Page 43 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

paralelă Botez – Pocăință, cinstirea conducătorilor lumești, cauzale, la invariabila formulă predicativă aleasă iaste, Nu spunem, că pre carele îl vedem că jăfuiaște părintească tălmăcit, cu ale mării՚tale cheltuiale spre cea de
Taina Mărturisirii (sinceritatea actului pocăinței), înfrânarea repetate, cu efect cumulativ de opt opri . și pradă și căznește pre săraci, îi lăudăm și-i zicem că iaste obște folosință l՚ai mai tipărit și l՚ai dat” .
27
20
(pâra), milostenia, smerenia, greșala, practicarea virtuților, La Adormirea Maicii Domnului a sintetizat om înțelept, îi ajunge mintea la toate și iaste vrednic și face În predica de la instalarea ca mitropolit avem un
Preoția, moartea, însemnătatea rugăciunii Parastasului, importanța Fecioarei Maria în istoria mântuirii, dar a adâncit și dreptăți, iară pre carele îl vedem că nu se amestecă într՚acelia fragment în care mulțumește boierilor pentru cinstea arătată
Nașterea mai presus de fire a Domnului, lăsarea păcatelor. semnificația numelui Născătoarei de Dumnezeu: ,,Și precum îl facem blestemat, mojic, nevrednic și cum că nu՚i ajunge păstorului: ,,Pentru aceia dară nu iaste minune, iubiții miei
În cazul tratării acestor probleme vorbitorul apelează alături întru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cerești mintea să facă judecăți și dreptate, neaducându՚ne aminte ascultători și cinstiț și de bun neam boiari, de m՚au rânduit
de cunoștințe biblice, patristice și filosofice la cele de natură și celor pământești și celor de supt bezne, așa iaste și ia, mai de cuvântul ce zice Isaia la capul 64 că: ‹‹pentru necurățiia și pre mine Dumnezeu și m՚au pus, om mic fiind și smerit,
dogmatică, morală și istorică din Teologia răsăriteană. cinstită în cer decât heruvimii și mai slăvită fără de asămânare noastră dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu iaste ca cârpa păstor mic, la mică turmă, la dumneavoastră, pre carii eu nu
Cea dintâi învățătură la care ne-am oprit este decât serafimii și pre pământ mai închinată și mai fericită ca muerii ce are pre sine (și suntem necuraț)››. Și pentru ca să nu vă am, nici vă țin de turmă mică, ci mare și înaltă; mare pentru
cea legată de pronia lui Dumnezeu, astfel spus purtarea o împărăteasă a lumii, de toț credincioșii pământului și supt mai lungesc cu vorba, toate răutățile câte facem avem vreme buna închinăciune și dreapta credință care o păziț curată și
permanentă de grijă a lui Dumnezeu față de lume și de om. bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât și mijloace ca acelia de le săvârșim după pohta inimii noastre, nespurcată, fiind încungiurați și îngrădiți între hotarăle celor
Aceasta s-a materializat prin trimiterea în lume a oamenilor toți sfinții; întru care nume Mariam, după a mea proastă iară pentru cele sufletești nu putem afla vreme” . striini de fel și împresurați de atâtea nevoi [ce vin] și scârbe
22
aleși: filosofi, prooroci, profeți, culminând cu Mesia: socoteală, înțelegem cum că cuprinde în sine trei lucruri: Sfatul este continuat în ,,Învățătura asupra Pocăinței” ce vin totdeauna, neîncetat, de la cei ce stăpânesc pământul
,,Vărsată iaste ca apa mării pre pământ închinăciunea una pentru că fiind numele acesta de trei (silaves), adică de în care se cere transformarea radicală a omului sub lumina acesta, înaltă pentru buna ascultare și supunerea care o arătați
idolească. Zidirea iaste acoperită cu norul a mulți dumnezei. trei înjugări, să înțelegem cum că au născut o față a sfintei Evangheliei: ,,Deci aceste păcate sunt cele 7 vremi carele de-a pururi către biserică și către arhiereu” .
