Page 77 - morisena11_18
P. 77
Revistă de cultură istorică
Dar, ce este complet, ce este perfect? Să nu uităm a li se aminti că o bibliografie, pliată sau nu pe o temă
că până şi Nichita Stănescu are un cub cu un colţ sfărâmat. anume, nu se află adunată în întregime, centralizată, într-
La o mai atentă privire şi analiză a volumelor, se poate un singur loc şi, în plus, mai există şi bibliografia orală,
observa şi confirma utilitatea şi caracterul instrumentar de cea care se realizează prin munca de teren, acţiune mai
care dau dovadă, acestea constituind un foarte bun punct mult decât anevoioasă şi care, de multe ori, poate conţine
de pornire în vederea documentării asupra unui personaj, inexactităţi atât datorită segmentului în care se încadrează
al unei instituţii, al ţinutului în sine şi aşa mai departe. cei intervievaţi, cât şi al memoriei propriu-zise.
Pentru că antologatorii nu se rezumă doar la personaje în Într-o lume în care piaţa editorială este inundată
carne şi oase, reale, care au existat ori care încă trăiesc, de literatură (poezie, proză, teatru), de scrieri de
ci amintesc, detaliind, şi despre instituţii existente de-a specialitate (tratate aparţinând diferitelor domenii), de
lungul timpului pe întinsul ţinutului cărăşean (Corul lucrări de cercetare (monografii, biografii, dicţionare,
şi fanfara din Vrani, Biblioteca Institutului Pedagogic enciclopedii), proiectul celor doi autori răcăşdeni este o
Diecezan din Caransebeş, Episcopia Mehadiei, Şcoala lucrare binevenită, o importantă piatră ce trebuie pusă
normală de învăţători „Ioan Popasu” din Caransebeş, la cunoaşterea „istoriei locului”, un puternic fascicul de
Casa Culturală „Eftimie Gherman” din Lăpuşnicu Mare, lumină ce reuşeşte să înlăture ceea ce până acum s-a păstrat
Corul din Reşiţa, Fanfara din Anina, Gara Oraviţa, sub semnul necunoaşterii.
Monetăria din Ciclova, Şcoala din Iablaniţa, Şcoala Ca orice scriere, şi serialul cărăşenilor de neuitat
medie de fete de la Oraviţa, Teatrul vechi din Oraviţa, poate fi „atacat”, i se pot găsi defecte, neajunsuri, hibe şi
mănăstiri), tradiţii (Nedeia – miracolul satului, Sărbătoare aşa mai departe. Mai bine spus – fără a menţiona revista,
la Mercina), iar lista continuă cuprinzând în interioru-i rubrica şi autoarea rândurilor în cauză – minusurile i-au
chiar nume de reviste sau date asupra anumitor localităţi fost deja găsite, aceleaşi minusuri fiind găsite şi în câteva
ori zone (Oraviţa, Răcăşdia, Caransebeş, Banat, Grebenaţ), din cărţile lui Iosif Băcilă şi Gheorghe Jurma. Dar, zicala
construcţii (Calea ferată Oraviţa-Baziaş), momente de precum că „buturuga mică răstoarnă carul mare” se pare
istorie (Din trecutul învăţământului orăviţean, Enescu la că nu este întotdeauna valabilă şi, chiar şi în această postură,
Oraviţa, Întemeierea uzinelor Reşiţa, Revoluţia din 1918 serialul cărăşenilor de neuitat îşi continuă, după cum se
din Caraş, Rolul intelectualităţii române din Vârşeţ în vede, aventura, susţinut fiind de cronici pozitive semnate,
evenimentele de la 1848-1849), sporturi, chiar şi peşteri, uneori chiar în repetate intervenții, de cei aflaţi în exerciţiul
multe din aceste portrete-în-cuvinte fiind îmbogăţite culturii, dar nu numai: Ioan-Nicolae Cenda (prof., scriitor
prin numeroase ilustraţii la sfârşitul volumelor. Această – Oraviţa), Nicolae – Mitropolitul Banatului, Alexandru
ramificare, această paralelă este un punct de vedere de o Stupariu-Şirianu (prof. univ. dr.), Ioan Olărescu (redactor-şef
crucială importanţă în completarea portretului ce poate şi al revistei „Suflet nou” – Comloşu Mare), Mihai Moldovan
trebuie făcut ţinutului cărăşean din cauză că înfiinţarea unor (membru USR), Marina Ancăiţan („Libertatea” – Panciova/
asemenea edificii, instituţii este însăşi reflecţia celor care Serbia), Ion Gorici (ing., actualmente pensionar), Nicolae
le-au dat viaţă şi le-au menţinut întru păstrarea tradiţiei. Pătruţ, Nicolae Irimia, Vasile Petrica (pr. dr.), Ion Atnagea
Un alt punct, de asemenea pozitiv, se prezintă (prof. dr.), Ion Medoia (ziarist), Nicolae Danciu Petniceanu
revenirea în câteva cazuri, prin completare, asupra câtorva (scriitor), Doru Ilana (prof. – Slatina-Nera), Gabriela Şerban
dintre medalioanele celor antologaţi. Un asemenea exerciţiu (manager Biblioteca Orăşenească „Tata Oancea” – Bocşa
se întâmplă a fi un aspect pozitiv, fiindcă demonstrează că / redactor-şef al revistei „Bocşa culturală”) şi mulţi alţii.
faptele şi urmele lăsate de cei la care s-a revenit sunt mai Este cât se poate de adevărat că o critică negativă poate fi
numeroase, au putut fi depistate şi descoperite, iar portretul interpretată ca fiind o nedreptate adusă muncii si strădaniei
acestora poate fi mai bine completat, şi, mai mult decât unui autor, însă nu trebuie uitat nici faptul că „... oricum ai
atât, mai corect conturat şi adus la lumină şi răspândit tăia, orice lucru are două feţe” (Octavian Paler), în această
spre cunoaştere. În plus de aceasta, este o bucurie enormă situaţie cea mai indicată reacţie din partea autorului fiind
pentru cei interesaţi de istoria acestui ţinut şi al celor care aceea de percepţie şi transformare a criticii negative în una
l-au populat şi dus mai departe peste timp să vadă că de tip constructiv. La urma-urmei, nu trebuie uitat faptul
timpul nu a reuşit să îngroape ori să şteargă urmele celor că profesorul şi scriitorul Ioan-Nicolae Cenda a catalogat
care au fost şi că aceştia, împreună cu faptele lor, au fost „proiectul Falcă-Ciurea”, Cărăşeni de neuitat, drept o
mai puternici decât el, l-au biruit şi s-au înscris în istorie. „operă deschisă”.
Este adevărat că din cei „pestriţi la maţe” vor putea spune
că antologatorii s-au grăbit, din varii motive, să scoată 1) Sorescu, Marin - Insomnii - Editura Albatros,
volumele la lumină fără să aibe răbdarea necesară unei Bucureşti, 1971, p. 94
documentări (cât mai) complete, acestora însă trebuie
Pag. 75