Page 73 - Morisena15_19
P. 73

Revistă de cultură istorică



        Sara simbolizează cele două Testamente, este primul        Însăși  lumea  viciilor  și  a  nenumăratelor
        invocat. Apoi profeții și, mai ales, Mântuitorul Christos  păcate  săvârșite  de  „fiii  mâniei”  (Efeseni  2,  3)  este
        care își învață ucenicii, în parabole, că semințele din  cuptorul în care sunt aruncați aceia, puțini, care, cu
        pilda  semănătorului  simbolizează  diferitele  tipuri  de  ajutorul harului dumnezeiesc, se străduiesc să rămână
        ascultători ai cuvântului lui Dumnezeu (Matei 13, 18-  fideli  Regelui  ceresc  rezistând  tiranului  pământesc.
        23)  sau  că  boabele  de  neghină  din  pilda  țarinei  sunt  În  interpretarea  Sfântului  Gerard,  cea  mai  bună
        fiii diavolului (Matei 13, 36-43). Iată, deci, care este  descriere  a  „cuptorului”  în  care  sunt  purificați  prin
        fundamentul interpretării alegorice a Sfintei Scripturi:  foc,  neîncetat,  toți  cei  ce-l  iubesc  pe  Dumnezeu,  e
        faptul  că  descoperim  în  chiar  paginile  sale  ilustrări  lista din a doua Epistolă către Corinteni (6, 4-10) în
        concrete  ale  acestui  tip  de  interpretare  deosebit  de  care  Sfântul  Paul  enumeră  necazurile  și  suferințele
        prețios pentru creșterea noastră spirituală.          îndurate de adevărații creștini. Iată cum recapitulează
              Binecunoscută  creștinilor  din  toate  epocile,  el întreaga interpretare alegorică propusă capitolului
        istoria  celor  trei  tineri,  Anania,  Azaria  și  Misael,  3 din cartea profetului Daniel:
        aruncați în foc de regele babilonian Nabucodonosor         „Așadar,  tot  ce  se  face  pe  placul  omului
        pentru  vina  de  a  nu  se  fi  închinat  idolului  de  aur,  mai  degrabă  decât  spre  lauda  lui  Dumnezeu  în
        este  relatată  în  cel  de-al  treilea  capitol  al  cărții  Babilon,  adică  în  veacul  acesta  ticălos,  nu  este
        profetului  Daniel.  Sfântul  Gerard  interpretează  virtute, ci viciu și slujește viciilor. Dar, fiindcă nu
        alegoric întregul episod, scoțând în evidență tâlcuri  este virtute, este chiar păcat. Astăzi mulți, nu doar
        ce  sunt  perfect  valabile  și  azi.  Toate  acestea  sunt  dintre laici, ci și din rândul clericilor, ca să fie pe
        subsumate  doctrinei  cruciale  a  fugii  de  „lume”,  placul  desfrânatelor,  se  îndeletnicesc  cu  unele  ca
        temă  căreia  marii  Sfinți  și  Doctori,  începând  de  acestea,  dar  Dumnezeu  îi  taie  crunt  cu  sabia  Sa,
        la  Părinții  apostolici,  Sfinții  Ambrozie,  Vasile  cel  ca  să  poate  fi  înghițiți  cu  totul,  căci  își  îmbuibă
        Mare și Augustin, până la Sfântul Alfons Maria de  pântecele  și  cad  pradă  curviilor.  Alăută  –  zice
        Liguori și Padre Pio, i-au dedicat nenumărate scrieri.  –  și  harpă  și  timpan  și  fluiere  și  vin  la  ospețele
        Esența  acestei  doctrine  este  încifrată  într-unul  din  voastre.  Dar  ce  înseamnă  acestea?  Și  și-a  lărgit
        versetele datorate Sfântului Apostol Ioan: „Nu iubiți  iadul sufletul său și și-a deschis gura sa fără nici o
        lumea,  nici  cele  ce  sunt  în  lume.”  Dar  ce  legătură  margine. Dar, pentru că robii lui Dumnezeu nu au
        poate fi între acest verset și episodul în care vedem  făcut  pe  placul  unora  ca  aceștia,  au  fost  aruncați
