Page 51 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

Dr. Florin Zamfir conducătoare la propunerea geografiei”, tradusă după
dr. Victor Emericzy şi Andrei Karpati .
2
(Variaș) Scrise într-o limbă română aproximativă, aceste
cărţi apăreau într-o epocă de înflorire fără precedent a
Evoluția manualelor din literaturii didactice naţionale. Cărţile ardelenilor Zaharia

școlile românești bănățene, în a Boiu, Ioan Popescu, Vasile Petri, I. M. Moldovan se
întrebuinţau pe scară largă în Banat, dar chiar şi în
doua jumătate a secolului România, datorită calităţilor lor. Bănăţenii din părţile
timişene îşi aveau şi ei autori valoroşi de manuale:
al XIX-lea Pavel Vasici, Ioan Tuducescu, Meletie Drăghici,
Emeric Andreescu . Manualele şcolare româneşti, ca
3
una din principalele surse de cunoştinţe pentru elevi,
În condițiile restrângerii autonomiei școlilor contribuiau, prin valorile gândirii umane şi naţionale
confesionale românești de pe cuprinsul Ungariei pe care le conţineau, la formarea conştiinţei naţionale.
și a amplificării politicii de maghiarizare prin Prin intermediul acestora, generaţiile de elevi au primit
intermediul școlii, în a doua jumătate a secolului al informaţii despre unitatea de origine, limbă, cultură şi
XIX-lea, Regulamentul pentru organizarea provisorie aspiraţii a românilor.
a învăţământului în Mitropolia ortodoxă română Manualele elaborate de Ioan Tuducescu din
din Ungaria și Transilvania încerca să-i conserve Lipova, în special cele de istorie şi limba română, au
învăţământului primar românesc funcţia naţională. contribuit la menţinerea nestinsă a făcliei dragostei de
Conform Regulamentului, limba maternă era considerată neam în rândurile elevilor de pe meleagurile bănățene
”centrul întregului învăţământ poporal” . Ca o contra- şi nu numai. Manualul de „Istoria românilor”, tipărit
1
pondere la legislaţia şcolară oficială, care încerca să la Arad în anul 1876, şi-a câştigat notorietatea prin
transforme şcolile naţionalităţilor în instrumente ale conţinutul generos în resurse pentru educaţia în spirit
puterii de stat, autorităţile şcolare confesionale au emis naţional a elevilor. Adresându-se învăţăceilor, Ioan
acte normative care menţineau funcţia naţională a şcolii Tuducescu preciza în prefaţă: „Fiilor! Am scris pentru
româneşti, rolul ei în integrarea tineretului în modul de voi această carte ca să învăţaţi şi să cunoaşteţi viţa cea
a gândi şi simţi al naţiunii române. mare şi strălucită din care se trag românii!”. Prima
Intenţiile exprimate în reglementările şcolare lecţie începea cu o expresie semnificativă pentru
confesionale nu au corespuns întru totul cu evoluţia în educaţia naţională a elevilor: „Noi suntem români!”.
conţinut a manualelor şcolare. După anul 1870, pe motiv În continuare se menţiona: „Astăzi Dacia e desfăcută
că se primejduieşte ideea de stat maghiar, Ministerul în mai multe provincii anume: România şi Moldova,
Instrucţiunii de la Budapesta a impus, treptat, în școlile Basarabia, Bucovina şi Transilvania, Maramureş,
4
românești, manuale traduse și adaptate după cele Crişana şi Temişania” . Continuitatea românilor, pe
teritoriul în care s-au format ca popor, este prezentată
ungurești. Astfel, în 1870, Toma Roșiescu a publicat
o „Instrucţiune la propunerea exerciţiilor verbali şi cu accente lirice: „Venit-au peste ei hunii şi nu s-au
memoriali pentru clasa I şi II a şcoalelor poporali”, făcut huni, venit-au peste ei avarii şi nu s-au făcut
avari, nici goţi, nici vandali, nici slovaci, nici nemţi,
prelucrată după Vasiliu Nagy, inspector şcolar. În 1872, nici maghiari, ci au rămas români, curaţi ca aurul
P. Roşiescu a publicat un „Manualu de conducere în lămurit prin foc” . Momentele cele mai importante
5
instrucţiunea limbei materne” pentru clasa I şi a II-a ale istoriei românilor sunt prezentate într-un limbaj
a şcolilor poporale scrisă din însărcinarea ministrului accesibil şi cu acelaşi sentiment de mândrie faţă de
cultelor, după Ladislau Nagy, şi un „Manualu de trecutul nostru istoric. Lupta antiotomană este ilustrată
exerciţie gramaticali” pentru clasa a II-a a şcolilor
poporale, după Vasiliu Nagy. În 1875 s-a publicat în 2 F. Zamfir, Școala și societatea românească din
limba română o carte a lui Pavel Gönczy: „Îndrumaţiune comitatul Timiș, între anii 1867-1900, Editura Marineasa,
spre a învăţa şi propune sistemul măsurilor metrice”. Timișoara, 2009, p. 443-444.
În 1877 a apărut o voluminoasă (452 pagini) „Carte 3 G. Sima, Şcoala românească din Transilvania şi
Ungaria. Dezvoltarea ei istorică şi situaţia ei actuală, Bucureşti,
1 Regulamentul pentru organizarea provisorie a 1915, p. 21-22.
învăţământului în Mitropolia ortodoxă română din Ungaria 4 I. Tuducescu, Istoria românilor, manual didactic pentru
și Transilvania, Editura Mitropoliei, Sibiu, 1879; Dreptatea, şcoalele poporale române, Arad, 1876, p. 8.
Timişoara, II, 1895, nr. 16, din 19/31 ianuarie, p. 6. 5 Ibidem, p. 11.

Pag. 49