Page 75 - Morisena15_19

Revistă de cultură istorică

Colecții particulare nicio valoare istorică. Totodată, trebuie să dispui de un
spațiu adecvat, întrucât nu orice tematică se mulțumește
Muzeul „Ionuț” cu unul sau mai multe rafturi de bibliotecă, ci necesită
suporturi adecvate, camere întregi.

Pasiunea se bucură de o definiție complexă în dicționarul
explicativ al limbii române, drept pentru care, pentru a face
delimitări necesare, pentru a defini mai bine pasiunea pentru
ceva, s-a adoptat utilizarea unui cuvânt de sorginte engleză și
anume „hobby”. Desigur, e mai ușor să spui „mă pasionează
colecționarea de lucruri vechi”, negăsind, cel puțin deocamdată,
o altă expresie, decât să forțezi nota și să afirmi că „te hobiază
ceva”. Dar poate viața ne va aduce cât de curând un nou cuvânt
menit a înlocui verbul românesc cu unul adecvat.

Ioan Ionescu și-a construit o casă dedicată colecțiilor
sale. E drept, o casă formată din două camere suprapuse,
însă multitudinea de obiecte de colecție ar avea nevoie de
cel puțin trei-patru camere de expunere generoase, pentru
a fi scoase în evidență, dar și una-două camere pentru
depozitarea exponatelor singulare, ce nu se pot bucura de
expuneri pe subiecte sau teme, prin care ar fi puse astfel în
adevărata lor valoare.
Dacă e să trecem în revistă obiectele din colecțiile
muzeului particular „Ionuț” din Timișoara, este destul de
greu, fiindcă unele sunt în fază incipientă (ca număr de
obiecte), iar altele sunt bogate, fiindcă Ioan Ionescu, umblat
mult prin țară și lume, nu a ezitat să achiziționeze lucruri
vechi. Ne vom limita la a enumera doar colecțiile strict
legate de meleagurile românești:
– obiecte de vestimentație populară din Banat,
Bihor, Oltenia, Bucovina etc.;
– ștergare, fețe de masă (măsaie) din Banat, Bihor,
zona Sibiului;
– utilaje, unelte și obiecte personale din gospodării
țărănești (torcătoare, războaie de țesut, bastoane, cârje,
Ioan Ionescu are o pasiune veche și anume istoria
și tot ceea ce este legat de ea. Nu s-a limitat la a citi, la lămpi, obiecte muzicale etc.).
Bogată însă este și colecția de obiecte de îmbrăcăminte
a studia istoria, ci a devenit el însuși istoric, munca sa din Austria, Germania, Ungaria, Macedonia etc., dar și cea
finalizându-se cu o serie de cărți pe teme istorice. Însă, cel aparțind unor profesii din România: de militari, judecători
puțin de data aceasta, nu vom detalia acest aspect, în ideea
că vom reveni, ci la pasiunea sa de colecționar. (însuși I. Ionescu fiind fost judecător) etc. În încheiere
trebuie neapărat spus că marile muzee de astăzi au pornit tot
Colectarea de lucruri vechi nu este o pasiune la de la colecționarii particulari. Drept pentru care Ioan Ionescu
îndemâna oricui, fiindcă, dacă vrei să deții obiecte de merită nu doar respectul, ci și întreg sprijinul comunității
valoare, trebuie să faci o serie de sacrificii financiare. Și, pentru ceea ce face în acest sens.
mai cu seamă, ai nevoie de un bagaj uriaș de cunoștințe
istorice, pentru a nu achiziționa falsuri ori obiecte fără Dușan Baiski

Pag. 73