28
Adâncul necredinții îneacă toată lumea, oamenii se confundă trooițe, pre Fiiul și cuvântul lui Dumnezeu; ̸ a dooa că are să cuvine să le schimbe acela ce va vrea să se pocăiască cu Încheierea acestor învățături morale este făcută
cu valurile drăcești. Lumea pute de întinăciunea sângiurilor fieștecare înjucare câte 2 slove și să înțelege cele doao firi ale adevărat, adică să prefacă trufiia, în smerenie, iubirea de prin revărsarea bogățiilor vieții peste capetele robilor lui
și să strică cu jirtvele cele stricăcioase. Voiu pune asupra lui Hristos, adică cea dumnezeiască și cea omenească; a treia argint în milostenie, păcatul cel trupesc în curățenie, zavistiia Dumnezeu: ,,Vrând, drept aceia, a face această călătorie – a
lor ispravnici și doftori, pre voi, pre păscari. Patima aceasta că sunt 6 slove de toate într-acest nume, cu carele înțelegem în dragoste, lăcomiia în post, mâniia în blândețe și lenea în Postului n. n. – asupra vrăjmașului sufletelor noastre, precum
chiiamă meșteșugul vostru. Să slujim cu iarbă mântuitoare cele 6 taini mari și preste fire, adică blagoveștenia, nașterea, rugăciune și într՚alte fapte bune” . am și mai zis, trebuie să luom împreună cu noi 5 lucruri, să ne
23
zidirea ce iaste în nevoi; veniți după mine” . botezul, moartea pe cruce, înviiarea și înălțarea la ceriu. Cu Această învățătură este directă și spontană. Ea fie ca o merinde la vreme de primejdie, care lucruri sunt aceștia:
17
În predica la Probrejeniia Domnului (6 aug.) a blagoveștenia s-au descoperit taina cea mai nainte de toț veci a fost pregătită din vreme. Nimic în elocința sa nu este ispovedania, rugăciune, postul, milostenia și dragostea.
vorbit de o altă temă teologică și anume aceea a luminii ascunsă; cu nașterea s-au împăcat ceriul cu pământul, adică lăsat la voia întâmplării. Marile confruntări pastorale cu Cu ispovedaniia să ne spălăm păcatele, mărtu-
lui Dumnezeu. Pentru a fi înțeleasă de ascultători, autorul Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am îmbrăcat cu haina enoriașii apar, de obicei, la început de post la Duminica risindu՚ne înaintea duhovnicilor noștri, cu frică și cu inimă
se folosește de asociere atât de răspândită în oratoria nestricăciunii; cu moartea ni s-au dat viața; cu înviiarea ni Floriilor, atunci când îi obligă pe ascultători să coboare în înfrântă, ca înaintea lui Dumnezeu pârându՚ne înșine pre noi,
creștină: ,,Iar asemănarea aceasta a obrazului cu soarele și a s՚au dat bucuriia și cu înălțarea la ceriu, șăderia de-a dreapta adâncimile cugetului, să vadă întunecimea păcatelor și să iară nu să dăm pricina la alții sau să zicem că de nevoie am
veșmintelor cu zăpada, nu doară pentru aceia să asămânează lui Dumnezeu, Tatăl” . se hotărască la o împăcare cu Dumnezeu . făcut, sau prin neputință, că nu ne vom folosi nimic, precum
24
21
cum că nu ar fi strălucit obrazul lui decât soarele, sau În cadrul învățăturile morale Sfântul Antim a fost Spovedania încheie un ciclu de pregătire specială nu s՚au folosit nici Adam; că vrând Dumnezeu să՚l aducă
veșmintele lui nu ar fi fost mai albe decât zăpada, ci pentru preocupat de ideea de a întoarce pe credincioși de la păcat la prin post trupesc și abandonarea voii celei rele: ,,Iară din la pocăință, în loc de a՚ș conoaște greșala de a՚ș mărturisi
că aici, în lume, nu avem noi alt nimic mai strălucitor și mai virtute și le arată cu acest prilej și calea de realizare a acestui postul cel hotărât pentru folosul cel sufletesc, carele cu păcatul, el făcea pre Dumnezeu vinovat, căci i՚au dat muiare
luminat decât soarele sau mai alb decât zăpada” . deziderat: împărtășirea cu vrednicie cu Sfintele Taine. priceperea noastră îl putem face bine și rău, nimeni să nu՚l și muiarea iară să cura pre șarpe” .
