Page 34 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

Prof. dr. Dumitru Tomoni tărâm naţional, fiind unul din organizatorii adunării naţionale
din 3 noiembrie de la Lugoj. Aici ţine o cuvântare în care
(Făget) se pronunţă pentru unirea Banatului cu România, pentru

Bănățeni participanți la Marea întemeierea Consiliilor naţionale române şi a Batalionului
Românesc (G.N.R.). La Marea Adunare de la Alba Iulia,
Unire, victime ale regimului participă ca delegat titular al Episcopiei greco-catolice a
Lugojului. Este ales membru în Marele Sfat Naţional Român.
comunist La 22 iulie 1919 întâmpină cu o însufleţitoare cuvântare
Armata Română, la intrarea în Lugoj.
Mulți dintre făuritorii României Mari, după În anul 1920 vinde proprietatea sa de la Găvojdia
instaurarea regimului comunist au fost victime ale pentru a crea două fundaţii, una pentru ajutorarea parohiilor
prigoanei dezlănțuite în anii ̓ 50. Printre aceștia, se numără sărace şi alta la dispoziţia diecezei.
și bănățenii: episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu La 25 februarie 1922, episcopul Valeriu Traian
(mort la Sighet), senatorul Victor Feneșiu (mort la Canalul Frențiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai
Dunăre-Marea Neagră), avocatul Liviu Cigărean (mort la 1922, cu participarea unui mare număr de preoți și laici.
Penitenciarul Văcărești), omul politic Coriolan Băran și Programul său, anunțat cu acea ocazie, urmărea să restaureze
canonicul Nicolae Brânzeu (închiși la Sighet), avocatul profilul moral religios al enoriașilor din dieceză. În 1923 a
și publicistul Aurel Cosma jr., avocatul Iuliu Coste și efectuat o călătorie sau vizită „ad-limina” la Roma, unde
socialistul Traian Novac (arestați) și preotul Avram i s-a acordat titlul de „Asistent la Tronul Papal”, pe care
Corcea, profesorul Teodor Bucurescu și avocatul Nicolae o va repeta în luna mai 1925, împreună cu episcopii Iuliu
Imbroane (arestați, deportați sau cu domiciliu obligatoriu). Hossu și Alexandru Niculescu, de astădată în fruntea unui
numeros grup de enoriași pelerini. Sub arhipăstorirea sa,
VALERlU TRAIAN FRENŢIU (1875-1952) în zilele de 15-16 iunie 1927 s-a sărbătorit aniversarea a
150 de ani de la întemeierea Episcopiei greco-catolice de
S-a născut în Oradea, când Sfântul Părinte Pius al XI-lea i-a acordat
Reşiţa la 25 aprilie distincția „Paliul arhiepiscopal”. A fost apreciat și de
1875, ca fiu al preotului guvernul român, care în 1926 i-a acordat distincțiile de
greco-catolic Ioachim „Mare ofițer al Ordinului Coroanei României” și „Răsplata
și al Rozaliei, născută muncii pentru biserică”. Cu sprijinul material al lui
Demeter. A urmat liceul Valeriu Traian Frențiu s-au tipărit mai multe periodice
la Blaj, iar teologia la („Vestitorul” care a apărut la Oradea, din 1925 cu nici o
Budapesta, hirotonindu- întrerupere până în 1948 și „Observatorul” la Beiuș, între
se ca preot celib la 20 1928 și 1934). În vederea unei mai temeinice pregătiri a
septembrie 1898. Îndată preoțimii, a mijlocit „ridicarea”, din 1922 a Seminarului
după hirotonire a obținut greco-catolic din Oradea la rangul de Academie teologică.
o bursă pentru a studia După decesul mitropolitului Alexandru Nicolescu în
la Viena, la Institutul 1941, episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost mutat în funcția
„Sfântul Augustin”, de Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și
unde a rămas până în Făgăraș, păstorind aici pe toată perioada războiului, lăsându-l
1902, când și-a susținut la Oradea, în calitate de episcop-auxiliar pe Ioan Suciu.
doctoratul în teologie. Între 1902-1904 a ocupat funcția În 1947 a revenit la Oradea, unde a fost arestat pe 28
de vice notar consistorial și arhivar diecezan în Lugoj, iar octombrie 1948 și dus în vila patriarhală de la Dragoslavele,
între 1904-1912 pe cea de paroh și protopop în Orăștie, transformată în lagăr pentru episcopii greco-catolici, iar de
apoi vicar unit la Haţeg. acolo, în urma refuzului de a trece la Biserica Ortodoxă
În 4 noiembrie 1912 a fost numit episcop al Lugojului. Română, în februarie 1949, a fost dus la Mănăstirea
Sfințirea sa a avut loc în Catedrala „Sfânta Treime” de la Blaj, Căldărușani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet,
în 14 ianuarie 1913, prin participarea mitropolitului Victor unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului
Mihali de Apșa și a episcopilor Demetrie Radu de Oradea și de exterminare, a murit la 11 iulie 1952. Asemenea și
Vasile Hossu de Gherla. Aici ctitoreşte o şcoală confesională celorlalți episcopi morți la Sighet, a fost înhumat într-o
greco-catolică de fete, pune bazele unei şcoli de meserii pentru noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul
copiii românilor bănăţeni și finalizează edificiul seminarului Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai
teologic. În toamna anului 1918 are o bogată activitate pe cunoaște locul înhumării și pentru a se evita, mai târziu,

Pag. 32