Page 40 - Morisena10
P. 40

MORISENA, anul III, nr. 2 (10)/2018



              „Aici  și-a  transformat  atelierul  într-o  adevărată  ulterioară  cu  academicii  Nicolae  Popescu  și  Mihail
        școală de pictură religioasă, cu ucenici, calfe și lucrători,  Velceleanu, Filip Matei a devenit cel mai productiv pictor
        având  multe  comenzi  de  pretutindeni  și  fiind  foarte  de opere religioase. Prin deschiderea propriului atelier la
        cunoscut în toată regiunea, mai ales că era o figură activă  Bocșa, Filip Matei a pus sfârșit unei epoci și anume aceea
        și în viața publică a Bocșei. Casa lui Filip Matei a devenit  a sistemului diletant. În atelier i-a avut pe unii parteneri,
        un centru de cultură și de acțiune românească” (Dr. Aurel  pe alții ucenici: Gheorghe Marișescu, Ștefan Lazăr, Iosif
        Cosma,  Pictorul  bisericesc  Filip  Matei.  1853-1940  în:  Liuba,  Nicolae  Popovici,  Mihai  Spineanu,  Iosif  Matei,
        Mitropolia Banatului an XXVIII, 1978, nr. 1-3).       apoi Ioan Zaicu.“ (pr. dr. Valentin Bugariu. Pictorul Filip
                                                              Matei.  Întregiri  biografice  și  artistice.  Arad:  Editura
                                                              Tiparnița, 2017, p. 7-8).
                                                                     Filip  Matei  era  prieten  şi  adesea  vizitat  de  Iuliu
                                                              Maniu, Brediceanu şi alte personalităţi ale vremii. În timpul
                                                              ocupaţiei austro-ungare a luptat pentru cultura românească,
                                                              vasioveană  în  special,  pentru  păstrarea  obiceiurilor  şi
                                                              tradiţiilor populare româneşti. Aduna oameni, îi îmbrăca
                                                              în costum naţional românesc şi defilau cu carul cu boi. În
                                                              perioada Unirii Principatelor, pictorul a scos şi a pus pe
                                                              casa sa tricolorul, fapt pentru care a fost arestat.
                                                                    „Prin grija sa a luat ființă ASTRA la Bocșa, iar prin
                                                              curajul său de a satiriza în scris stăpânirea maghiară a fost
                                                              condamnat  și  a  suferit  detenție  în  Köbánya,  unde  erau
                                                              întemnițați  cei  cu  delicate  de  presă.“  (Gheorghe  Jurma
                                                              și Vasile Petrica. Istorie și artă bisericească. Biserici din
                                                              Protopopiatul  Ortodox  Român  Reșița.  Reșița:  Timpul,
                                                              2000, p. 187-188).
                                                                   Despre prietenia sa cu Brediceanu aflăm consemnat
                                                              și  în  monografia  Igrișului  realizată  în  2009  de  către
                                                              inginerul  Florea  Jebelean,  care,  de  altfel,  conturează  un
                                                              real portret al moalărului:
                                                                   „Bocșa era fieful electoral al lui Coriolan Brediceanu.
                                                              Această  cisrcumscripție  a  reprezentat-o  el  ca  deputat
                                                              în parlamentul maghiar de la Budapesta. Centrul său de
                                                              acțiune era casa lui Filip Matei, cu care se împrietenise,
                                                              existând o vădită potrivire de caracter între ei: amândoi
                                                              erau  foarte  legați  de  popor  și  se  bucurau  de  o  largă
                                                              popularitate.  Și  Filip  Matei,  ca  și  Coriolan  Brediceanu,
                                                              avea darul de a întreține o atmosferă de veselie în jurul
                                                              său. A fost un om de glume și de umor, în gen popular,
                                                              care  plăcea  tuturor.  Purta  cu  sătenii  conversații  într-un
                                                              spirit  satiric  și  critic  la  adresa  celor  hrăpăreți,  egoiști  și
                                                              vanitoși, la adresa celor care huzureau în dauna mulțimii
              „Bocșa  a  avut  tradiție  în  măiestritul  picturii.  În  nevoiașe.  Această  fire  i-a  adus  prietenia  lui  Coriolan
        veacul  al  XVIII-lea  diaconul  Vasile  a  înființat  la  Bocșa  Brediceanu, tribunul popular din Lugoj.[…] Filip Matei a
        Montană  o  școală  de  pictură.  Această  inițiativă  este   fost un însuflețit luptător pentru unire și pentru drepturile
        continuată de pictorul academic Mihail Velceleanu, care  poporului  român.  Acționase  înainte  de  primul  război
        a executat în primul rând comenzi de pictură bisericească,  mondial în Partidul Național Român alături de dr. Valeriu
        murală, iconostase, icoane pe lemn sau pânză și steaguri.  Braniște, de Coriolan Brediceanu, de protopopul scriitor
        […] Avem  informația  potrivit  căreia  Filip  Matei  fusese  Mihail Gașpar și de ceilalți fruntași ai vieții publice. La
        elevul lui Velceleanu (vezi Ioan B. Mureșianu. Colecția  alegerile de deputați din anul 1906 pentru parlamentul din
        de  artă  religioasă  veche  a  Arhiepiscopiei  Timișoarei  și  Budapesta, Filip Matei a avut curajul să arboreze steagul
        Caransebeșului. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului,  tricolor pe casa sa, unde era centrul de acțiune electorală a
        1973). Atât de la Popovicii din Oravița, din colaborarea  lui Coriolan Brediceanu.”



        Pag. 38
   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45