Page 77 - morisena11_18
P. 77

Revistă de cultură istorică



              Dar, ce este complet, ce este perfect? Să nu uităm  a li se aminti că o bibliografie, pliată sau nu pe o temă
        că până şi Nichita Stănescu are un cub cu un colţ sfărâmat.  anume, nu se află adunată în întregime, centralizată, într-
              La o mai atentă privire şi analiză a volumelor, se poate  un singur loc şi, în plus, mai există şi bibliografia orală,
        observa şi confirma utilitatea şi caracterul instrumentar de  cea care se realizează prin munca de teren, acţiune mai
        care dau dovadă, acestea constituind un foarte bun punct  mult decât anevoioasă şi care, de multe ori, poate conţine
        de pornire în vederea documentării asupra unui personaj,  inexactităţi atât datorită segmentului în care se încadrează
        al  unei  instituţii,  al  ţinutului  în  sine  şi  aşa  mai  departe.  cei intervievaţi, cât şi al memoriei propriu-zise.
        Pentru că antologatorii nu se rezumă doar la personaje în   Într-o  lume  în care  piaţa  editorială  este  inundată
        carne şi oase, reale, care au existat ori care încă trăiesc,  de  literatură  (poezie,  proză,  teatru),  de  scrieri  de
        ci  amintesc,  detaliind,  şi  despre  instituţii  existente  de-a  specialitate  (tratate  aparţinând  diferitelor  domenii),  de
        lungul  timpului  pe  întinsul  ţinutului  cărăşean  (Corul  lucrări  de  cercetare  (monografii,  biografii,  dicţionare,
        şi  fanfara  din  Vrani,  Biblioteca  Institutului  Pedagogic  enciclopedii), proiectul celor doi autori răcăşdeni este o
        Diecezan  din  Caransebeş,  Episcopia  Mehadiei,  Şcoala  lucrare  binevenită,  o  importantă  piatră  ce  trebuie  pusă
        normală  de  învăţători  „Ioan  Popasu”  din  Caransebeş,  la cunoaşterea „istoriei locului”, un puternic fascicul de
        Casa Culturală „Eftimie Gherman” din Lăpuşnicu Mare,  lumină ce reuşeşte să înlăture ceea ce până acum s-a păstrat
        Corul  din  Reşiţa,  Fanfara  din  Anina,  Gara  Oraviţa,  sub semnul necunoaşterii.
        Monetăria  din  Ciclova,  Şcoala  din  Iablaniţa,  Şcoala   Ca  orice  scriere,  şi  serialul  cărăşenilor  de  neuitat
        medie  de  fete  de  la  Oraviţa,  Teatrul  vechi  din  Oraviţa,  poate fi „atacat”, i se pot găsi defecte, neajunsuri, hibe şi
        mănăstiri), tradiţii (Nedeia – miracolul satului, Sărbătoare  aşa mai departe. Mai bine spus – fără a menţiona revista,
        la  Mercina),  iar  lista  continuă cuprinzând  în  interioru-i  rubrica  şi  autoarea  rândurilor  în cauză  –  minusurile  i-au
        chiar nume de reviste sau date asupra anumitor localităţi  fost deja găsite, aceleaşi minusuri fiind găsite şi în câteva
        ori zone (Oraviţa, Răcăşdia, Caransebeş, Banat, Grebenaţ),  din cărţile lui Iosif Băcilă şi Gheorghe Jurma. Dar, zicala
        construcţii  (Calea  ferată  Oraviţa-Baziaş),  momente  de  precum că „buturuga mică răstoarnă carul mare” se pare
        istorie (Din trecutul învăţământului orăviţean, Enescu la  că nu este întotdeauna valabilă şi, chiar şi în această postură,
        Oraviţa, Întemeierea uzinelor Reşiţa, Revoluţia din 1918  serialul  cărăşenilor  de  neuitat  îşi  continuă,  după  cum  se
        din  Caraş,  Rolul  intelectualităţii  române  din  Vârşeţ  în  vede, aventura, susţinut fiind de cronici pozitive semnate,
