Page 17 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

la Timișoara sub președinția contelui Cristofor Niczky Procesul de integrare a Banatului în regatul
în calitate de comisar imperial-regal împuternicit de Ungariei a consemnat un nou pas la 1 februarie 1781,
incorporare (k.k. bevollmächtigter Incorporations-Com- atunci când problemele camerale (fiscale) din cele
missarius) . Această comisie, subordonată Cancelariei trei comitate au fost trecute sub autoritatea Camerei
2
Aulice Ungare, a fost până la dizolvarea ei în 1782 Aulice Ungare. S-a constituit Administrația camerală
forul local suprem de administrare politică a Banatului. a Banatului (Banater Kameralverwaltung), în a cărei
A avut, în principal, două obiective: pe de o parte, să subordine s-au aflat administrațiile camerale de la
integreze, din punct de vedere politic, în mod efectiv
fosta provincie imperială într-o structură nouă și să o
racordeze la legislația din regatul Ungariei, pe de altă
parte să elaboreze un program de politică economică,
având ca unul din punctele de importanță deosebită
vânzarea la licitație a domeniilor și moșiilor camerale (ale
Fiscului) și deopotrivă introducerea unui urbariu general,
adaptat noii situații constituționale a Banatului. De altfel
contele Niczky i-a înaintat împărătesei în acest sens încă
la 3 august 1778 un proiect cuprinzător (11 capitole)
de organizare a Banatului . Tot contele Niczky fusese
3
acela care, la 6 iunie 1778, a proclamat în mod solemn
incorporarea Banatului în regatul Ungariei. Predarea
oficială s-a desfășurat la Timișoara, la 22 iunie 1778, în
prezența vicepalatinului Anton Vörös. Până la începerea
funcționării efective a celor trei comitate bănățene
(Timiș, Torontal și Caraș), care a fost dispusă prin
decretul imperial din 23 aprilie 1779, administrarea fostei
provincii imperiale a fost asigurată mai întâi de contele
Wenzel von Sauer, consilier al defunctei Administrații a
Țării Banatului (Banater Landesadministration), apoi de
consilierul aulic ungar Heinrich Georg von Bretschneider.
În fine, la 1 mai 1779 administrațiile numite – nu alese,
așa cum prevedea dreptul ungar – și-au preluat atribuțiile
în mod efectiv în cele trei comitate: la 22 iunie 1779
Comisia de incorporare l-a instalat pe contele Niczky
în funcția de comite suprem de Timiș; în comitatul
Torontal funcția de comite suprem, instituită oficial la 13
iulie 1779, a fost preluată ceva mai târziu de Francisc
Györffy, iar în comitatul Caraș contele Josef Haller a fost Timișoara (pentru comitatul Timiș), Becicherecul Mare
instalat în dregătoria de comite suprem la 5 august 1779 . (pentru comitatul Torontal) și Lugoj (pentru comitatul
4
Teritoriul Graniței Militare Bănățene, organizat în mod Caraș). De asemenea, au fost înființate 16 oficii pentru
succesiv în 1766-1774 și 1783, a rămas pe mai departe venituri (Rentämter): Becicherecul Mare (Zrenjanin),
sub autoritatea imperială prin Comandamentul Militar Modoš (Jaša Tomić), Peciul Nou, Csatád (Lenauheim),
General al Banatului subordonat Consiliului Aulic de Kanjiža (Novi Kneževac), Sânnicolaul Mare, Ciacova,
Război de la Viena . Denta, Moravița, Chevereșul Mare, Lipova, Mănăștiur,
5
2 Cu privire la activitatea lui Niczky în această Recaș, Sânandrei, Aradul Nou și Timișoara. Acestei
calitate,vezi I. H. Heltai, Az elsö királyi komisszárius a Temesi structuri fiscale i s-au alăturat oficiile superioare de
Bánságban, în „Századok”, vol. 47 (1913), p. 791-796. încasare (Obereinnehmerämter) de la Lugoj (cu filialele,
3 „Systema welches die in dem den 6. Juny 1778 mit Untereinnehmerämter, de la Făget și Căpâlnaș) și
dem Königreich Hungarn einverleibten Temesvarer Banat Caransebeș (cu filiala de la Brebu). În același timp a fost
errichtete Comitaten und sonstige zu diesem Geschäfte gehörige înființat Depozitul principal de sare (Hauptsalzlegestatt)
Einrichtungen betrifft“, vezi J. Szentkláray, op. cit., p. 328. de la Lipova cu oficiile de sare (Salzämter) subordonate
4 C. Feneșan, op. cit., p. 36.
5 Între 1783 și 1792 Comandamentul Militar al Banatului a fost unit cu Comandamentul Militar al Slavoniei, cu sediul la Petrovaradin.

Pag. 15