Page 53 - Morisena16_19
P. 53

Revistă de cultură istorică



        treptat,  de  valorile  culturii  naţionale,  introducându-  admise în şcolile confesionale, să nu întrebuinţeze alte
        se  terminologia  maghiară  la  mai  multe  discipline:  cărţi sau mijloace de învăţământ ori manuscrise şi hărţi
        istorie, geografie, constituţie. Obiectul cel mai vitregit  desenate de ei înşişi .
                                                                                15
        a  fost  istoria  naţională.  Din  istoria  românilor  au   Dincolo  de  cortegiul  măsurilor  restrictive  care
        început să pătrundă elemente din ce în ce mai puţine  caracterizau  politica  şcolară  statală,  în  intimitatea
        în manualele şcolare şi, din această cauză, autorii au  actului  educaţional,  al  clasei  de  elevi,  funcţia  naţi-
        integrat  fenomenele  istorice  româneşti  în  contextul  nală  a  şcolii  a  dăinuit  datorită  muncii  de  apostolat
        istoriei  universale,  așa  cum  a  făcut  Georgiu  Popa  în  a  învăţătorilor  confesionali  care,  în  ciuda  tuturor
        manualul  „Istoria  universală  alesu  istoria  naţiunii  vicisitudinilor,  au  reușit  să-i  formeze  pe  elevi  în
        româneşti  şi  a  regatului  Ungariei”,  tipărit  la Arad  în  spiritul valorilor perene românești.
        anul 1879. Deşi autorul a elaborat un manual de istoria
        universală,  în  cuprinsul  lui  a  introdus  şi  evenimente   Evoluția  manualelor  din  școlile  românești
        din trecutul naţiunii române. În paginile periodicului   bănățene, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
        „Luminătoriul”, ediţiei a doua a manualului i se face      (Rezumat)
        o bună prezentare: „În puţine pagini, descrie întreaga
        istorie  universală,  într-un  limbaj  şi  stil  într-adevăr   În condițiile amplificării politicii de maghiarizare
        poporal.  Punctul  de  vedere  religios  e  observat  şi   prin intermediul școlii, în a doua jumătate a secolului
        susţinut. Tot cu atâta scumpete e conservată şi ideea   al XIX-lea, Ministerul Instrucţiunii de la Budapesta a
        ori  spiritul  naţional  român,  precum  şi  cel  adevărat   impus,  treptat,  în  școlile  românești,  manuale  traduse
        patriotic, fără a se ciocni cu şovinismul patriotismului   și  adaptate  după  cele  ungurești.    Scrise  într-o  limbă
        modern. Opul în chestiune e demn de poporul nostru,   română  aproximativă,  aceste  cărţi  apăreau  într-o
        merită a fi studiat şi lăţit, iar autorul e demn de toată   epocă de înflorire fără precedent a literaturii didactice
        lauda” . Integrarea istoriei românilor într-un manual   naţionale. Bănăţenii din părţile timişene îşi aveau atunci
              12
        de  istorie  universală  se  pare  că  n-a  fost  agreată  de   autori valoroşi de manuale școlare: Pavel Vasici, Ioan
        autorităţi, din moment ce, în anul 1886, manualul lui   Tuducescu, Meletie Drăghici, Emeric Andreescu. Prin
        G. Popa se afla pe o listă de cărţi interzise .       valorile gândirii umane şi naţionale pe care le conţineau,
                                                13
              Campania  de  interzicere  a  manualelor  şcolare   manualele  autorilor  bănățeni  contribuiau  la  formarea
        româneşti  a  generat  insuficienţa  cărţilor  necesare   conştiinţei naţionale.
        acoperirii  tuturor  obiectelor  de  învăţământ.  Pentru  a   După  adoptarea  Legii  XVIII  din  1879,  care
        nu-i pune pe învăţători în situaţia de a preda după un   stabilea  obligativitatea  predării  limbii  maghiare  în
        manual  interzis,  episcopul Aradului,    Ioan  Meţianu,  a   toate școlile confesionale, urmarea cea mai firească a
        publicat, prin circulara din 6 august 1877, toate cărţile   ei, a fost amplificarea în şcolile româneşti a literaturii
        interzise  şi  i-a  îndrumat  pe  învăţători  să  suplinească   didactice  maghiare.  Conţinuturile  manualelor  româ-
        lipsa manualelor prin cunoştinţele câştigate de aceştia
        în preparandie . Cu timpul au apărut manuale noi, dar   neşti  a  trebuit  an  de  an  să  fie  modificate,  în  aşa  fel
                      14
                                                              încât  să  nu  mai  răspundă  principiilor  unei  educaţii
        conţinuturile acestora nu mai răspundeau necesităţilor
        unui învăţământ naţional.                             naţionale.  Obiectul  cel  mai  vitregit  a  fost  istoria
              La 21 noiembrie 1889, ministerul de resort constata   naţională. Campania de interzicere a manualelor şcolare
        că,  în  şcolile  româneşti,  în  locul  cărţilor  şi  a  hărţilor   româneşti  a  generat  insuficienţa  cărţilor  necesare
        aprobate  de  autorităţi,  învăţătorii  dictează  şcolarilor   acoperirii tuturor obiectelor de învăţământ. În aceste
        notiţe  şi  folosesc  în  şcoală  hărţi  geografice  desenate   condiții,  învăţătorii  dictau  elevilor  notiţe  şi  foloseau
        de ei înşişi. Pentru a-i proteja de consecinţele negative   în şcoală hărţi geografice desenate de ei înşişi. Astfel
        ale  acestui  fapt,  Consistoriul  din  Caransebeş  le  cerea   că, în intimitatea actului educaţional, al clasei de elevi,
        învăţătorilor  să  respecte  listele  difuzate  cu  manualele   funcţia naţională a şcolii a dăinuit datorită muncii de
                                                              apostolat a învăţătorilor confesionali.
              12    Luminătoriul,  Timişoara,  II,  1881,  nr.  3,  din  10/22
        ianuarie, p. 3.                                            Cuvinte cheie:  manuale  școlare,  literatura
              13  N. Bocşan, V. Leu, Şcoală şi comunitate în secolul   didactică  națională,  educație  națională,  conștiință
        al  XIX-lea.  Circulare  şcolare  bănăţene,  Presa  Universitară   națională,  politica  de  maghiarizare,  interzicerea
        Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. 415-416.              manualelor școlare.
              14  Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, Fond
        Episcopia  Ortodoxă  Română  a  Aradului,  IV,  act  106/1877,
        nepag.                                                     15  N. Bocşan, V. Leu, op. cit., p. 433-434.


                                                                                                         Pag. 51
   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58