Page 52 - Morisena16_19

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019

prin prezentarea figurilor măreţe ale lui Ioan Corvin, ei, a fost amplificarea în şcolile româneşti a literaturii
Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul. I. Tuducescu prezintă didactice maghiare. Apar cărţi de limba maghiară la
evenimentele istorice dintr-o perspectivă optimistă: Sibiu (de N. Putnoky), la Caransebeş (de I. Nemoian),
după răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, în viaţa dar adevăratul centru de tipărire a unor astfel de
românilor a început o epocă de trezire a conştiinţei cărţi se afla la Budapesta, unde autorul preferat
naţionale. În ultimele lecţii, autorul oferă o perspectivă era inspectorul şcolar Vilhelm Groo. În ce priveşte
unitară asupra întregii naţiuni române, prezentând cărţile româneşti, ministrul instrucţiei, ori de câte ori
numărul populaţiei româneşti din fiecare provincie considera că vreun manual şcolar periclitează ordinea
istorică. Conţinutul ştiinţific al manualului este de stat, îl interzicea, trecând peste dreptul, garantat
îmbrăcat într-un limbaj care se adresează deopotrivă de lege, pe care-l aveau susţinătorii de şcoli, de a-şi
minţii şi sufletului, iar poeziile de la sfârşitul lui: stabili singuri manualele. Consecinţa a fost decăderea
„Patria română”, „Răsunet”, „Deşteaptă-te române”, literaturii didactice româneşti, atât de bine reprezentată
„Hora unirii”, „Limba românească” încununează în perioada 1860-1880. Cărţile de istorie scrise în spirit
prin accentele lirice, eforturile autorului de a exalta românesc, ale lui Z. Boiu, dr. G. Popa, I. M. Moldovan,
sentimentele de mândrie naţională ale elevilor. Aceste I. Tuducescu, au fost pe rând interzise. În locul lor a
poezii se recitau la serbările şcolare, înflăcărând apărut în 1885, la Buda, „Istoria Ungariei” de A. Kiss,
inimile părinţilor şi întărindu-i în credinţa realizării tradusă în româneşte de Artemie Feneşan, şi tot atunci
unităţii naţionale . o „Manuducere pentru instrucţiunea istoriei” de A. Kiss
6
Pe cât a fost de valoros pentru educaţia naţională şi M. Mayer, tradusă tot de Feneşan. În ambele cărţi era
a elevilor români, pe atât a fost de periculos pentru tratată exclusiv istoria maghiarilor, fără nicio referire
„ideea de stat maghiar” manualul de istorie a lui la poporul român. Istoria era denaturată în beneficiul
Tuducescu. El nu a scăpat vigilenţei autorităţilor, poporului maghiar, iar manualele care aminteau totuşi
dăinuind mai puţin de un an de la apariţia sa, după care de români susţineau ideea imigraţiei acestora în spaţiul
a fost definitiv interzis. locuit deja de unguri .
10
În prefaţa primei ediţii a manualului de Conţinuturile manualelor româneşti a trebuit
limba română , editat în anul 1878, Ioan Tuducescu an de an să fie modificate, în aşa fel încât să nu mai
7
sensibiliza elevii asupra importanţei studierii limbii răspundă principiilor unei educaţii naţionale. De pildă,
materne: „Fiilor! Limba este visteria cea mai scumpă „Abecedarul” lui Zaharia Boiu, din 1862, conţinea în
a omului. Această visterie trebuie preţuită, trebuie textele de citire şi cuvintele: „Roma” şi „romanii eroi”.
cultivată. Cunoscând eu adevărurile zise, v-am scris Pentru că aceste expresii, care făceau aluzie la originea
cartea aceasta, care dacă o veţi învăţa cu diligenţă, veţi românilor, deranjau, după 1879 au trebuit înlocuite cu
fi în stare a vorbi şi a scrie bine româneşte, limba ce aţi altele: în locul Romei, a fost introdus „râma” şi în locul
supt-o din pieptul mamei voastre iubitoare” . În manual romanilor eroi, „râmă mereu”. În geografia sa, editată în
8
se întâlneşte conceptul de literatură naţională. Partea anul 1869, Boiu avea capitole speciale, frumos scrise,
cea mai valoroasă a ediţiei a III-a, din 1886, o constituie despre Viena, Bucureşti, Iaşi, Roma, Paris, Londra, iar
adaosul final în care se prezintă regulile ortografice pe lângă textul geografic în proză dădea şi poezii menite
stabilite de Academia Română în anii 1880 şi 1881, să dezvolte ataşamentul elevilor faţă de frumuseţile
fapt care atestă preocuparea autorului de a respecta pământului românesc: „Limba românească”, „La
hotărârile celui mai înalt for ştiinţific al românilor . Basarabia”, „Adio Moldovei”, „Dulce Bucovină” şi
9
După adoptarea Legii XVIII din 1879, care „Macedoneanul”. Această carte a fost interzisă şi nu
stabilea obligativitatea predării limbii maghiare în a mai apărut în alte ediţii. Au fost interzise şi istoria
toate școlile confesionale, urmarea cea mai firească a lui Boiu, apoi a lui A. Marienescu sau cea a lui I.
Tuducescu, deja amintită. În locul lor a fost introdusă
6 V. Popeangă, Şcoala românească din Transilvania în
perioada 1867-1918 şi lupta sa pentru unire, Editura Didactică o istorie a lui M. Drăghici, tradusă din ungureşte şi
şi Pedagogică, Bucureşti, 1974, p. 81; N. Roşuţ, Ioan Tuducescu apărută la Timişoara în anul 1875, precum şi cea a lui
11
(1841-1923) în „Anuarul Liceului Pedagogic Arad pe anul şcolar A. Kiss, deja menţionată .
1972-1973”, Arad, 1973, p. 156. Prin astfel de manuale se încerca introducerea
7 I. Tuducescu, Limba românească. Manual pentru în școlile confesionale a unui spirit opus aspiraţiilor
şcoalele primare, Arad, 1878. comunităţilor româneşti. Manualele au fost sărăcite,
8 Apud V. Popeangă, Şcoala românească din părţile
Aradului în perioada 1867-1918, Arad, 1976, p. 78. 10 G. Sima, op. cit., p. 24-25.
9 Ibidem. 11 Ibidem, p. 54-55.

Pag. 50