29
18
Tot pentru a exprima învățături creștine vorbitorul La didahia din Duminica Floriilor, ca ultim strice, că în ce zi îl va strica, cu moarte va muri; pentru căci În didahia la Botezul Domnului realizează o paralelă
se folosește de învățătura de credință: textul Decalogului și popas de pocăință înaintea măritului praznic al Învierii că calcă porunca lui Dumnezeu și mai rea moarte, decât a între Botez și Pocăință în sensul în care ambele Sfinte Taine
conținutul celor trei virtuți teologice. le împărtășește ascultătorilor învățătura despre Taina călca neștine porunca lui Dumnezeu, nu iaste alta; că va curăță păcatul, cea dintâi de păcatul strămoșesc, Spovedania
Tot o temă dogmatică o reprezintă explicarea Nașterii Spovedaniei: ,,Și când mergem să ne ispoveduim nu fi izgonit de dânsul din grădina bisericii, ca și Adam din de păcatele personale.
mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu: ,,A dooa pricină spunem duhovnicului că mâncăm carnea și munca fratelui raiu” […] Cu postul să ne ușurăm trupul, să ne limpezim Îl identificăm pe Antim Ivireanul un bun cunoscător
pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, nostru, creștinului, și՚i bem sângele și sudoarea feței lui mintea și să ne bucurăm cu sufletul, ca să vie darul lui al Scripturii în ipostaza catehetică de a explica celor prezenți
iar nu cea îngerească, căci că omul au greșit din slăbiciune, că lăcomiile și cu nesațiul ce avem, ci spunem cum c՚am Dumnezeu asupra noastră, care post trebuie să՚l facem cu la Sfânta Liturghie, rolul și rostul Iordanului în viața
având pre sine trup, carele l-au plecat pre lesne la păcat. mâncat la masa domnească, miercurea și vinerea, pește și rugăciuni amestecat. Că precum nu sunt dulci bucatele făr՚ Mântuitorului, ca împlinirea a profețiilor vechi-testamentare:
Iar îngerul au greșit cu firea cea rea, neavând trup pre sine. în post raci și untdelemn, și am băut vin. de sare, așa și nici postul făr՚ de rugăciuni” . ,,A dooa întrebăciune era: pentru ce s՚au botezat Hristos
25
Că în trei chipuri greșește omul: sau din slăbiciune, sau din Nu spunem că ținem bălaurul cu 7 capete, zavistiia, O ultimă învățătură morală este cinstea datorată în Iordan și nu în alt râu? Zicem și la aceasta că fiind râul
neștiință, sau din firea cea rea. Deci păcatul din slăbiciune încuibat în inimile noastre, de ne roade totdeauna ficații, ca conducătorilor lumești. Se păstrează cuvinte frumoase la acela sfințit de câte alte râuri, pentru minunile ce s-au făcut
iaste împotriva lui Dumnezeu, căci că Tatăl să chiamă întru rugina pre fier și ca cariul pre lemn, ce zicem că n-am făcut adresa domnitorului și a boierilor țării. într՚însul, au mers și Hristos iară la acela, care minuni sunt
tot puternic” . Îl vedem aici pe Înaltul Ierarh în concordanță nimănui niciun rău. Relațiile dintre domnitor și mitropolitul țării erau aceștia: întâi, când au trecut Iisus Navii cu tot norodul jidovesc
19
cu învățătura ortodoxă după care păcatul omului se iartă Nu spunem strâmbătățile ce facem totdeauna, bune, din moment ce cel dintâi sprijinea activitatea tipografică prin mijlocul apei și nu s՚au udat nimeni, pentru că întrase
fiindcă e din neputință, pe când păcatul îngerilor este cel al clevetirile, voile veghiiate, fățăriile, mozaviriile, vânzările și patronată de cel din urmă. Acesta drept mulțumire notează în 12 preoț de ținea chivotul pe spatele lor și apa ce se dedase
răutății în afară de trup, deci spiritual. Omul putea așadar să pârele ce facem unul altuia, ca să՚l supărăm din cinstea lui, ce Predoslovia Noului Testament (1703) următoarea dedicație: înapoi din porunca dumnezeiască, până au trecut tot norodul.
