Page 60 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

supraveghetori sunt domnii Nik. Csasznek, Iosef Adler, şi Bucovina, totodată ele au devenit o marcă îndrăgită şi
G. Weiterschütz, iar mai apoi la începutul secolului căutată şi în Orient. Rusciuc, Varna, Sofia, Constantinopol,
XX, directorul intreprinderii este Julius Neubauer, iar Salonic, Smirna sunt locuri importante în care au pătruns
fabrica aparţinea deja concernului Szana. produsele acestei întreprinderi în dezvoltare.
În această epocă fabrica s-a dezvoltat, dintr-una În ciuda multitudinii de maşini, fabrica dă de lucru la
mică, începătoare, în cea mai mare fabrică a acelor vremuri 400 de muncitori, a căror muncă este uşurată de feluritele
din Ungaria.” instalaţii.”
Se pare că această întreprindere cuprindea variate În ziarul „Nădejdea” nr. 14/27 aprilie 1921 din
industrii, nu numai cea de prelucrare a lemnului, ci şi a Timişoara, în perioada în care orașul aparţinea deja
industriei chimice, cele două fabrici fiind asociate în cadrul administrativ-teritorial de România, găsim menţionate
aceleiaşi unităţi de producţie, acesta fiind o formă de următoarele date:
organizare şi producţie specifică industriei acelor vremuri
din Timişoara.
Fabrica era încadrată în categoria industriei chimice
şi producea nu doar chibrituri, ci şi unsoare de căruţă,
lacuri, grăsimi şi creme de lustruit pentru arme, pentru
ghete, şi chiar şi albăstreală pentru rufe.
Numărul de muncitori permanenţi era de 380, iar în
perioada de vârf a producţiei chiar şi de 445.
Notă: cuvântul „gyujtó” este sinonim cu cuvântul
„gyufa”, înseamnă „chibrit”, şi este o formă arhaică,
utilizată înaintea temenului „gyufa”.
Tot din datele monografiilor amintite, aflăm că
„Fabrica prelucrează anual 420 vagoane de materie „La începutul secolului XX, Fabrica de chibrituri
primă şi produce 300 vagoane de chibrituri, 30 vagoane din Timişoara, era sucursala Societăţii Anonime „Solo”
de unsoare de căruţă, 5 vagoane de grăsimi şi creme de din Viena şi purta denumirea de „Szikra”, în româneşte
lustruit, 100.000 duzini de cutii de cremă de ghete şi „Schântea”. Sub regimul ungar avea dreptul comerţului
albăstreală. Fabrica produce totodată 120.000 kg de hârtie, liber în ce priveşte producţia. La data apariţiei articolului
prelucrează cca. 80.000 kg de clei, amidon din cartofi şi era monopolizată de Stat, fabrica având obligaţia a-i ceda
amidon din cereale. toată producţia, iar la scurt timp Statul o va prelua în toată
Iar zilnic: fabrica produce 40 milioane de beţe complexitatea ei.
de chibrituri, 250.000 de cutii şi 90.000 de plicuri (de Avea una dintre instalaţiile cele mai moderne.
chibrituri). Toate maşinile erau de provenienţă din Germania. Alături
Pentru aceste cantităţi colosale (la vremea res- de fabrica de chibrituri mai era instalată o fabrică de
pectivă) se utilizează anual 500 vagoane de lemn, ceea chimicale, care producea şi cremă de ghete, vax, vânăţele
ce înseamnă 50.000 de metri steri. Două cazane cu (albăstreală) şi altele.
suprafaţa de încălzire de 160 m² şi trei maşini cu aburi Numărul muncitorilor era 240, bărbaţi şi femei.
de 150 cai putere asigură forţa motrice necesară. Un Câştigul unui muncitor era de 30-40 lei la zi, dar afară de
dinam asigură iluminatul întreprinderii şi acţionează şi aceasta ei mai primeau alimente în preţ redus.
ventilatoarele. A fost achiziţionată o maşină inventată Fabrica producea zilnic 220.000 cutii de chibrituri.
în Belgia, care are o lungime de 22 m şi este realizată în Materialele necesare la fabricarea chibriturilor
Germania, care produce chibritele „suedeze” în proces erau: cloratul de potasiu, parafina, fosfor şi beţişoare de
continuu de fabricaţie, dar pe lângă acesta fabrica lemn. Toate aceste elemente – cu excepţia lemnului – se
mai utilizează cele mai dezvoltate maşinării pentru procurau direct din Germania şi Sicilia. Lemnul necesar
fabricarea cutiilor şi prelucrarea lemnului. pentru beţişoare se furniza din comuna Cireaşa (judeţul
O specialitate a fabricii o constituiau chibriturile Caraş-Severin).
„EMKE”. Statul prelua întreg stocul de chibrituri şi îl plasa
Iar dacă aşa-zisul sortiment „suedez” a fost până pe piaţă prin Depozitele de tutun din Timişoara, Târgu-
recent importat majoritar din Austria, astăzi Fabrica de Mureş, Oradea-Mare, Deva.
Chibrituri timişoreană a exclus produsele străine, nu Statul prelua chibriturile cu 20 bani/cutia, şi o vindea
numai în propria ţară, ci şi trimite produsele în Galiţia pe piaţă cu 50 bani. Profitul la zi era 66.000 lei.”

Pag. 58