Page 43 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

în limba greacă, pe care semna: Antim ieromonah. În urma Românești, în 27 ianuarie 1708, după o păstorire de 40 de
alegerii dascălului său Mitrofan ca episcop al Buzăului, ani, acesta lăsa prin testament scris și recomanda ca viitor
Antim a devenit conducătorul tiparniței domnești din mitropolit pe Antim, episcopul de Râmnic, socotind că
București. A ostenit aici până în 1694, tipărind alte trei cărți, vlădica acesta este cel mai vrednic dintre toți pentru a urca
dar mai ales o Psaltire românească, cu versurile compuse treptele scaunului mitropolitan. A fost ales ca mitropolit și
de el în cinstea domnitorului Constantin Brâncoveanu, înscăunat cu acordul domnitorului Constantin Brâncoveanu,
semn că învățase, așa cum se cuvine, limba țării . Doi în ziua de 22 februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, fiind
4
ani mai târziu, Antim din Iviria se afla la Snagov, unde de față la învrednicirea și înscăunarea sa ca mitropolit atât
a înființat o altă tipografie domnească, fiind egumen al Patriarhul Ierusalimului, cât și cel al Alexandriei. Cu acest
acestei mânăstiri. La conducerea acestei tipografii s-a aflat prilej de seamă, Antim, mitropolitul, a susținut o vie și
până în anul 1701, prin strădaniile sale fiind publicate un ardentă cuvântare privind misia sa și îndatoririle preoțimii,
număr de 15 cărți, dintre care 5 în limba română. A tipărit arătând prin aceasta care erau de fapt obiectivele păstoririi
în această perioadă în principal Liturghierul greco-arab în sale în scaunul de mitropolit în Țara Românească. 7
1701, necesar credincioșilor ortodocși din îndepărtatele
Patriarhii ale Antiohiei și a Alexandriei, înscriindu-se
aici în linia activităților de politică externă, derulată
de voievodul Constantin Brâncoveanu, prin ajutorarea
ortodoxiei din Orient. Aici, la Snagov, a educat o seamă
de tineri în tainele tiparului, între aceștia remarcându-se
Mihail Ștefan, care a tipărit mai târziu cărți de cult la Alba
Iulia și chiar în Georgia, la Iviria, țara natală a viitorului
episcop și mitropolit.
Reîntors în București, în 1701, va continua la
tipografia de aici șirul tipăriturilor, imprimând un număr
de 15 cărți, dintre care s-au remarcat Ceaslovul greco-
arab, altă carte esențială pentru credincioșii din Orient.
Tot acum a publicat Noul Testament în limba română și o
serie de alte cărți. Calitățile sale și meritele proprii, deloc Biserica Patriarhiei, București.
5
puține, l-au făcut vrednic în ochii domnitorului de a fi
propus și de a fi ales ca vlădică al Râmnicului, la 16 martie
1705. Așezat în scaunul episcopal de la Râmnic, Antim În activitatea sa de Mitropolit al Ungro-Vlahiei, a
Ivireanu a adus acolo tipografia de la mânăstirea Snagov, dovedit vii calități de păstor religios, de predicator și de
punând temeiurile primei tiparnițe din Râmnic. În decursul bun patriot, dovedind a înțelege complicata politică a
celor trei ani în care a păstorit credincioșii ortodocși din domnitorului și semnele epocii, atunci când marile puteri
episcopia Râmnicului, a tipărit un număr de 9 cărți, dintre vecine din epocă erau deja implicate în problema orientală,
care trei în limba română și alte trei în slavo-română, toate vizând moștenirea teritoriilor balcanice ale Imperiului
având un caracter religios, fiind cărți pentru desfășurarea Otoman de către puterile creștine: Rusia și Austria.
slujbelor în biserică, între care s-au detașat: Liturghierul Antim Ivireanu este acela care pus bazele tipografiei din
cu Molitvelnicu – primele ediții în limba română . Târgoviște, în care au apărut 18 cărți, dintre care 11 în
6
După o păstorire de numai câțiva ani la Râmnic, limba română. S-au evidențiat de la bun început scrierile
are loc o nouă schimbare în viața lui Antim Ivireanu. Și românești, având caracter religios, precum: Psaltirea,
anume, în urma morții mitropolitului Teodosie al Țării Octoihul, Liturghierul, Molitvelnicul, Catavasierul,
Ceaslovul și Pildele filosofești. Acum este perioada în care
4 Virgil Cândea, Stolnicul între contemporani, Editura se remarcă o creștere a numărului de cărți tipărite în limba
Științifică, București, 1971, p. 63; Damian P. Bogdan, Viața română. Trebuie reținută, de asemenea, și ideea esențială
lui Antim Ivireanu, în B.O.R., anul LXXIV, nr. 8-9, 1965, p. potrivit căreia: mitropolitului Antim Ivireanu îi revine
689-690. meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba română
5 Ion Rămureanu, Antim Ivireanu, luptător pentru
ortodoxie, în B.O.R., anul LXXIV, nr. 8-9, 1965, p. 833. 7 Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire
6 Stelian Izvoranu, Mitroplitul Antim Ivireanu, sfătuitor și românească, București, Institutul Biblic și de Misiune al
îndrumător pentru preoți și duhovnici, în B.O.R., anul LXXIV, nr. 8-9, Bisericii Ortodoxe Române, 1981, p. 94; Emil Săvoiu, „Capetele
1965, p. 971-981, Alexandru, I. Ciurea, Antim Ivireanu, predicator și de poruncă” ale lui Antim Ivireanu, în B.O.R., anul LXXIV, nr.
orator, în B.O.R., anul LXXIV, nr. 8-9, 1965, p. 775-776. 8-9, 1965, p. 1005-1006.

Pag. 41