Page 36 - morisena13_19
P. 36

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019



        condus oraşele cu cinste şi demnitate în Banat. Am întâlnit   Alegerea sa, alături de încă patru persoane, ca delegat
        aici pe fostul primar al oraşului Timişoara, dr Băran, pe  al  românilor  din  cercul  Oraviţei  la Adunarea  Naţională
        senatorul Victor Feneşiu din Făget şi încă mulţi alţii. (...)  de  la Alba  lulia  s-a  petrecut  cu  prilejul  întrunirii  de  la
        Mulţi dintre ei s-au îmbolnăvit şi nu au mai apucat să-şi  26  noiembrie  1918,  organizată  din  iniţiativa  Consiliului
        mai  vadă  familia.  Dr.  Bălu  din  Reşiţa  a  murit  în  aceste  Naţional Român Oraviţa.
        locuri groaznice. Senatorul Feneşiu din Făget a murit în   După Marea Unire, a ocupat demnitatea de Decan
        brațele noastre”.                                     al  Baroului  în  perioadele  1924-1927,  1927-1929,  1937-
              Îmbolnăvindu-se grav, moare la 30 decembrie 1952  1939,  prefect  al  judeţului Timiş  în  perioada  1928-1929.
        în  localitatea  dobrogeană  Valea  Neagră,  neavând  parte  În  anul  1927  a  fost  ales  membru  al  Consiliului  Uniunii
        nici măcar de un mormânt sau o slujbă religioasă, în ciuda  Avocaţilor, iar în anul 1939 a fost numit, de către ministrul
        faptului că sprijinise toată viaţa biserica ortodoxă română,  Justiţiei Victor Iamandi, notar public în locul lui Octavian
        fiind un creștin practicant și ani de-a rândul a reprezentat  Puticiu. A profesat ca notar în perioada 1939-1948. Pentru
        Protopopiatul Făgetului în Adunarea eparhială a Episcopiei  activitatea desfăşurată, a fost decorat cu Ordinul Coroana
        Caransebeșului și în Adunarea Națională Bisericească.  României  în  grad  de  comandor  și  Ordinul  Ferdinand  în
              Ca  o  recunoaștere  a  rolului  avut  în  dezvoltarea  grad de ofiţer. A fost autorul lucrării „Dreptul minier”, care
        localității, Consiliul Local Făget a hotărât ca strada unde s-a  cuprindea o serie de aspecte teoretice şi practice.
        născut și a trăit să-i poarte numele, iar un bust dezvelit în 19   La  data  de  14  martie  1952,  este  arestat  de  către
        decembrie 1998 în centrul orașului să-i eternizeze memoria.  organele de Securitate, depus în beciurile Securităţii din
                                                              Timişoara,  transferat  în  Penitenciarul  Văcăreşti,  unde
              Dr. LIVIU ClGĂREAN (1875-1952)                  moare în 21 august 1952.

              S-a născut în 7 decembrie 1875, în localitatea Turda,   Dr. CORIOLAN BĂRAN (1896-1979)
        în familia unui notar comitatens. Urmează cursurile şcolii
        primare din Turda, liceul din Blaj, și se înscrie în anul 1893   Se naşte în comuna Nerău la 6 februarie 1896, ambii
        la Facultatea de Drept din Cluj, dar, în anul următor, va fi  părinţi  fiind  învăţători.  Şcoala  elementară  o  urmează  în
        exmatriculat, împreună cu alţi 41 de colegi studenţi, din  comuna natală şi la Dumbrăviţa, iar gimnaziul îl începe
        cauza semnării unui apel în apărarea memorandiştilor. În  la  liceul  din  Makó  şi  îl  finalizează  la  Gimnaziul  greco-
        urma intervenției guvernului de la București, se reînscrie la  ortodox român din Braşov, unde va lega o strânsă prietenie
        Facultatea de Drept din Budapesta. După obţinerea licenţei,  cu  poetul  și  filozoful  Lucian  Blaga.  După  terminarea
        în anul 1903, obţine titlul de doctor în ştiinţe juridice. În  liceului se înscrie la Facultatea de Drept din Budapesta,
        anul  1899,  s-a  angajat  practicant  pe  lângă  subprefectul  apoi în cadrul Facultăţii de Drept din Cluj va obţine licenţa
        judeţului  Turda,  apoi  avocat  în  birourile  avocaţilor  dr.  şi doctoratul în anul 1923. Se înscrie stagiar, în anul 1920,
        Ármin Koning din Vârşeţ, dr. Alexa Mangiuca și dr. Mihai  în Baroul Timiş, efectuând perioada de stagiu în birourile
        Gropşianu din Oraviţa. În 15 noiembrie 1904 s-a înscris  avocaţilor timişoreni dr. Aurel Cosma şi dr. Vasile Chiroiu.
        stagiar  în  Baroul  Timiş,  iar  începând  cu  anul  1921  și-a  După promovarea examenului de definitivat, îşi deschide
        stabilit  sediul  profesional  la Timişoara,  unde  va  profesa  birou propriu, având sediul profesional pe strada Eugeniu
        avocatura până în anul 1952, dată la care renunţă definitiv  de Savoia nr. 7.
        la exercitarea profesiei, dorind să se retragă la Oraviţa.  În timpul primului război mondial participă ca ofiţer
              În  anul  1906  înfiinţează,  împreună  cu  învăţătorul  de  rezervă  în  regimentul  din  Szeged.  Este  grav  rănit  în
        Gheorghe Jian, dr. Ion Nedelcu şi Ion Epure, ziarul orăviţan  bătălia de la Doberdo şi aflându-se în concediu la Budapesta
        „Progresul”, iar în 1907 tipografia cu acelaşi nume, trecută  funcţionează ca ajutor de secretar pe lângă dr. Ioan Erdely.
        ulterior la Societatea „Librăria şcoalelor”. Ziarul menţionat  Se alătură Partidului Naţional Român, iar din anul 1921
        va fi tipărit pînă în anul 1913, când, din cauza neînţelegerilor  devine secretar general al P.N.Ţ. în judeţul Timiş-Torontal.
        permanente  dintre  editori  şi  autorităţile  maghiare,  dar  şi  Tot acum redactează ziarul „Voinţa Banatului”.
        datorită lipsei de fonduri, îşi încetează apariţia.        În  toamna  anului  1918  el  organizează  Garda
              În  toamna  anului  1918  a  fost  numit  preşedinte  al  Naţională  din  Sânnicolaul  Mare,  fiind  delegat  titular
        Consiliului  de  Război,  înfiinţat  de  Consiliul  Naţional  al  acesteia.  A  fost  primar  al  Timişoarei  în  perioada  23
        Român  din  regiunea  Oraviţa  pentru  judecarea  celor  ce  decembrie  1929-28  august  1930,  26  septembrie  1938-6
        săvârşesc acte contrare legii şi care urma să funcţioneze  februarie 1939 şi 22 decembrie 1939-6 octombrie 1940,
        până  la  intrarea  trupelor  române  în  Valea  Caraşului  şi  prefect al judeţului Timiş, subsecretar de stat sub guvernele
        instaurarea administraţiei româneşti.                 Miron Cristea şi Armand Călinescu.



        Pag. 34
   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41