        cum cei trei tineri sunt aruncați în cuptor de crudul  în  cuptorul  cu  foc  aprins.  Aceasta  a  făcut-o
        Nabucodonosor?  Interpretarea  Sfântului  Gerard  ne  Nabucodonosor,  regele  Babilonului,  adică  regele
        dezvăluie,  convingător,  semnificația  unitară  care  confuziei, care îl arată prea limpede pe diavolul, cel
        leagă cele două texte biblice. Mai întâi el dezvăluie  ce zi și noapte nu încetează să pregătească robilor
        tâlcul statuii de aur, a idolului, subliniind precaritatea  lui Dumnezeu cuptor cu foc aprins, adică ispite ale
        vieții noastre morale:                                cărnii și sângelui. Toată lumea care nu poate primi
              „Vai nouă, care, de câte ori ascultăm mai mult  Duhul  Sfânt  trebuie  numită  cuptor,  ce  în  fiecare
        de  principe  decât  de  Dumnezeu,  de  tot  atâtea  ori  ne  zi se încinge spre tot lucrul rău și nu încetează să
        închinăm  statuii  de  aur  și,  la  sunetul  trâmbiței,  al  se  sălbăticească  asupra  aleșilor  lui  Christos.  Însă
        fluierului,  al  alăutei,  al  harpei,  al  psalterionului,  al  îngerul  Domnului,  care  s-a  coborât  cu  Anania  și
        cimpoiului  și  al  tuturor  felurilor  de  instrumente,  ne  însoțitorii  lui  în  cuptor,  nu  îi  părăsește  pe  cei  ce
        aruncăm pe noi înșine la pământ. Acestea toate, în acest  îndură  necazuri  pentru  dragostea  lui  Dumnezeu.
        sens, sunt instrumentele diavolului. Nu de la muzica  Iată – zice – eu sunt cu voi în toate zilele, până la
        lui  Dumnezeu  vin  unele  ca  acestea.  Instrumente  ale  sfârșitul veacului (Matei 28, 20).”
        viciilor  sunt  toate  tresăltările  vieții  acesteia. Așadar,   Deși  nimic  și  nimeni  –  nici  clerici,  nici  laici
        mai bine este a fi aruncat în cuptor decât a ne închina  –  nu  scapă  judecății  Sfântului  Gerard  exprimată  în
        statuii la sunetul unora ca acestea.”                 cuvinte severe, ne putem mângâia cu speranța nestinsă
              Pe  fondul  acestei  explicații,  admirabilul  sfânt  care  răzbate  din  finalul  plin  de  lumină  al  cuvintelor
        venețian  va  adresa,  apoi,  întrebarea  retorică  al  cărei  Mântuitorului din Evanghelia după Matei.
        răspuns ne va lumina pe dată:                              Sfinte Gerard, roagă-te pentru noi!
              „Ce vreau să spun prin ‘a ne închina statuii?’ Nu
        iubiți – zice – lumea, nici cele ce sunt în lume (1 Ioan   Note:
        2, 15). Și: nu vă încredeți în cei puternici, nici în fiii   1  Toate  citatele  părintelui  capadocian  sunt  din
        oamenilor, în care nu este scăpare (Psalmul 145, 2).   Sfântul  Grigore  de  Nyssa,  Scrieri.  Partea  I,  Editura
        Și: blestemat este omul care se încrede în om și își face   Institutului Biblic și de Misiune ale Bisericii Ortodoxe
        reazem  din  carne,  iar  inima  lui  se  depărtează  de  la   Române, 1982.
        Dumnezeu (Ieremia 17, 5). Spre prăzi nu poftiți, chiar
        de ar curge bogățiile, nu vă lipiți inima (Psalmul 61,
        10) și multe altele, nenumărate.”                                                Robert Lazu Kmita



                                                                                                         Pag. 71
   68   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78