Page 76 - morisena11_18
P. 76
MORISENA, anul III, nr. 3 (11)/2018
Cristian-Paul Mozoru Banatului - Literatura Banatului. Istorie, personalităţi,
(Timișoara) contexte (Editura Brumar, Timişoara, 2015) a lui Cornel
Ungureanu şi Reşiţa literară (Editura TIM, Reşiţa, 2016)
a lui Gheorghe Jurma – textul amintind, în acelaşi timp,
Constantin C. Falcă alte câteva cărţi ce se înscriu în acelaşi registru, cărţi ale
şi Petru P. Ciurea sau unor autori precum Graţiela Benga, Dorin Murariu, Horia
Musta, dar şi seria de volume a profesorilor Constantin C.
Despre cărţile necesare Falcă şi Petru P. Ciurea, Cărăşeni de neuitat.
Seria volumelor Cărăşeni de neuitat (Editura
Eurostampa, Timişoara, 2010-prezent), începută de
Deşi seria volumelor Cărăşeni de neuitat a Constantin C. Falcă împreună cu regretatul Petru P.
fost începută de Constantin C. Falcă în colaborare cu Ciurea, o cunosc încă din faza incipientă, când profesorul
Petru P. Ciurea, pentru acesta din urmă „timpul nu a Falcă era încă în febra căutării materialelor documentare
mai avut răbdare”, seria continuând să fie scrisă doar şi îmi amintesc cum acesta declara, sub imperiul
de Constantin C. Falcă. Cu toate acestea, drept omagiu entuziasmului, că seria va fi compusă dintr-un număr de
celui care a fost Petru P. Ciurea, acolo unde este textul o n volume. Dar, pentru că planul de acasă nu se potriveşte
va cere, va fi folosit pluralul. niciodată cu cel din târg, timpul a trecut, materialele s-au
înmulţit, numărul celor „de neuitat” a crescut, iar seria a
continuat (şi continuă încă) să apară, ajungând în prezent
la semnificativul volum XXXI. Din spusele profesorului-
scriitor Ioan-Nicolae Cenda am aflat şi reţinut faptul că
profesorul Falcă intenţionează să ducă seria până la...
vârsta de 35 de volume, dar... intuiesc totuşi că o astfel de
decizie nu o va putea lua decât timpul. Sunt de părere că
un asemenea proiect – pentru că, de fapt, chiar asta este: un
proiect – nu poate fi finalizat. Întotdeauna va apărea ceva,
cineva. Ori din trecut, ori din prezent.
Deşi scrise la un mod puţin mai larg decât cel
dicţionarist, cărţile seriei amintite se înfăţişează drept
cărţi-medalion, acesta fiind motivul pentru care nu au
nici pretenţia unor istorii (literare etc.), nici pretenţia
unor analize – mai mult sau mai puţin aprofundate –
ale vieţii/faptelor/operelor lăsate moştenire posterităţii
„Se scrie enorm. Trăim în epoca hîrtiei scrise. (...) de cei cuprinşi „în neuitare” şi nu au nici pretenţia de
Şi se scrie tot mai grăbit. Cărţile sînt nişte propoziţii abia a fi puse în postura de dicţionare ori enciclopedii, fie
începute. Unele se opresc la adjectiv, altele la pronume. ele de specialitate sau nu. Nici nu ar fi cu putinţă un
Foarte puţine ajung să descopere rădăcina unui verb.” asemenea artificiu, autorii-antologatori trecând prin
(1) Luând în considerare faptul că aceste gânduri au fost mai toate ramurile posibile ale modalităţilor prin care
puse pe hârtie în urmă cu peste patru decenii, când totul ceva poate fi lăsat moştenire: literatură, ştiinţe, muzică,
se desfăşura sub semnul unei alte epoci – o epocă cu alte sport etc. În acelaşi timp, vreau să cred că volumele
opinii şi reguli, cu alte direcţii şi orientări, cu o diferită propuse nu se vor trecute – nici de către autori, nici de
conduită –, ele sunt la fel de actuale şi acum, în timpul ce către cititori – sub categoria „completului”, mai ales că
ne este dat să îl trăim, în care să ne desfăşurăm activităţile unii din cei care au existat şi ar putea fi antologaţi – în
şi în care să încercăm să creăm şi să lăsăm, fiecare din noi cazul şansei re-descoperirii acestora – nici nu au lăsat
în felul propriu, o moştenire posterităţii. Aşadar, se scrie, urme adânc vizibile de-a lungul existenţei lor, acest
se traduce şi se publică. În toate domeniile culturii. Iar amănunt ducând la posibilitatea unei foarte uşoare
toate acestea la un nivel foarte ridicat. Rezumându-mă la pierderi a acestora în negura timpului. Faptele mici –
domeniul literaturii, se scriu istorii, se întocmesc dicţionare, fiind totuşi fapte, deci existând – trebuie obligatoriu
cu alte cuvinte se adună fapte şi timp între coperte. Într- consemnate, astfel că antologatorii reuşesc cu greu, în
unul din articolele mele scrise nu cu mult timp în urmă, oarecum săraca bibliografie, să le depisteze autorii, în
semnalam apariţia recentă a două tomuri foarte importante această situaţie, mai mult de anonimat, aflându-se cu
în ceea ce priveşte literatura zonei, mai exact cea a siguranţă încă mulţi alţii.
Pag. 74