Page 220 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

sau ancore – pe frontonul clădirilor – pentru conducte sau lămpi suspendate și
pentru iluminatul străzilor.
Potrivit aceluiași regulament, Uzina asigura și iluminatul public, după
următorul program: ianuarie, între 17,30 p.m. și 7 a.m; februarie, între ora 18
p.m. și 7 a.m.; martie, între orele 18,30 p.m. și 7 a.m.; aprilie, între orele 19,30
p.m. și 5,30 a.m.; mai, între orele 20,30 p.m. și 4 a.m.; iunie, între orele 21 p.m.
și 4 a.m.; iulie, între orele 21 p.m. și 4 a.m.; august, între orele 20,30 p.m. și 5
a.m.; septembrie, între orele 19,30 p.m. și 6 a.m.; octombrie, între orele 18 p.m.
și 7 a.m.; noiembrie, între orele 17,30 p.m. și 7 a.m.; decembrie, între orele 17
p.m. și 8 a.m.
La 17 septembrie 1934, sub semnătura directorului, ing. Răbăgia, Uzina
Electrică Comunală Lugoj va înainta către Primărie bilanțul de profit și pierderi
pe exercițiul 1933-1934, împreună cu inventarul materialelor aflate în depozit.
Profitul net s-a ridicat la 2.384.018,58 de lei. Serviciul financiar al Primăriei va
solicita însă pe 13 noiembrie câteva documente justificative, la câteva ordonanțe
de plată rămase descoperite. Pentru plata salariilor s-au cheltuit 1.557.336 de lei.
Victor Frențiu, șeful contabilității Uzinei, va prezenta bilanțul în fața consilierilor
locali, pe data de 20 februarie 1935. Din discuțiile asupra referatului acestuia, a
reieșit faptul că, verificând contul de gestiune, comisia de verificare a constatat
existența la casieria societății a mai multor facturi neachitate, printre acestea
figurând și cele neplătite de către Spitalul public din Lugoj, față de care însăși
Primăria avea o datorie mult mai mare, rezultată din întreținerea bolnavilor săraci
din oraș. Drept pentru care se va propune și se va vota o comisie de verificare a
casieriei Uzinei și de înaintare a unor propuneri pentru o mai bună administrare
a acesteia.
Primarul Lugojului va decide la 20 aprilie 1935 constituirea unei comisii
compusă din ing. Iosif Radoslav - șeful serviciului tehnic județean, ing. Traian
Răbăgia – directorul Uzinei Electrice, ing. Andrei Steinbach – de la Serviciul
tehnic municipal, George Rusalin – consilier comunal și dr. Alexandru Vasilie
– secretarul general al Primăriei, „care sub prezidenția noastră“ va examina
și evalua obiectul ofertei Soc. „Moară și Țesătorie“ S.A., urmând să facă
propunerea concretă în această privință.
Pe 22 iunie 1937, Primăria va intra în posesia unui amplu raport cu privire
la instalațiile hidraulice cunoscute sub numele de „Moara Spănească“. Aceasta
se afla situată pe râul Timiș, în Lugoj, și avea drept scop transformarea energiei
hidraulice a râului în forță motrică. Numai că întreaga instalație se găsea într-o
stare deplorabilă, nemaifiind nimic utilizabil, „…afară de barajul de umflare,
de canalul superior și de canalul inferior, precum și de canalul de desecare,
care după o radicală reparare se vor putea pune din nou în funcție.“ Stavilele
și turbinele nu mai aveau nicio valoare, trebuind a fi schimbate cu altele noi.
Același raport oferă și o mulțime de date strict tehnice, din care demne de reținut
sunt doar câteva: barajul de umflare avea o lungime de 168 m, canalul inferior
– 880 m, canalul superior – 1.880 m, canalul deversor (de desecare) – 400 m.
Se enumerau lucrările necesare: consolidarea barajului de umflare; lărgirea și
adâncirea canalelor; construirea unei stavile de pericol în baraj; construirea
stăvilarelor de intrare la gura canalului de sus; construirea stăvilarelor de
218