Page 68 - morisena13_19
P. 68

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019



        Președintelui Serviciului și/sau a unui Consilier superior,  funcționarul era pe loc reabilitat și repus pe vechiul post,
        având nevoie de un referat al unui Oficiu al Curții de la  procedându-se la reangajarea sa.
        Viena. E vorba despre un fel de expertiză. Dacă aceasta    –  Cum erau remunerați funcționarii imperiali?
        era pozitivă, era posibil la funcționarul respectiv să fie  Cam ce-și puteau permite cu un salariu?
        promovat  printr-un  gest  personal  al  Șefului  statului.   –    Pozițiile  sus-puse  erau  foarte  bine  plătite.
        Există în scrisorile unora dintre funcționari, care roagă  Guvernatorul  Banatului  primea  6000  de  guldeni  pe  an.
        să fie promovați, indicii explicite că ar cunoaște pe unul  Consilierii  guvernatorului  erau  plătiți  cu  1500-1800  de
        sau altul dintre înalții funcționari de la Viena din timpul  guldeni anual, având dreptul și la suplimente salariale cu
        exercitării  unor  funcții  anterioare,  dar  există  și  dovezi  care puteau ajunge la 2400-3400 guldeni pe an. Comisarul
        inverse: cutare sau cutare înalt funcționar al curții de la  de  land  și  Controlorul  de  Casierie  au  primit  câte  600,
        Viena  este  la  curent  cu  capacitățile  și  disponibilitățile  secretarul Administrației 300, iar un cancelarist de la biroul
        micului  funcționar  din  provincie,  care  merită  să  fie  guvernatorului 200 de guldeni anual. Ceva mai bine erau
        promovat. Firește că și în cadrul Administrației landului  remunerați contabilii, cu până la 1000 de guldeni pe an,
        Banat  existau  oameni  care  erau  mai  apropiați  între  ei.  sau ofițerii de contabilitate din armată, cu 500 de guldeni.
        Dar nu știu dacă asta poate fi interpretat în sensul unor…  500  de  guldeni  primeau  și  administratorii  de  districte.
        „relații” în accepțiunea de azi. E mai degrabă discutabilă  Subadministratorii  de  districte,  care-și  aveau  sediile  în
        o  astfel  de  interpretare.  Dar  argumente  pro  și  contra  satele mai mari ale districtelor, câștigau între 200 și 130 de
        există. „Să pui o vorbă bună” n-a fost păgubitor nici în  guldeni anual. Cu cam 150 de guldeni era plătit un tălmaci
        secolul  al  18-lea.  Dar  decizia  ultimă  și  decisivă  era  în  al administrației. Cnejii superiori erau pe listele de salarii
        toate cazurile în mâinile șefului statului.           cu 75 fl., cnejii satelor nu erau remunerați, dar erau scutiți
              –  Ce pățea un funcționar care greșea? Ce greșeli  de  robotă  și  aveau  în  general  o  stare  socială  mai  bună
        se făceau curent?                                     decât  restul consătenilor.  În  plus, unii dintre funcționari
              –  Dacă un funcționar este confruntat cu  o atât de  erau scutiți de plata chiriilor, dacă locuiau în clădiri ale
        mare diversitate de probleme, cum se întâmpla în Banat  Erariului sau în imobile militare. Aceia care erau cazați în
        în secolul al 18-lea, unde funcționarii imperiali aproape  case ale cetățenilor și erau obligați să plătească chirii, au
        totdeauna  erau  obligați  să  îndeplinească  două  servicii/  primit, sub formă de restituire, o parte procentuală a chiriei
        funcții, era practic inevitabil să mai facă și greșeli. Adesea  plătite,  de  la  stat.  De  acest  fapt  profitau  și  funcționarii
        se întâmplau greșeli în contabilitate. Funcționarii fiscali  inferiori. Primeau de asemenea lemne de foc și produse
