteanu, str. Titulescu nr. 60:
„- grosimea zidului dinspre vecinul său Andrei Traian este de 15 cm în loc
de 30 cm [...]
- nu a construit zidul calcan dinspre vecin [...]
- a construit un surplus de acoperiș față de cel prevăzut în plan anexat, din
scânduri, înspre stradă
- pereții nu sunt construiți din cărămidă arsă.“
La 31 august 1945, printr-un proces-verbal de preluare-primire, Samoilă
Roșu, hingherul șef al orașului Lugoj, va primi de la Victor Ursulescu, conducătorul
Serviciului de salubritate comunal, un inventar preluat de la Întreprinderile Co-
munale Lugoj. Printre altele, documentul se referea și la o locuință a hingherilor,
compusă din trei camere, dintre care una cu un pat de fier cu trei scânduri și o
mașină de gătit de tinichea; una cu un pat de fier cu două scânduri și o mașină de
gătit de tinichea; una doar cu o mașină de gătit de tinichea. Prezența în inventar a
unui lanț la fântână relevă existența unei fântâni în curtea acestei locuințe.
La 9 februarie 1947, ca urmare a deciziei Primăriei Lugoj, se va întruni
comisia de inventar care va face inventarul proprietate a orașului, dat în folosință
Serviciului de ecarisaj și vidanjare. Din care, prin decizie, se vor propune pentru
casare o serie de obiecte: o cheie franceză, trei inele de cauciuc, cinci lanțuri de
căpestre, două grumăzare și un lanț pentru opritori, o perie pentru cai, o coasă și un
ciubăr de lemn pentru fecale.
Urmare a intrării în vigoare a Decretului nr. 199, publicat în „Monitorul
Oficial“ nr. 29/14 mai 1949, președintele Comitetului Provizoriu al Orașului Lu-

198