Page 18 - Morisena16_19
P. 18

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019



        de  la  Valea  Mare,  Caransebeș,  Timișoara  și  Biserica   În  cadrul  reformei  administrative  cu  obiective
        Albă (Bela Crkva), precum și oficiile de vamă/tricesimă  centralizatoare,  pe  care  Iosif  al  II-lea  a  inițiat-o  în
        (Dreißigstämter)  de  la  Făget,  Mehadia,  Timișoara  și  Ungaria, cele trei comitate din Banat au fost reunite, în
        Panciova  (Pančevo),  cu  filialele  Birchiș,  Jupalnic,  temeiul decretului imperial din 18 martie 1784, în așa-
                                                              numitul  District  al  Timișoarei  (Temeswarer  Distrikt).
                                                              Conducerea  acestuia  i-a  fost  încredințată,  spre  marea
                                                              nemulțumire a stărilor privilegiate din Ungaria, contelui
                                                              Anton  Jankovics,  în  calitate  de  comisar  districtual
                                                              (Distriktskommissar). De acum înainte comiții supremi
                                                              de Timiș, Torontal și Caraș au fost datori să-i dea ascultare
                                                              atât noului comisar, o persoană de maximă încredere a
                                                              suveranului,  cât  și  Consiliului  Locumtenențial  Ungar,
                                                              supus  unui  proces  de  reformare  în  spiritul  politicii
                                                              centralizatoare promovate de Iosif al II-lea .  Odată
                                                                                                      8
                                                              cu moartea lui Iosif al II-lea (20 februarie 1790), districtul
                                                              Timișoarei și-a încetat existența spre marea mulțumire a
                                                              stărilor ungare privilegiate. Leopold al II-lea, fratele și
                                                              urmașul împăratului reformator, a restabilit apoi situația
                                                              dinainte de 18 martie 1784 .
                                                                                      9
                                                                   Pe fondul crizei declanșate de înlocuirea aparatului
                                                              birocratic german al Banatului imperial cu o adunătură
                                                              de noi funcționari ai comitatelor, veniți de pretutindeni,
                                                              adeseori  incompetenți  și  de  cele  mai  multe  ori  mânați
                                                              doar de o cupiditate fără limite , s-a desfășurat un proces
                                                                                         10
                                                              care  va  influența  decisiv  agricultura  și  relațiile  agrare
                                                              din Banat pentru mai bine de o sută de ani: vânzarea la
                                                              licitație  a  domeniilor  și  moșiilor  aparținând  statului .
                                                                                                               11
                                                              Încă  din  timpul  administrației  imperiale  a  Banatului
                                                              atât autoritățile de la Timișoara, cât și cele de la Viena
                                                              fuseseră  preocupate  în  măsură  crescândă  de  rezolvarea
                                                              unei  realități  alarmante:  pe  de  o  parte,  de  acumularea
                                                              masivă  a  restanțelor  înregistrate  la  plata  impozitului


                                                                   8 Vezi în acest sens Ember Győző, A M. K. Helytartótanács
        Omoljica,  Cuvin  (Kovin),  Ostrovo,  Banatska  Palanka,  ügyintézésének története 1724-1848, Budapesta, 1940, p. 98-113.
        Moldova Nouă, Vârșeț (Vršac) și Marga .                    9 J. Szentkláray, op. cit., p. 443.
                                            6
              Printr-un  decret  din  4  aprilie  1781,  împăratul   10 Vezi în acest sens Costin Feneșan, Banatul în politica
        Iosif  al  II-lea  a  trecut  cele  trei  comitate  bănățene   lui Iosif al II-lea după incorporarea din 1778-1779,  în ”Anuar
        din  subordinea  Comisiei  de  incorporare  în  cea  a   2012.  Institutul  de  Cultură  al  Românilor  din  Voivodina”,
        Consiliului  Locumtenențial  Ungar  și  a  Cancelariei   Zrenianin, 2013, p. 10-11.
                                                                   11Contele Friedrich August von Zinzendorf, președintele
        Aulice Ungare . La 18 mai 1781 un alt decret imperial   Curții  Aulice  de  Conturi  (Hofrechenkammer)  din  ultimii  ani
                      7
        a  precizat  domeniile  de  competență  ale  fiecăreia   de  domnie  ai  Mariei  Tereza,  a  definit  astfel  bunurile  fiscale:
        din  cele  două  autorități:  problemele  administrative,  ”... domenii sunt atât moșiile camerale aflate în Ungaria dar și
        economice și militare din cele trei comitate bănățene  în celelalte țări [de coroană ale monarhiei], care îi aparțin fie
        urmau să fie coordonate de Consiliul Locumtenențial  Maiestății Voastre, fie Băncii [vieneze], cât și bunurile Fiscului
        Ungar, în vreme ce problemele de justiție erau trecute   din Ungaria și Transilvania.”  ( ...Domainen, das ist [!] die sowohl
        în competența Cancelariei Aulice Ungare. Ca for local   in Ungarn als in den übrigen Ländern gelegene theils Euer Mt.,
        suprem a funcționat pe mai departe până la desființarea   theils dem Banco zuständige Cameralherrschaften, nebst denen
        ei (1782) Comisia de incorporare.                     ungarischen  und  siebenbürgischen  Fiscalitaeten),  vezi  Alois
                                                              Brusatti, Die Staatsgüterveräußerungen in der Zeit von 1780-
              6 J. Szentkláray, op. cit., p. 401.             1848, în „Mitteilungen des Österreichischen Staatsarchivs“, vol.
              7 Ibidem, p. 399.                               11, Viena, 1958, p. 254.


        Pag. 16
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23