Page 47 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

Şi aurul se extrăgea din nisipul pâraielor de deal Şi alte ocupaţii s-au constituit în permanenţe ale
şi de munte ori prin săparea unor galerii în locurile unde vieţii de zi cu zi în gospodăriile populaţiei băştinaşe.
exista minereul. Documentele confirmă prestarea acestei Prelucrarea prin tors şi ţesut a fibrelor de cânepă şi in
activităţi în trei din cele şase districte ale zonei (de fapt, (într-o mai mică măsură) sau a lânii se făcea în toate
7
aceleaşi): Icuş, Fârdea şi Mănăştiur , fără a oferi amănunte localităţile şi mai în toate casele. Pentru a se da un aspect
privitoare la modul în care se obţinea acest metal preţios. mai plăcut şi mai confortabil stofei din lână, ţesăturile
Şi în această privinţă toponimia se constituie într-un erau introduse în aşa-numitele „văiegi” (pive), care au
argument al vechimii extragerii aurului din nisipul adus existat în număr mare de-a lungul cursurilor râurilor Bega
pe apa râurilor (aurum fluviatile). Atestarea în 8 decembrie şi Glaviţa, funcţionând concomitent cu morile, prin forţa
1506 a aşezărilor Zolt (Zalth), în districtul Fârdea, Topliţa căderilor de apă. Chiar unele mori sau locuri de mori
(Toplycza), în districtul Mănăştiur, sugerează practicarea purtau denumiri sugestive în acest sens (La Văiagă era
din vechime a acestei îndeletniciri. Numele aşezării Zolt o moară din marginea Făgetului – I.C.), iar Valea Mare
8
aminteşte de paleoslavul răsăritean zoloto (aur) , cât (Glaviţa), între Gladna Română şi Gladna Montană, se
şi de convieţuirea româno-slavă, care a fost anterioară numea „Valea cu văiejile”, pentru că într-o vreme pe
pătrunderii maghiarilor în Banat. De asemenea, toponimele acest parcurs al râului funcţionau 10-12 asemenea pive.
topliţa au avut şi au înţelesul de cursuri de apă stăvilite şi Există indicii conform cărora populaţia din ţinut
pentru culegerea aurului din nisipul acestora. a ştiut să prelucreze piatra existentă din belşug în
În strânsă legătură cu acestea se află şi vechile cariere de lângă Pietroasa (numele satului este
toponimul topilă, care denumeşte locul amenajat sugestiv), la Muncea Zbegului sau de la Zbeg, cu acces
pe cursul pâraielor pentru muratul (topitul) cânepii, prin Valea Pietrei, apoi de la Poieni, Fărăşeşti, Luncanii
de unde rezultă şi alte ocupaţii tradiţionale în zonă: de Jos, Tomeşti, Surduc şi Căpâlnaş. Prelucrarea
torsul, ţesutul, confecţionarea hainelor etc. La pietrei a cunoscut două aspecte: cioplitul pietrelor
microtoponimele de mai sus se pot adăuga şi altele: de moară şi a pietrelor pentru râşniţa manuală, cât
Valea Tople (la Luncanii de Jos), localitatea Topla şi confecţionarea de cruci, prelucrarea pietrei pentru
(comuna Mănăştiur), cât şi în onomastică: Topliceanu. construcţii şi pavaje de drumuri. Meşteşugul s-a stins
În zona Făgetului s-au practicat şi se practică treptat în timp, iar astăzi au rămas ca mărturie doar
şi alte ocupaţii cum sunt: pomicultura, grădinăritul, urmele păstrate în stâncile de unde odinioară s-au
culesul din natură, lucrul la pădure, dar şi meşteşuguri extras pietrele de moară (la Pietroasa) .
9
tradiţionale ţărăneşti: prelucrarea lemnului, olăritul, Încă din Evul Mediu este consemnat meşteşugul
vărăritul, cojocăritul, învăiegatul sumanelor şi confec- prelucrării fierului în satele româneşti de munte
ţionarea şubelor, prelucrarea pietrei etc. aparţinătoare domeniului cetăţii Hunedoara (vile
Dintre acestea, practicarea olăritului şi prelucrarea valachales et montane ferii de Hunyad) , dar nu
10
lemnului au ocupat un loc aparte în mai multe sate cu trimitere la localităţi din Banatul de nord-est.
(Jupâneşti, Făget, Baloşeşti, Temereşti, Răchita, Curtea, Aceasta nu înseamnă însă că în ţinut nu a existat acest
Fârdea, Poieni, Crivina, Bucovăţ, Gladna Română, meşteşug, din moment ce minereu de fier se extrăgea,
Luncanii de Jos, Pietroasa, Hăuzeşti, Zolt, Fărăşeşti), iar unele ocupaţii ale populaţiei erau nemijlocit legate
dar astăzi meşteşugurile respective şi-au pierdut din de practicarea lui. Lipsa consemnării documentare în
importanţă. Astfel, în momentul de faţă mai fiinţează ţinut se poate explica prin aceea că aici meşteşugul s-a
un singur centru de olari în satul Jupâneşti, de altfel practicat la un nivel mai redus comparativ cu teritoriile
singurul activ al întregului judeţ Timiş. Hunedoarei şi ale Haţegului.
Prelucrarea lemnului din întinsele păduri ale Vărăritul s-a practicat mai sporadic şi în puţine
zonei este şi ea cu o bogată tradiţie, o parte dintre localităţi. Se cunosc totuşi câteva sate în zonă ai căror
localnici practicând dulgheria, confecţionând case şi locuitori s-au ocupat şi cu arderea pietrelor de var în
anexe gospodăreşti, roţi de căruţe şi care, unelte de uz cuptoare numite vărării, cum sunt: Gladna Română,
casnic, mobilă, doage de butoi, plute, şindrilă pentru Gladna Montană, Zolt, Drăgșineşti, Poieni, Crivina,
acoperişuri, diferite tipuri de vase şi coşuri, lăzi de Pietroasa, Fărăşeşti, Luncanii de Jos, Româneşti. Şi
zestre şi chiar instrumente muzicale, astăzi este însă astăzi se mai găsesc abandonate cuptoare de ars varul
tot mai slab reprezentată. la Curtea, Gladna Română, Poieni şi Româneşti.
7 Ibidem, Doc. 33, p. 156. 9 Violeta Blaj, Elena Grigorescu, op. cit., p. 70-71.
8 Iosif Popovici, Din pragul comunităţii româno-slave, 10 David Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al
în Scrieri lingvistice, op. cit., p. 205. XVI-lea, vol. II, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968, p. 38.

Pag. 45