        evenimentele de la 1848-1849), sporturi, chiar şi peşteri,  uneori chiar în repetate intervenții, de cei aflaţi în exerciţiul
        multe  din  aceste  portrete-în-cuvinte  fiind  îmbogăţite  culturii, dar nu numai: Ioan-Nicolae Cenda (prof., scriitor
        prin  numeroase  ilustraţii  la  sfârşitul  volumelor. Această  –  Oraviţa),  Nicolae  –  Mitropolitul  Banatului,  Alexandru
        ramificare, această paralelă este un punct de vedere de o  Stupariu-Şirianu (prof. univ. dr.), Ioan Olărescu (redactor-şef
        crucială importanţă în completarea portretului ce poate şi  al revistei „Suflet nou” – Comloşu Mare), Mihai Moldovan
        trebuie făcut ţinutului cărăşean din cauză că înfiinţarea unor  (membru USR), Marina Ancăiţan („Libertatea” – Panciova/
        asemenea edificii, instituţii este însăşi reflecţia celor care  Serbia), Ion Gorici (ing., actualmente pensionar), Nicolae
        le-au dat viaţă şi le-au menţinut întru păstrarea tradiţiei.  Pătruţ, Nicolae Irimia, Vasile Petrica (pr. dr.), Ion Atnagea
              Un  alt  punct,  de  asemenea  pozitiv,  se  prezintă  (prof. dr.), Ion Medoia (ziarist), Nicolae Danciu Petniceanu
        revenirea în câteva cazuri, prin completare, asupra câtorva  (scriitor), Doru Ilana (prof. – Slatina-Nera), Gabriela Şerban
        dintre medalioanele celor antologaţi. Un asemenea exerciţiu  (manager Biblioteca Orăşenească „Tata Oancea” – Bocşa
        se întâmplă a fi un aspect pozitiv, fiindcă demonstrează că  /  redactor-şef  al  revistei  „Bocşa  culturală”)  şi mulţi alţii.
        faptele şi urmele lăsate de cei la care s-a revenit sunt mai  Este cât se poate de adevărat că o critică negativă poate fi
        numeroase, au putut fi depistate şi descoperite, iar portretul  interpretată ca fiind o nedreptate adusă muncii si strădaniei
        acestora poate fi mai bine completat, şi, mai mult decât  unui autor, însă nu trebuie uitat nici faptul că „... oricum ai
        atât,  mai  corect  conturat  şi  adus  la  lumină  şi răspândit  tăia, orice lucru are două feţe” (Octavian Paler), în această
        spre cunoaştere. În plus de aceasta, este o bucurie enormă  situaţie cea mai indicată reacţie din partea autorului fiind
        pentru cei interesaţi de istoria acestui ţinut şi al celor care  aceea de percepţie şi transformare a criticii negative în una
        l-au  populat  şi  dus  mai  departe  peste  timp  să  vadă că  de tip constructiv. La urma-urmei, nu trebuie uitat faptul
        timpul nu a reuşit să îngroape ori să şteargă urmele celor  că profesorul şi scriitorul Ioan-Nicolae Cenda a catalogat
        care au fost şi că aceştia, împreună cu faptele lor, au fost  „proiectul  Falcă-Ciurea”,  Cărăşeni  de  neuitat,  drept  o
        mai puternici decât el, l-au biruit şi s-au înscris în istorie.  „operă deschisă”.
        Este adevărat că din cei „pestriţi la maţe” vor putea spune
        că  antologatorii  s-au  grăbit,  din  varii  motive,  să  scoată   1) Sorescu, Marin - Insomnii - Editura Albatros,
        volumele  la  lumină fără să aibe răbdarea  necesară unei  Bucureşti, 1971, p. 94
        documentări  (cât  mai)  complete,  acestora  însă  trebuie



                                                                                                         Pag. 75
   72   73   74   75   76   77   78   79   80