Page 21 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

moșiei Sinersig pentru 33.560 de florini. În fine, frații prețul de achiziție, își pierdeau bunurile dobândite,
Gusztinyi János și András au cumpărat moșia Teș pentru care reveneau în proprietatea Fiscului sau vor fi
21.000 de florini . donate de împărat unor favoriți din lumea politico-
21
Așa cum s-a anunțat public prin comunicatul din militară sau vândute direct unor persoane potente din
20 septembrie 1781, o nouă licitație pentru domeniile/ punct de vedere financiar. De asemenea prediile, care
moșiile din Banat urma să fie organizată la 15 septembrie prin exploatarea în regie proprie îi aduceau Fiscului
1781 la Timișoara și la 10 decembrie 1781 la Viena . venituri mai mari decât prețul de strigare la licitație,
22
De această dată au fost scoase la licitație 35 de domenii/ nu au mai fost scoase la vânzare . De altfel la 5 martie
24
moșii din Banat, dintre care 19 la Viena și 16 la Timișoara. 1784 împăratul Iosif al II-lea a ordonat Camerei Aulice
În mod surprinzător, pragul de 30.000 de florini pentru sistarea vânzării la licitație a domeniilor/moșiilor
moșiile licitate la Timișoara a fost ridicat la 100.000 de fiscale din Banat. Motivele acestei decizii au fost, pe
florini, probabil ținându-se seama de succesul primei de o parte, intențiile de reformare a statului expuse
ședințe de licitație ținute acolo. De asemena, în oferta de suveran încă în 1782, pe de altă parte dezbaterile
de la Timișoara au fost incluse, pe lângă moșiile care nu legate de intoducerea unui nou sistem de impozitare
fuseseră vândute la Viena și se încadrau în pragul valoric în Ungaria . În această primă fază (1781-1784) în
25
sub 100.000 de florini, alte patru moșii care, se spera, Banat au fost vândute la licitație nu mai puțin de 73 de
că îi vor atrage pe cumpărători: Iecea Mare, Giarmata, domenii/moșii ale Fiscului care se aflau pe teritoriul
Chesinț și Tisa Nouă. Pe lista domeniilor/moșiilor scoase comitatelor Torontal și Timiș . A doua fază de vânzare
26
la licitație la Viena, pe lângă cele care nu fuseseră vândute a domeniilor/moșiilor fiscale din Banat a început abia
în ședințele de licitație din vara anului 1781 și care n-au în 1797, odată cu nevoile financiare crescânde ale
fost transferate pentru licitația de la Timișoara, au fost monarhiei habsburgice în condițiile războaielor cu
incluse nu mai puțin de 13 noi domenii/moșii, menite Franța republicană și apoi imperială. Influențat de
desigur să atragă interesul unor cumpărători potenți din preceptele economice ale fiziocratismului, împăratul
punct de vedere financiar: Aradul Nou, Călacea, Lipova, Iosif al II-lea a dat, la 24 martie 1789, un decret care
Sânandrei, Guttenbrunn, Csatád (Lenauheim), Gottlob, avea să înrâurească mai apoi și politica promovată
Satchinez, Beșenova Veche (Dudeștii Vechi), Ianova, de Camera Aulică în legătură cu domeniile/moșiile
Freidorf, Jebel și St. Hubert (în prezent înglobat în fiscale din Banat. Cu privire la acestea decretul a
Banatsko Veliko Selo). precizat că urmau ”să fie înstrăinate fie prin vânzarea
Din câte ne este cunoscut până în prezent , la lor în întregime, fie – după ce vor fi fost împărțite în
23
licitațiile din 15 septembrie 1781 (la Timișoara) și așa-numite Junkereien (mari proprietăți funciare –
din 10 decembrie 1781 (la Viena) nu au fost vândute C. F.) – pe calea unor licitații obișnuite, pentru a fi
decât o parte din domeniile/moșiile bănățene oferite arendate cu titlu ereditar sau pe o perioadă de timp mai
spre achiziționare. De aceea, în primăvara anului îndelungată.”
27
următor a fost organizată o a treia sesiune de licitație, Procesul de vânzare, la nivelul întregii monarhii
care s-a ținut începând cu 10 aprilie 1782 la Timișoara habsburgice, a domeniilor/moșiilor statului și, în
și cu 1 mai 1782 la Viena. În același timp Camera unele regiuni, a unor bunuri imobiliare aparținându-i
Aulică a decis ca aceia dintre câștigătorii la licitațiile fondului religionar n-a adus, așa cum s-a sperat la
anterioare, care nu achitaseră până la 30 aprilie 1782 Viena, câștiguri consistente pentru finanțele statului.

21 Datele au fost extrase din Borovszky Samu (sub red.), Între 1818 și 1848 venitul care a rezultat de pe urma
Temes vármegye, Budapesta, [1913], s. v. Informațiile referitoare vânzării acestora s-a ridicat la ceva peste 32 de milioane
la Sinersig și Teș sunt preluate de la M. Lendvai, op.cit., vol. III, de florini, adică în jur de un milion de florini pe an,
p. 35, respectiv ibidem, vol. II, Budapesta, 1899, p. 149. reprezentând cam 1 % din cheltuielile statului . Care
28
22 Vezi doc. 3 din anexă. va fi fost contribuția Banatului la această ”cârpeală”
23 La Hofkammerarchiv din Viena se păstrează fondul financiară a monarhiei habsburgice – un veritabil
Staatsgüterveräußerungen (Vânzări de moșii ale statului) din
perioada 1780-1848. În cele 53 de fascicole se găsesc și actele 24 S. Borovszky, Temes vármegye, p. 366-367.
referitoare la vânzarea domeniilor/moșiilor fiscale din Banat. 25 J. Szentkláray, op. cit., p. 417-418.
Din păcate, această sursă bogată și interesantă pentru istoria 26 Ibidem, p. 379-380.
social-economică n-a atras până în prezent atenția cercetării 27 A. Brusatti, op. cit., p. 257: ”entweder käuflich, im
istorice din România. De asemenea, la Finanzarchiv din Viena, Ganzen, oder abgetheilt in sogenannte Junkereien pachtungsweis
în fondul Präsidialakten se păstrează alte documente relevante aber entweder in Erbpacht oder Zeitpacht auf längere Zeit durch
cu privire la vânzarea domeniilor/moșiilor fiscale din Banat – și den gewöhnlichen Weg der Versteigerung veräußert werden.”
aceste surse rămase nevalorificate. 28 Ibidem.

Pag. 19