        au fost obligați să documenteze absolut toate veniturile  sub forma unor alimente.
        și  cheltuielile,  cu  mare  minuțiozitate.  În  momentul   –  Cât valora un salariu de funcționar?
        când  preluau  serviciul,  ei  se  puneau  chezași,  cu  toată   –    Cu  un  salariu  normal  de  funcționar  puteai  să
        averea lor, pentru exactitatea cu care urmau să efectueze  faci o mulțime de treburi. Dar de regulă totul depindea
        contabilitatea.  Era  un  fel  de  cauțiune,  care  li  se  cerea,  de modul cum un individ era obișnuit să-și administreze
        uneori se termina activitatea lor și cu confiscarea averii  veniturile.  Cu  certitudine,  și  în  Banat  se  putea  duce  o
        –  cel  puțin  până  în  momentul  în  care  le  era  verificată  viață  confortabilă  cu  un  astfel  de  salariu.  Președintele
        întreaga  activitate  și  se  dovedea  că  lucraseră  corect.  administrației landului Banat și consilierii săi superiori,
        Chiar și după decesul lor, contabilitatea le era verificată.  dar și contabilul și controlorul casieriilor își puteau permite
        Procedura această dura, în unele cazuri, ani de zile. Dacă  locuințe bine dotate și mobilate. Aveau angajați servitori,
        se constata corectitudinea contabilității, se pronunța un  dar și un administrator al casei, bucătari, slujnice și slugi,
        așa-numit „absolutorium”. Abia după aceea moștenitorii  grădinari,  birjari  –  cu  toții  având  la  rândul  lor  familii.
        decedatului se puteau bucura de moștenire.            Majoritatea  servitorilor  funcționarilor  superiori  erau
              Dacă  se  constatau  datorii  față  de  bugetul  curții/  germani,  proveniți  din  Boemia,  din  Moravia,  Bavaria
        statului, ele erau achitate din averea funcționarului, care,  sau  Austria.  Consilierul  superior  Jean  de/von  Hansen
        după decesul său, era inventariată și, după caz, scoasă la  (cunoscut  la  Timișoara  drept  „Deschan”,  avându-și
        licitație, spre a o transforma în bani. Lipsa nemotivată de  palatul, existent și azi, peste drum de magazinul „Bega”)
        la servici sau neglijența erau de regulă considerate greșeli  a avut chiar un bucătar francez. Printre slugile de la țară
        umane, fiind sancționate cu avertismente sau amenințarea  găsim germani, dar și români sau sârbi, după numele lor
        cu  suspendarea  de  la  servici.  Dar  pierderea  serviciului  menționate în documente. Lucrul care uimește este însă
        sau remunerației ar fi avut consecințe dramatice pentru  faptul că și funcționarii mai mărunți, „subalternii”, de la
        orice funcționar imperial. Însă și pentru toată familia sa.  simplul  contabil  până  la  administratorul  districtual,  își
        Amenințarea cu suspendarea era deci ceva foarte serios.  permiteau și ei bucătari proprii, slujitori și birjari.
        Degradarea  sau  transferul  într-un  district  mai  puțin   Referitor  la  „valoarea”  unui  salar  de  funcționar
        important au fost de asemenea măsuri punitive uzuale.  din  acea  vreme  fac  o  comparație  cu  alte  salarii  din
        Delapidarea era pedepsită cu arestul. În unele cazuri era  alte  categorii  profesionale  sau  cu  salariile  servitorilor
        deja suficient un simplu denunț, pentru ca un funcționar  particulari. Administratorul  districtului  Orșova,  Johann
        să fie „legat în fier”. Dacă însă, în decursul verificărilor  Consili,  originar  din  Boemia,  care  înainte  fusese
        ulterioare,  se  dovedea  că  denunțul  a  fost  unul  fals,  locotenent  al  grenadierilor  într-un  regiment  de



        Pag. 66
   63   64   65   66   67   68   69   70   71   72   73