Page 83 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)
P. 83

Lugoj - Studii monografice


               Deasemenea, nu e locuință potrivită pentru servitorul școlar. -
               N-are școala magazie pentru ținut unelte. -
               Nu are încăpere pentru baie. -
               Nu  e  sală  pentru  atelier  de  lucru  de  mână  atât  de  necesar  cursului
          supraprimar etc. -
               Având în vedere că casa solicitată are încăperi cari se pot amenaja pentru
          nevoile școlii; având în vedere că această proprietate evreiască se află în nemijlocita
          apropiere a școlii, așa zicând în continuare cu ea; având în vedere numărul mare
          al elevelor și a personalului didactic care suferă de pe urma insuficienței localului
          actual, cu onoare Vă rugăm să binevoiți a sprijini cererea noastră față de alte
          pretenziuni eventuale și a adjudeca acestei școli proprietatea evreiască Rossman
          din Lugoj, strada Dr. Gh. Popovici No. 23. -“
               Direcția Muncii din cadrul Ministerului Muncii va solicita Subinspectoratului
          Muncii  Lugoj,  la  23  august  1941,  să  binevoiască  „...a  lua  măsuri  pentru
          achiziționarea unei clădiri evreiești necesare funcționării judecătoriei de muncă.
               În  acest  scop,  propunem  imobilul  situat  în  Lugoj,  Str.  Bejan  No.  1,
          proprietatea Dlui Epstein Martin.“ I se va răspunde să trimită respectiva solicitare
          către Oficiul Național de Românizare.
               Col. Ioan A. Utză, prefectul județului Severin, va trimite pe 1 septembrie
          1941 o notă către Primăria Lugoj, prin care solicită sprijin în favoarea lui Ioan
          Stețcu, „...invalid de război, refugiat din comuna Borșa, județul Maramureș și
          domiciliat în comuna Căvăran, județul Severin...“.
               La  14  septembrie  1941,  preotul  greco-catolic  Nicolae  Bot  din  comuna
          Sângeorge va solicita Primăriei să i se vândă un imobil expropriat de la evrei:
          „Avându-se  în  vedere  actuațiunea  creată  prin  exproprierea  imobilelor  urbane
          evreiești și condițiunile pe care Statul Român le acordă funcționarilor săi, pentru
          a-și asigura un cămin pentru zile negre, vin și eu cu rugămintea de a binevoi a
          mă considera printre cei ce doresc pe această cale a cumpăra una casă în orașul
          Lugoj până la o valoare de 5-600.000 Lei.
               Condițiunile de achitare să fie în rate timp de 5 (cinci) ani lunare sau după
          avisul Dv.
               În caz că acoperirea este mai avantajoasă integral, mă voi conforma în
          acest fel, în urma avisului Dv.“
               Răspunsul Primăriei va fi negativ, motivându-se lipsa instrucțiunilor.
               Prefectura Severin va trimite Primăriei Lugoj, pe 26 septembrie 1941, o
          copie a Ordinului nr. 17970/20 septembrie 1941 al M.A.I.  cu privire la problema
          imobilelor evreiești expropriate. În care se precizează faptul că „...s-au cerut până
          acum dela toate departamentele peste 18.000 de imobile din totalul de 27.000 de
          case.“ Drept pentru care Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării și
          Inventarului consideră „...că îi este cu totul imposibil de a putea judeca necesitatea
          acestor imobile și mai ales de a putea aprecia dacă Ministerele vor fi în măsură a
          plăti costul acestor case sau chiriile respective.“ Se mai preciza că nu se putea lua
          în considerare decât exclusiv acele cereri trecute prin Direcțiunea Administrației
          de Stat și avizate de către aceasta. În concluzie, se va preciza: „Comunicându-Vă
          cele de mai sus, avem onoarea a Vă ruga să binevoiți a lua măsuri ca toate cererile
                                                                             81
   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87   88