Page 71 - morisena12_18

Revistă de cultură istorică

(Eliade ar spune „ieşirea din timpul profan”) şi inserarea lor cu un băţ, este secvenţa ritualică înscrisă sub semnul
într-o cu totul altă ordine, adică aceea a informalului. La stimulării fertilităţii, atât a umanului cât şi a naturii. Pe
nivel simbolic, toate cele menţionate sugerează căderea de altă parte, zgomotul aproape infernal al clopotelor
în haosul de dinaintea renaşterii lumii. Întru lămurirea este menit să izgonească spiritele, fie ele bune sau rele,
sensurilor şi conţinutului termenului de carnaval, este ce au irumpt în lumea noastră acum, la schimbarea
explorat un corpus bibliografic ce include o serie de timpului, şi să le oblige să se întoarcă acolo de unde au
etnologi şi antropologi alogeni, precum A. Van Gennep venit. După prezentarea ritualului, urmează un excurs
(carnavalescul ca rit de trecere), V. Turner şi Mary centrat pe figura mitologică a ursului, apelându-se atât
Douglas (analiza liminalului temporal, timpul fără trecut la surse bibliografice alogene şi autohtone, cât şi la
şi viitor), H. Bergson (râsul ca factor social şi element setul de credinţe populare româneşti referitoare la acest
purificator), R. Guénon (sinistrul „carnaval perpetuu” animal, cu scopul de a decela semnificaţia etnologică şi
actual) şi români: Romulus Vulcănescu, Paul Drogeanu, culturală a ceea ce se întâmplă la Ciclova.
Vasile Băncilă, V. Kernbach. În cazul berbecilor de la Slatina Timiş, costumaţia
Sărbătoarea, excesul, travestirea, masca, jocul este similară, dar aici ei nu sunt legaţi cu lanţuri, ci doar
sunt celelalte elemente definitorii ale acestui fenomen dansează în cerc, în jurul beţelor ce le au în recuzită,
etno-cultural ce şi-au găsit explicitarea prin apelul la o cu aceeaşi trimitere spre solaritate, iar alergarea după
bibliografie nu prea extinsă, dar atent selecţionată. fetele şi femeile ce se găsesc printre privitori, ungerea
Cel de-al doilea capitol, Carnavalul popular lor cu vaselină, are aceeaşi conotaţie, aceea de stimulare
în Banatul de Sud este, poate, cel mai important, a fertilităţii cosmice.
deoarece conţine prezentarea materialului faptic, Evident, scenariile ritualurilor sumar schiţate
însoţit de consideraţii hermeneutice prudente, cel mai aici, sunt mult mai complexe. Am vrut să degajăm doar
adesea consonante cu opiniile exprimate de ceilalţi ideile de forţă asupra cărora insistă autoarea în ceea ce
etnologi care s-au preocupat de acest subiect. Nunta le priveşte (resuscitarea timpului, a cosmosului, haosul
şi tocma cornilor din Almăj, înmormântarea-parodie, primordial prin lumea pe dos etc.).
făşancul, urşii de la Ciclova şi berbecii de la Slatina Chiar dacă multe dintre concluziile acesteia nu
Timiş, binecunoscute de către bănăţeni, dar mai puţin sunt în divergenţă cu acelea ale altor autori, lucrarea
de cei din alte zone ale ţării, sunt tradiţiile/obiceiurile are meritul de a accentua valoarea acestei străvechi
descrise aici aproape în amănunt. Toate sunt prezentate moşteniri, cu rădăcini în adâncurile istoriei, a căror
ca fenomene liminale, de trecere de la un timp vetust datare poate că va rămâne imposibilă, în lipsa unor
şi muribund la un altul tânăr şi roditor. Primele trei atestări mai vechi, fie ele scrise sau iconice (o imagine
stau sub zodia parodicului, al socialului răsturnat, cele de un oarecare ajutor, adăugăm noi, ar putea fi aceea
două evenimente majore din viaţa omului, nunta şi a faimosului dieu cornu – zeu cu coarne – din peştera
înmormântarea, sunt puternic parodiate, unde limbajul, Trois Frères din Franţa, a cărui recuzită vestimentară
comportamentul obscen, alături de măştile sau seamănă izbitor cu aceea a berbecilor noştri, cu sorgintea
simulacrele de aceeaşi factură (vezi mireasa borţoasă, în neoliticul vest-european).
mortul cu atribut falic exagerat), trimit indubitabil spre Lucrarea este continuată de un intermezzo literar
certe ritualuri de fertilitate. Excesul comportamental, artistic, în care este prezentată şi analizată o mărturie
masca hidoasă şi vestimentaţia zdrenţuroasă trimit literară venită din partea unui autodidact, din partea unui
spre acea lume pe dos a lui Bahtin. Licenţiozitatea condeier ţăran, dacă este să folosim terminologia actuală
unor momente sau a unor elemente de recuzită, trimit – Tata Oancea, cum este cunoscut după semnătura sa
spre ideea de stimulare a fertilităţii omului şi a naturii literară, pe numele său adevărat Petru E. Oance, poet,
de care depinde existenţa acestuia. prozator şi publicist şi bun cunoscător al graiului
Urşii de la Ciclova au un cu totul alt scenariu, dar bănăţean, pe care de altfel îl şi foloseşte în scrierile sale.
cu aceleaşi idei-forţă. Şi măştile acestora diferă, actanţii Carnavalurile bănăţene au făcut obiectul unui ciclu de
fiind îmbrăcaţi în piei întoarse, cu clopote mari pe spate şi poezii (între anii 1929 şi 1933) şi al unui text în proză
sunt legaţi cu lanţuri de un cerc interior, fiind conduşi de despre „frişăncii” de la Vasiova. Atât abordarea poetică,
un „ursar”. Ritualul este impresionant, dar aici avem, în cât şi cea în proză, se remarcă, înainte de toate, prin
plus, evocarea soarelui prin învârtirea în cerc la răspântii, umorul cu care descrie ceea ce se întâmplă la alaiurile
fapt normal dată fiind liminaritatea momentului, când mascaţilor, dovedind o excelentă stăpânire a graiului
şi astrul diurn, cu puteri scăzute, trebuie resuscitat. local, pentru noi, cei de azi, fiind un preţios document
„Vânarea” şi frecarea fetelor şi a femeilor cu o blăniţă relativ la modalitatea de derulare a acestor carnavaluri,
de iepure (animalul fertil, prin excelenţă) sau atingerea ţinând cont că în prezent ele au suferit unele schimbări

Pag. 69