Page 56 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

De asemenea, pentru a completa deficitul demo- Totuși, creșterea demografică, susținută de imigrări,
grafic, au mai fost aduși în Banat, în perioada 1718-1848, a suferit un recul după 1990, din cauza creșterii ratei
slovaci, cehi (pemi), bulgari, ucraineni, precum și români emigrației (mai ales germanii, cehii, urmați apoi de români).
din Transilvania și Oltenia. Recensământul din 2011 înregistrează o scădere generalizată
După înăbușirea revoluției, în 13 august 1849, a efectivului demografic la nivelul tuturor localităților.
la Șiria (localitate aparținând Banatului), Banatul a făcut
parte, până în 1860, din provincia „Voivodina sârbească 3 Structura etnică a populației – disparități
și Banatul timișan”, cu capitala la Timișoara. În această teritoriale
perioadă nu s-au efectuat colonizări. Recensământul populației din 2011 relevă o
Între 1860 și 1919 Banatul a fost reîncorporat pondere net majoritară a populației românești (80,89%).
Ungariei. La cumpăna secolelor XIX-XX, administrația Următoarele minorități, în ordinea ponderii sunt cea
maghiară a urmărit să își consolideze poziția prin maghiară (5,12%), romă (2,48%) și cea sârbă (1,98%).
colonizarea cu maghiari. Apogeul colonizărilor a fost atins Din cauza emigrărilor masive din ultimii 50 de ani
în perioada 1880-1910. Cele două recensăminte reflectă germanii reprezintă doar 1,11%. În schimb, o tendință ușor
creșteri demografice semnificative ale populației maghiare ascendentă au ucrainenii (0,79%) datorită sporului natural
în Banat. Colonizări s-au făcut la: Moșnița Nouă, Cruceni, și stabilirii, în Banat, a unui număr mare de ruteni din
Otelec, Uivar, Cenei, Țipari, Fibiș, Tormac etc. Maramureș și huțuli din județul Suceava .
14
De semenea, la cumpăna secolelor XIX-XX în ecuație
intră și fenomenul de emigrare, nemaiîntâlnit în Banat din
vremea ocupației turcești. Creșterea demografică i-a determinat
pe bulgarii beșenoveni să emigreze pentru a întemeia sate noi
în Bulgaria (Bardare, Bardanski Gheran), în Banatul sârbesc
actual (Ivanovo, Giurgevo) și în Câmpia Moraviței (Breștea) .
9
Un număr însemnat de bănățeni și-au încercat norocul peste
Atlantic, mai întâi în S.U.A. și apoi în Argentina .
10
Anul 1918 a adus Banatului o unire doar formală.
Prezența trupelor sârbe și pretențiile teritoriale ale sârbilor
mențineau situația tensionată și viitorul incert. Abia
către sfârșitul anului 1919, teritoriul actual al Banatului
românesc a intrat de facto în componența României.
Tratatele de pace care au consfințit sfârșitul
conflagrației mondiale obligau România la respectarea
statutului minorităților, în speță, la tolerarea și chiar
sprijinirea conservării identității etnice a minorităților.
Pe de altă parte, industria și urbanizarea au progresat lent
în perioada interbelică, astfel că structura etnică nu s-a
modificat foarte mult până în 1945.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus
transformări radicale în structura etno-socială a regiunii.
Mulți etnici germani au emigrat sau au fost deportați. În
locul lor au fost aduși români din estul și nordul țării,
precum și refugiați din teritoriile ocupate de U.R.S.S. De
asemenea, un efect hotărâtor l-a avut diferența mare de
fertilitate dintre populația bănățeană autohtonă, intrată în
faza de stabilizare a tranziției demografice, și populația Românii formează din timpuri istorice majorități nete
românească imigrată din zone cu fertilitate specifică mult în sudul, centrul și estul Banatului. Ponderea lor a crescut,
mai ridicată. Apoi, în 1966 s-a emis Decretul 770 care după 1930, și în Câmpia Timișului (unde erau minoritari)
interzicea practicarea avortului ca politică de planificare prin imigrare din Transilvania, Moldova și Oltenia .
15
familială. Populația românească, mai tânără și cu potențial Germanii formau majorități compacte la sfârșitul
reproductiv mai mare, a fost favorizată în detrimentul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al
populației autohtone neromânești. XX-lea în Câmpia Timișului, Câmpia Jimboliei, precum

Pag. 54