Page 82 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

Victor Ioviță, pretor de plasă și delegat al Prefecturii Severin, și, respectiv,
Dumitru Sarmeș, șeful Serviciului administrativ și delegat al Primăriei Lugoj, se
vor deplasa pe 2 august 1941 la fabrica de lichioruri „Besco“, în baza unui ordin
al Prefecturii Severin. Acționarii acesteia erau: „Frații Neumann“ (evrei) din
Arad, cu 40% din capital), Geza Grünhut (evreu) cu 20% ș Banca „Cărășana“
din Lugoj cu 40%. În raportul lor, delegații vor face observația că firma arădeană
a început acțiunea de românizare, însă aceasta nu a fost încheiată. Spre deosebire
de „Cărășana“, românizată. De asemenea, vor mai scrie că: „Se mai constată că
pe teritoriul orașului Lugoj altă întreprindere care ar cădea sub dispozițiunile
ordinului sus-menționat, nu este. Propunere de custode pe seama fabricei «Besco»
urmează să facem ulterior.“
La 30 iunie 1941 (de fapt, luna corectă era iulie, judecând după conținutul
documentului, dar e de presupus că este doar o greșeală de dactilografie), la Primăria
Lugoj va ajunge, via Prefectura Severin, o copie a Ordinului nr. 2702 din 25 iulie
1941 al Președinției Consiliului de Miniștri – Subsecretariatul de Stat al Românizării,
Colonizării și Inventarului – Centrul Național de Românizare. Paragraful esențial
al acestuia spune: „Dnii Pretori, în orașe, cu concursul Dlui Primar al orașului,
iar în comunele rurale, având propunerea organelor administrative în subordine,
ne vor propune, pentru fiecare Fabrică de spirt; de spirt din vin; rafinerii de
alcool de orice fel; destileriile de categoria I și a II-a calificate astfel de Legea
Monopolului Alcoolului; cazanele de orice categorie pentru fabricarea rachiului
și țuicii; fabricile de produse și substanțe medicamentoase, câte un custode care
va fi ales dintre persoanele de încredere, capacitate de a conduce funcționarea
oricăror întreprinderi și care are garanția morală și materială, pentru bunurile
ce i se încredințează.“ Răspunsul Primăriei Lugoj va fi negativ, în oraș neexistând
asemenea unități.
Printr-un memoriu scris la 5 august 1941, președintele comitetului școlar de
pe lângă Școala Primară Urbană de Fete „Dr. Valeriu Branișce“ din Lugoj, alături
de întreg corpul didactic al aceleiași instituții, va cere Primăriei Lugoj, în baza
Ordinului nr. 25000/1941 al Ministerului Culturii Naționale, „..să se dea acestei
școli proprietatea evreiască Rossman Karol din Lugoj, str. Dr. Gh. Popovici No. 23,
din nemijlocita apropiere a școlii.“ Motivele pentru care, în opinia semnatarilor,
cererea ar avea întâietate față de alte cereri similare, dar mai puțin justificate, erau
următoarele:
„Această școală primară de fete pur românească – în care își fac primii
ani de școală fiicele lugojenilor români în număr de 36-370, cu un corp didactic
de 12 învățătoare și o maestră, cu curs supraprimar – nu are sălile și încăperile
suficiente pentru o bună funcționare ce ar fi de dorit la o școală românească în
orașul de reședință al județului. -
Din lipsă de săli, cursurile se fac în mod alternativ pe jumătăți de zile,
contrar tuturor principiilor pedagogice.
N-are școala locuință pentru directoare, din care cauză administrația nu se
poate face cum trebuie, - Știut este că o școală unde directorul n-are locuință, e ca
o casă fără stăpân, deoarece îi lipsește ochiul veghetor care să fie mereu prezent, să
constate lipsurile și să supravegheze bunurile școalei spre a nu se înstrăina sau strica. -
80