Page 85 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

încet, ceea ce produce indignarea publicului românesc care face fel și fel de
comentarii tendențioase.
Față de aceasta, Vă rugăm a dispune să se impună evreilor a lucra
conștiincios, iar cei care nu-și fac complect datoria să ne fie semnalați, pentru a
cere internarea în lagăre.“
O copie va fi trimisă două zile mai târziu, respectiv pe 20 aprilie către
Primăria Lugoj, de către Cercul de Recrutare Severin din Lugoj, „...pentru luare
la cunoștință, - rugându-vă să binevoiți a dispune ecercitarea unui control mai
riguros asupra evreilor din detașamentul de lucru, ca pe viitor să nu se dea naștere
la astfel de reclamațiuni.“
Prefectura Severin va trimite Primăriei Lugoj, pe 13 august 1942, o circulară
a Centrului Național de Românizare, cu normele cu privire la exercitarea drepturilor
C.N.R. ca succesor al asociațiilor evreiești din composesoratele și obștile urbariale
și pășunile împădurite ale acestora.
În document se precizează, cităm: „În pădurile și pășunile împădurite
proprietatea Composesoratelor și Obștilor de Moșneni erau înscriși cu drepturi
indivize evrei și germani.
Întrucât germanii au fost repatriați, iar evreii au fost expropriați de aceste
bunuri, urmează că în prezent C.N.R.-ul este proprietar și trebuie să intre în
stăpânirea acestor drepturi.
1. Aceste drepturi urmează mai întâi să fie identificate și apoi trecute în
Cartea Funduară pe numele C.N.R.-ului.“ De asemenea, se mai spunea în
document, „Pentru parchetele anuale ce se scot la vânzare prin licitație publică,
după adjudecarea definitivă, și după ce se vor scădea toate cheltuielile de
administrație, cota respectivă cuvenită C.N.R.-ului se va depune la C.E.C.“
La 25 septembrie 1942, Președinția Consiliului de Miniștri, prin Direcția
Bunurilor din cadrul Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării și
Inventarului – Centrul Național de Românizare, va trimite Comisiunii Județene
pentru Administrarea Patrimoniului C.N.R. și Administrației Generală din Județul
Severin o notă cu privire la bunurile fără stăpân de pe teritoriul țării, care, în
baza Legii nr. 175/6 martie 1942, intrau în patrimoniul Centrului Național de
Românizare. În conformitate cu avizul nr. 731/12 august 1942 al Consiliul de
avocați ai C.N.R., bunurile mobile rezultate de la evreii absenteiști se considerau
bunuri fără stăpân, ca atare, prin vânzarea lor, întreaga contravaloare trebuia depusă
în contul C.E.C. 555 deschis pe seama C.N.R. Se specifica însă faptul că trebuia
făcută distincție între bunurile rămase fără stăpân și cele părăsite de stăpâni, aceștia
din urmă putând oricând să se înapoieze la proprietățile lor. Astfel că bunurile
lor puteau fi administrate de C.N.R. în baza Decretului-Lege nr. 315/30 ianuarie
1942. Unul din articolele aceluiași act normativ stipula că se permitea vânzarea la
români, prin licitație publică, a bunurilor mobile supuse stricțiunii, a celor greu de
conservat sau a căror lipsă este resimțită pe piața locală. În încheiere se preciza:
„Din rezultatul vânzării veți reține o sumă de 40%, pe care veți depune-o la CEC
– contul 480 – în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație a CNR-
ului Nr. 300 din 28 August 1942, iar restul de 60% îl veți consemna la Casa de

83