greșească, pe când îngerii nu. zicem: am face milă, ce nu ne dă îndemână, că avem nevoi ,,Prealuminatului Io[an] Constandin Basarabă voevod…” . A dooa minune, când au lovit prorocul Ilie cu cojocul său apa
26
În ceea ce privește pe Maica Domnului într-un multe și dări și avem casă grea și copilaș ca-n gloată și oameni Meritele Prințului muntean au fost asemănate cu cele a lui și s՚au desfăcut, de au trecut el, cu ucenicul său, ca pre uscat.
stil familiar a scos în evidență portretul ca modalitate mulți carii să ocrotesc pre lângă noi. Ptolemeu cu a sa Septuagintă: ,,Mare slavă au luat adevărat A treia minune, când s՚au scăldat de 7 ori Neeman boiarul,
tehnică de realizare a predicii. Portretul prin sistemul de Nu spunem că credem minciunile slugilor noastre și cinste nemuritoare Ptolemeu, împăratul Eghipetului, pentru sfetnicul împăratului de la Siriia, după cuvântul prorocului
asociații, este, într-o bună parte, biblic, cu comparația mai vârtos decât adevărul celui ce să năpăstuiaște, carele, de tălmăcirea Bibliei în limba elinească. Iară măriia՚ta mai mare Elisei și s՚au tămăduit de bubele ce avea. A patra minune
concretă și florală a Cântării Cântărilor, dar și medieval, s՚ar și jura, nu՚l credem, nici îi facem dreptate, ci՚l pedepsim cinste și plată vei lua în aciaste lume și în cea viitoare, pentru pe vremea prorocului Elisei, mergând niște oameni să tae
prin preferința astronomică și tipul abstract de imagine cu atâta cruzime de inimă cât de am putea l՚am stinge și de pre căci Noul acest Testament al Mântuitorului, fiind întru limba lemne de casă pre lângă țărmurile Iordanului fiind și prorocul
pe care îl compune. Panegiricul Maicii Domnului emană fața pământului; ce zicem că fiind în valurile lumii nu putem 22 Antim Ivireanul, Opere, p. 18. împreună cu dânșii, au căzut toporul unuia din coadă și s՚au
un lirism suav. Comparațiile sunt închise în subordonate să căutăm de suflet, ci dăm câte un sărindariu, iară din jafuri, 23 Antim Ivireanul, op. cit., p. 95-96. 27 Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, Editura
17 Alexandru I. Ciurea, ,,Antim Ivireanul predicator…”, p. 807. iar din nedreaptă agoniseală. 24 Ibidem, p. 219. Minerva, București, 1999, p. 16.
18 Antim Ivireanul, Opere, p. 5. 20 Ibidem, p. 122. 25 Gabriel Ștrempel, Antim…, p. 181. 28 Antim Ivireanul, op. cit., p. 6.
19 Antim Ivireanul, op. cit., p. 10. 21 Eugen Negrici, Antim. Logos…, p. 49. 26 Antim Ivireanul, Opere, p. 35; 37. 29 Antim Ivireanul, Opere, p. 407-408.

Pag. 40 Pag. 41