Page 71 - morisena11_18

Revistă de cultură istorică

Despre Vărădia, cu dragoste imposibilitate; localul a fost penetrat şi afectat de global,

încât sociologul R. Robertson a inventat un concept
hibrid: glocalul. Iar localul este, inevitabil, glocalizat.
Lăsând deoparte astfel de consideraţii,
În Observaţii suspectate, poate, degajând un inutil savantlâc, vrem
şi probleme bănăţene a semnala o vrednică faptă cărturărească, aparţinând
(Bucureşti, 1940), ultima unui tânăr, dornic şi el a resuscita istoria locală. E
carte publicată de Nicolae vorba de o monografie culturală dedicată Vărădiei
Iorga înainte de tragicu-i (Editura Brumar, Timişoara, 2010), semnată de
sfârşit, marele istoric Cristian-Paul Mozoru, cu rădăcini paterne în sat, iniţial
începea abrupt, făcând o o lucrare de disertaţie a fostului masterand (4). Şi care,
precizare valabilă încă: cu elan monografic (demn de iniţiativele gustiene),
„Istoria Banatului nu cercetează acribios fosta reşedinţă de frontieră a lui
s-a scris până acum” (1, Burebista, atestată din „vremuri cărunte”, cum frumos
p. 1). În pofida contri- mărturiseşte. Un act de curaj, zice şi profesorul Ioan-
buţiilor adunate în timp, Nicolae Cenda, un alt împătimit al zonei. Cristian-Paul
senzaţia de istorie lacu- Mozoru stă „printre cărţi” (e librar la „Humanitas” în
nară, fragmentaristă, per- Timişoara) şi împlineşte acum o iniţiativă atipică, dacă
sistă. Să reamintim că în e să judecăm lucrarea canonic, în regim sociologic.
1994, la editura reşiţeană Timpul (devenită TIM), Gh. Oricum, prima atestare a localităţii datează din 1390
Jurma propunea – sub titlul Descoperirea Banatului – o şi autorul nostru ştie prea bine că „fiecare comună
antologie, încercând să „readucă în actualitate o temă şi din Banat are o epocă a ei”, cum mărturisea cândva
o obsesie”. Gestul (inspirat) de a aduna, într-o carte, texte Caius T. Oancea, (interesat de relicve şi urme de
importante despre Banat, o regiune cu o „personalitate drumuri), unul dintre fiii celebrului Tata Oancea,
accentuată” şi cu un „aport particular” (cum nota provocat la dialog de Cornel Ungureanu (5, p. 53).
inimosul autor) nu are o semnificaţie locală. Dar, negreşit, Or, Banatul (încă necunoscut cum s-ar cuveni la scară
ivirea volumului avea un caracter programatic. Cartea naţională) oferă, prin astfel de investigaţii, fie ele şi
lui Gh. Jurma, „o încercare de a evidenţia semnificaţia fragmentariste, şansa de a descoperi/reînvia „o lume
Banatului”, se dorea o propunere, ispitând cititorii pentru tăcută”: cea a ruralităţii. Banatul istoric, ca spaţiu
„mai buna cunoaştere” a acestui spaţiu cultural, regăsit al interferenţelor, împărţit însă (cum bine se ştie),
din interior. Aşezând sub lupă, în texte de referinţă, se dezvăluie nu doar interesului documentariştilor
orgoliile şi complexele culturii bănăţene (apăsând pe rigorişti, a celor care, umblând prin fosta Arcidavă ar
excelenţa colectivităţii, dezvoltându-se, cum nota un confirma, prin infailibile atestări arheologice, trecutul
regretat cercetător, „pe orizontală”), această carte a iscat roman. Evident, bogăţia culturală, de extracţie barocă
controverse şi alte iniţiative; pregătind adică, cum spera (după diagnosticul blagian) nu poate fi ignorată. Încât
Gh. Jurma, un şir de cărţi „care să dea putere şi garanţie orice excurs temporal va consemna, în cazul nostru,
luminii astfel semănate pentru viitorul ce va să vină”. zestrea Vărădiei tradiţionale: cultura populară anonimă,
Provincie cu o istorie aparte, Banatul acuză literatura dialectală (care, observă corect Cristian-
un „handicap de înţelegere”. Dincolo de infiltraţiile Paul Mozoru, nu este una „de piscuri”; v. 4, p. 70),
nostalgice ori de orgoliosul delir zonal, refuzând specificul etnografic, orizontul de credinţe şi practici
„bănăţeniada” (cum scrie – informat şi ponderat – de tip magic şi, nu în ultimul rând, fenomenul coral.
Viorel Marineasa), Provincia trebuie re-descoperită „în Acele „societăţi de cântare, curat ţărăneşti” (cf. Sever
registru normal” (2), exploatând specificul şi denunţând Sepeţian) au făcut faima Banatului. Iar la Vărădia, în
frustrările. În fond, Banatul încă necunoscut, ca sinteză 1870, învăţatul Iosif Iorgovici va năşi Corul Unirea;
de largă respiraţie la scară naţională, preocupă; ca prilej de a invoca, cu rezonanţe sentimentale, şi figura
dovadă, abundenţa de mici contribuţii, resuscitând – compozitorului-ţăran Paul Farca (taica Pau).
prin elan monografic – istoria locală. Să mai observăm În fine, să trecem în revistă (fugitiv) buchetul
că ideea de localism câştigă azi teren. Poate şi ca replică de personalităţi zămislite în/de acest spaţiu, fii de
la ameninţarea globalizării, un proces „în marş”, cum frunte ai şezătorii. O figură emblematică rămâne Paul
s-a tot spus. Pe măsură ce localul îşi pierde importanţa, Iorgovici, cu meritul – inalterabil – de a osteni pentru
asistăm – avertiza George Ritzer – la „sărăcirea lumii”. „îndreptarea limbii” (Observaţii de limba rumânească,
(3, p. 54) Fireşte, o lume închisă, autarhică, este o Buda, 1799) şi despre care s-au rostit mulţi: de la N.

Pag. 69