Page 44 - Morisena16_19

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019

în slujba bisericească. În anul 1715, mitroplitul Antim om cu o cultură deosebită. Într-ale sale predici, acest ierarh
8
hotăra mutarea tipografiei din Târgoviște, la București. Tot nu a fost câtuși de puțin influențat fie direct, fie indirect,
aici înființa o nouă tipografie la mănăstirea ctitorită de el, a de către alți predicatori din epoca sa. Predicile sale sunt,
Tuturor Sfinților. Ambele tipografii au publicat câte o carte deopotrivă, bine gândite, originale și, mai ales, legate de
până la moartea sa. În totalul activității sale, puse în slujba relalitățile vremii și ale epocii sale .
11
ortodoxiei și a afirmației culturale a românilor, trebuie Mitropolitul a fost ctitorul mănăstirii cu hramul Toți
să amintim că s-au tipărit în Țara Românească un număr Sfinții din capitala Țării Românești, actualmente denumită,
de 63 de cărți, dintre care 38 scrise de mitropolit sau sub Mânăstirea Antim, edificată de el în perioada 1713-1715, după
directa sa îndrumare, celelalte dintre acestea fiind editate o serie de planuri întocmite de sine. Pentru această ctitorie a
și publicate de către discipolii săi în meșteșugul tipăririi. sa, a întocmit și scris un așa-numit așezământ religios, care nu
Din totalul acestor 63 de cărți, un număr de 21 au este altceva decât un testament cu prevederi pentru ajutoararea
fost scrise în limba română. Aici este extrem de important copiilor săraci, cât și a oamenilor sărmani. Toți aceștia, în
și trebuie să punctăm că un număr de patru cărți scrise în accepțiunea mitropolitului, dornici să învețe carte. Ierarhul
limba română, de însuși Antim din Iviria. Acestea fiind: Țării Românești s-a îngrijit în mod direct și de ortodocșii
Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței, apărută la români din Ardeal; el încă din perioada 1699-1703, când era
Râmnic în 1705, urmată de Învățătura bisericească la cele doar tipograf, trimitea la Alba Iulia pe fostul discipol Mihail
trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților, Ștefan (Iștvanovici), care a tipărit în Bălgradul voievodal
apărută la Târgoviște în 1710, alta fiind Capete de poruncă a lui Mihai Viteazul două cărți pentru folosul sufletesc al
la toată ceata bisericească, ce vedea lumina tiparului tot românilor ardeleni. Câțiva ani, în urma unirii religiose (și
în Târgoviște în 1714, respectiv Sfaturi creștine politice constituirii religiei greco-catolice) de la Alba Iulia, săvârșită
către domnitorul Ștefan Cantacuzino, redactată în limba de mitropolitul Athanasie Anghel, în 1701, mitropolitil Antim
greacă și tipărită în București în 1715 . Ivireanu trimitea, în mai multe rânduri, scrisori de susținere
9
Însuși marelui mitropolit îi datorăm ilustrarea către românii din Șcheii Brașovului, îndemnându-i pe aceștia
tipăriturilor sale cu gravuri, unele dintre acestea fiind să rămână statornici în ceea ce privește dreapta credință
întocmite cu o artă și măiestrie deosebită și inegalabilă. ortodoxă, hirotonisind deopotrivă atât preoți, cât și diaconi,
Tot marelui exarh îi datorăm o lucrare interesantă rămasă de ambele părți ale Carpaților. Mitropolitul, așa cum am
în manuscris și anume: Chipurile Vechiului și Noului relevat mai sus, a sprijinit, prin cărți scrise, compatrioții săi
Testament, care cuprinde în paginile sale un număr de 503 din Iviria, trimițând la Tbilisi, în Georgia, pe discipolul său,
portrete în medalion, cu diferite personaje biblice, 3 schițe Mihail Ștefan, care a publicat în capitala statului georgian o
și 8 desene; toate acestea denotă calități artistice deosebite serie de cărți în limba georgienilor. Pe fondul mai vechilor
cu care mitropolitul era înzestrat. Tot de la acest exarh al sale nemulțumiri față de Imperiul Otoman, mitropolitul
plaiurilor Țării Românești, ne-au rămas didahiile sale – Antim a fost în epoca sa un mai vechi adversar al asupririi
acestea fiind de fapt culegeri de predici și învățături care turcești, considerând în scrierile sale că numai o alianță cu
urmăreau zidirea sufletească a enoriașilor săi prin cuvântul Rusia ar putea să ducă țara la înlăturarea jugului otoman.
atât scris, cât și rostit. Până astăzi, istoria bisericească pune Din această pricină, cât și ca urmare a uneltirilor împotriva
la loc de cinste predicile marelui mitropolit, denumite, sa întreprinse de domnitorul Constantin Brâncoveanu,
didahii, în care acesta osândea, de la înălțimea anvonului, s-au răcit relațiile dintre vlădică și voievod. În decursul
12
feluritele și deloc puținele păcate ale epocii sale, îndeobște anului 1712, domnitorul i-a solicitat expres mitropolitului
pe cele ale marii boierimi, ceea ce inevitabil i-a atras să-și prezinte demisia din scaunul său. Mitropolitul
nemulțumirea din partea acestei categorii sociale. Sunt însă a refuzat, realizând două apărări scrise, în care și-a
cunoscute din epoca sa un număr de 28 de predici, pe care prezentat nevinovăția, relevând că seria acuzațiilor aduse
mitropolitul le-a rostit cu ocazia diferitelor duminici și împotriva sa de către adversarii săi nu-și aveau rostul și
sărbători, cât și un număr de 7 cuvântări rostite cu diferite erau nefondate. Și-a continuat apoi nestânjenit activitatea
13
ocazii , toate acestea relevând un mitropolit văzut ca un sa pe mai multe planuri până la moartea lui Constantin
10
Brâncoveanu survenită în 1714 și sub succesorul acestuia,
8 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ștefan Cantacuzino, până în anul 1716.
p. 221.
9 Ioan, V., Georgescu, Antim Ivireanu și locul lui în cultura 11 Ibidem, p. 222.
poporului român, în B.O.R., anul LXXIV, nr. 8-9, 1965, p. 967- 12 Ibidem, p. 223-224.
970; Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 221. 13 Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire
10 Stelian Izvoranu, Mitropolitul Antim Ivireanu, sfătuitor românească, p. 94; Teodor, M., Popescu, Antim Ivireanu, apostol
și îndrumător pentru preoți și duhovnici, p. 971-981; Mircea și mucenic al dreptei credințe, în B.O.R., anul LXXIV, nr. 8-9,
Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române. p. 222-223. 1965, p. 853-856.

Pag. 42