Page 55 - morisena13_19
P. 55

Revistă de cultură istorică



                    Prof. Iancu C. Berceanu                        În  secolul  V,  nordul  Banatului  a  constituit  fieful
                       (Sânnicolau Mare)                      hanatului hun al lui Attila. În 454, hunii sunt înfrânți de
                                                              gepizi, care, ulterior, în 567, sunt alungați de aici de către
          Aspecte geografice ale evoluției                    coaliția  longobardo-avară. Avarii  au  stăpânit  Panonia  și
                                                              Banatul până la finele secolului al VIII-lea, când hanatul lor
            structurii etnice a populației                    a căzut sub loviturile concertate ale francilor și bulgarilor.
                                                                   Intrarea în orbita Țaratului bulgar, după 976, a adus
                   Banatului (sinteză)                        Banatului  –  locuit,  pe  atunci,  de  slavi,  valahi,  cumani,

                                                              pecenegi –, primele forme de organizare politică autonomă,
              1 Poziția geografică și limitele                sub forma voievodatului și a cnezatelor. Istoria Banatului
              Banatul este o provincie istorică situată în sud-vestul   ca voievodat sau ducat autonom (suzeran țaratului bulgar)
        României,  între  46̊°25’  latitudine  nordică  (Sânmartin,   a fost, însă, scurtată de invazia maghiarilor. Aceștia l-au
        județul  Arad),  44°31’  latitudine  sudică  (Svinița,  județul   înfrânt la Tomnatic pe Ahtum, ultimul voievod, care își avea
        Caraș-Severin),  44°31’’latitudine  sudică,  20°15’  longi-
        tudine  estică  (Beba  Veche,  județul  Timiș),  22°10’   reședința la Morisena (Cenadul de astăzi), în 1013. Ahtum
        longitudine estică (Vama Marga, județul Caraș-Severin) .  a fost creștin și a întemeiat, în 1002 și 1003 două mănăstiri
                                                         1
              Limitele  naturale  ale  Banatului  sunt:  Valea  Mu-  de  rit  grec:  una  în  capitală  și  una  (Aytonmonostora)  în
                                                                                           4
        reșului la nord, Valea Dunării la sud, Valea Tisei la vest,   apropierea orașului actual Pecica
        Masivul Poiana Ruscă la est. În componența României        În cursul secolelor XI-XII, Banatul și Transilvania
        au intrat 2/3 din Banatul istoric (18.966 km din 28.526   intră,  treptat,  în  stăpânirea  regilor  arpadieni,  pentru  ca,
                                                2
        km ),  restul  revenind  Regatului  Sârbilor,  Croaților  și   după invazia mongolilor din 1241-1246, să fie organizate
           2
        Slovenilor și, respectiv, Ungariei.                   primele  comitate  și  să  înceapă  construcția  sistemului
              Limita  nordică  a  provinciei  a  generat  numeroase   defensiv de cetăți și donjoane, la Vârșeț, Cacova (Grădinari
        dezbateri, fiind aduse diferite argumente de natură istorică,   – Caraș), Ciacova, Lipova, Șiria, Deva. În cursul secolului
        geografică  și  socio-culturală.  Cei  mai  mulți  geografi   al XIII-lea se consolidează și administrația maghiară. Apar
        suprapun  Banatul  Regiunii  Timișoara  și  Regiuni  Arad,   primele orașe și târguri: Timișoara, Lugoj, Karan-Sebeș,
        care  au  funcționat  ca  unitate  administrativ-teritorială   Krassovar  (Carașova).  Populația  Banatului  crește  prin
        între anii 1950 și 1960, precum și Regiunii Banat care a   stabilirea, aici, alături de valahii autohtoni, a comunităților
        funcționat între 1960 și 1968. Acest teritoriu cuprinde și   de țărani sârbi și bulgari. Maghiarii au fost prezenți mai cu
                                                                                                           5
        zone situate la nord de Valea Mureșului, însă argumentele   seamă prin aparatul administrativ și politico-militar .
        de ordin identitar pledează în favoarea acestei limite . Mai   În 1552, Cetatea Timișoara cade în mâinile turcilor,
                                                      2
        multe studii sociologice și demo-geografice relevă faptul   iar Banatul intră, până în 1716, în componența Imperiului
        că locuitorii zonei cuprinse între Mureș și Crișul Alb  se   Otoman. A fost o perioadă de regres general. Populația a
        consideră a fi bănățeni. Dealtfel, identitatea regională de   scăzut  în  mai  toate  localitățile.  Conscripția  lui  Marsigli
        „bănățean”  este  întâlnită  și  la  populațiile  autohtone  din   din 1717 consemnează majoritatea localităților bănățene
        vestul Județelor Hunedoara, Gorj, Mehedinți.          cu populație stabilă diminuată până sub 100 locuitori sau
                                                              chiar depopulate .
                                                                            6
              2 Vechimea locuirii și evoluția istorico-demografică  În 1718 se semnează Pacea de la Passarowitz, care
              Cele mai vechi urme de locuire din Banat datează  pune  capăt  Războiului  austro-turc  din  1716-1718.    Ca
        din Paleolitic (35.000-40.000 ani în urmă), fiind atestate în  urmare,  Banatul  intră  în  stăpânirea  Casei  de  Habsburg,
        2002 prin descoperirile de la Peștera cu oase, de pe Valea  ca  provincie  camerală,  aflată  sub  conducerea  directă  a
        Minișului,  județul  Caraș-Severin .  Alte  descoperiri  din  împăratului, până în 1778. Acest fapt, conjugat cu lipsa
                                      3
        epoca pietrei s-au făcut pe tot cuprinsul regiunii, mai cu  unei  elite  nobiliare  locale,  a  favorizat  aplicarea  multor
        seamă din neolitic.                                   reforme inițiate de împărații Carol al VI-lea (1711-1740)
              În antichitate, teritoriul a făcut parte din formațiunile  și Maria Terezia (1740-1780).
        prestatale  ale  celților  și,  ulterior,  ale  dacilor.  În  urma   În  cursul  secolului  al  XVIII-lea  s-au  succedat
        războaielor daco-romane din 101-102 și 105-106, Banatul  trei  valuri  de  colonizări  cu  șvabi  (germani):  1718-1740
        a intrat integral în componența Imperiului Roman, ca parte  (aproximativ  40.000),  1744-1778  (aproximativ  75.000),
        din  Provincia  Dacia.  După  retragerea  aureliană  din  anii  1782-1787 (aproximativ 60.000). Șvabii au fost colonizați
        271-275, au  rămas însă  unele locații cu  rol de  capăt de  în Câmpia Banatului . În Banatul montan (Reșița, Anina,
                                                                                7
        pod al imperiului în lumea de la nod de Dunăre: Dierna  Oravița, Sasca, Ciclova, Heuerdorf, etc.) au fost aduși în
        (Orșova), Arcidava (Vărădia), Lederata.               aceeași perioadă germani din Regiunea Sudetă și din Tirol .
                                                                                                                8


                                                                                                         Pag. 53
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60