Page 87 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

caz), numele părinților și operele literare publicate (cu numele editurii și anul
apariției).
Direcțiunea Administrației locale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne
va aduce la cunoștința Primăriei Lugoj, pe data de 24 iulie 1943, o adresă a
Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării și Inventarului cu privire
la formalitățile ce trebiau îndeplinite pentru dărâmarea imobilelor expropriate
de la evrei. Conform acesteia, la data respectivă existau peste 100.000 de bunuri
expropriate de la evrei (moșii, păduri, mori, fabrici de cherestea, fabrici de alcool,
drepturi asupra subsolului, material lemnos, bunuri urbane, creanțe, vase plutitoare
etc. Într-o asemenea situație, se spunea în document, „...trecerea juridică a tuturor
litigiilor izvorâte din legile de trecea bunurilor evreiești în Patrimoniul Statului,
constituie o operațiune dificilă. Și deci un important număr de bunuri au fost
declarate definitiv trecute în patrimoniul C.N.R., mai sunt totuși tendințe încă
foarte multe dosare, atât în fața instanțelor speciale de pe lângă Curțile de Apel,
cât și în fața Înaltei Curți de Casație. Astfel fiind Centrul Național de Românizare,
se găsește în imposibilitate de a efectua direct dărâmarea imobilelor, ce s-ar găsi
necesar a fi dărâmate de organele Primăriilor locale.“
Drept urmare, se propun ca soluții următoarele:
„1. Primăriile să aplice dispozițiunile legilor de salubritate și regulamentele
comunale de construcție și alinieri sau orice alte legi de asemenea natur și față de
imobilele intrate în patrimoniul Statului prin C.N.R.
2. Somațiunile și comunicarea proceselor-verbale de dărâmare sau
retragere pe aliniere a imobilelor, precum și curățirea și împrejmuirea terenurilor
virane, dresate de către administrațiile locale competente, să fie comunicate nu
numai C.N.R.-ului, dar și coproprietarilor creștini – cu care C.N.R.-ul se găsește în
indiviziune – și foștilor proprietari evrei, pentru ca producerea acestor operațiuni
să poată fi opusă tuturor titularilor de drepturi, chiar și în eventualitatea unei
exceptări a bunului de la expropriere.
3. În acest caz de neconformare în termen legal, autoritățile locale să
procedeze la dărâmare sau efectuarea lucrărilor în conformitate cu dispozițiunile
legilor a căror aplicațiune cade în sarcina lor.
Socotim că această soluțiune este de natură să satisfacă necesitățile
edilitare fără să îngreuneze procedura, pe de o parte, iar pe de altă parte să pună
la adăpost Statul de primejdia unor acțiuni în daune, susceptibile de a îngreuna
bugetul Statului.“
Pe 28 februarie 1945, Direcțiunea Generală a Administrației din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne trimite Primăriei Lugoj un ordin circular cu privire
aprobarea cererii Uniunii Comunităților Evreiești din Vechiul Regat pentru ca atât
producerea azimelor rituale, cât și tăierea rituală a vitelor și păsărilor să fie efectuate
exclusiv de către comunitățile evreiești recunoscute sau de către cei autorizați de
către comunitățile respective. Drept urmare, Primăria Lugoj trebuia să dispună
organelor din subordine „...ca fabricarea azimei rituale și a făinei de azimă să nu
poată fi făcută și nici distribuită decât de Comunitățile religioase și să nu poată
fi aduse dintr-o localitate în alta decât cu autorizația Comunității respective, iar

85