Page 45 - Revista Morisena_nr_3_2016
P. 45

MORISENA nr. 3/2016                                                               Revistă trimestrială de istorie



 înecat în apă; iar Elisei, luând coada toporului și mergând   Șirul cuvântărilor omiletice este încheiat cu câteva   doilea, sub forma pamfletului și a caracterelor și, în al treilea,  adeziunii și modificarea comportamentului publicului prezent,
 la țărmurile apei, întinse coada spre apă și zise: ‹‹Arată,  date privind la propria viață: însemnătatea preoției, pâra și   ca imn religios. Acestea ar fi plexurile artistice.  în sensul practicării credinței și a virtuților . Încheierile sunt
                                                                                                  44
 Doamne, minune›› și îndată sări toporul din apă și să puse  ura împotriva fratelui tău. Ca un străin prin obârșie de neamul   Simetriile  interioare  învățate  din  omiletică  îl  scurte, ele cuprind aplicații la viața credincioșilor: Luând pildă
 în coadă, care minune închipuiaște sfântul botez, după cum  românesc, dar mai apropiat de bucuriile și necazurile lui mai   urmăresc  și  aceste  pasaje:  encominul  și  inculparea  au  de la faptele sfântului (N) să ne asemănăm lui, să iubim întâi
 scrie sfântul Ioan Damaschin la un tropar al canonului de  abitir decât mulți născuți pe aceste meleaguri, a fost invidiat și   aceeași  proporție,  iar  enumerările  din  prima  parte  le  pe Dumnezeu și pe aproapele nostru .
                                                                                            45
 la Înălțarea cinstitei cruci, la a patra peasnă. Deci, pentru  urât deopotrivă pentru valoarea sa care rezidă din curăția vieții,   corespund, travestite în interogații care cuprind răspunsul,   În  ceea  ce  privește  sintaxa  predicilor,  se
 aceste minuni s՚au botezat și Hristos într՚acel râu” .  activitatea tipografică fără cusur, cea de învățător neîntrecut în   alte enumerări. Fără o pauză necesară în frazare și fără o  conturează,  de  pe  acum,  elementul  stilistic  primordial
 30
 Sf. Antim stăpânea nu doar literatura teologică,  cele creștinești.   ambianță religioasă, subita deturnare a tonului ar suporta  al predicilor, simentria. Cât privește sintaxa, ea este, de
 scripturistică  și  profană,  ci  și  istoria  bisericească  atunci   În categoria preoției am identificat cuvinte care țin   consecințele  comicului  involuntar.  Întrebările  nu  sunt  obicei,  la  înălțime.  Tehnica  frazării  (specifică  acestei
 când a alcătuit didahiile la Sfântul Ierarh Nicolae și Sfinții  de însemnătatea slujirii sacerdotale, batjocorirea acesteia de   ostile, nu au direcție ofensivă, sunt, mai curând, niște auto-  specii  înserată  în  liturghie),  cu  programul  ei  de  pauze,
 Împărați  Constantin  și  Elena.  În  ambele  cazuri,  autorul  mai marii zilei și armele sale ca arhiereu, deci conducător al   interogații, însoțind gestul de lehamite .  e vizibilă și în cea de a doua frază, formată, de această
                                         39
 istorisește elemente din viața acestora: scăparea celor trei  Mitropoliei. Preotul cel adevărat este cunoscut după faptele   Pentru  întâia  oară  predica  este  autohtonizată,  dată,  prin  subordonare.  În  zona  de  joncțiune,  și  chiar
 fecioare  împinse  de  tatăl  lor  la  ,,curviia  și  pentru  ca  să  credinței sale. Lumea în schimb ,,îi socotește mici și proști,   este întâia oară când se renunță la textul mai general al  între sintagme (când e subordonata e mai amplă), pauzele
 câștige puțin aur și argint, ca să se poată chivernisi” . În  nu sunt nici mici, ci sunt a unii vrednicii și a unii măriri;   Cazaniei  în  favoarea  predicii  alcătuite  pentru  nevoile  survin cu punctualitate .
 31
                                                                                  46
 ceea ce-l privește pe Sfântul Constantin este descrisă bătălia  că  poci  zice  pentru  dânșii,  prin  rostul  apostolului,  cum   cotidiene ale credincioșilor.   Opera omiletică a mitropolitului muntean este una
 de la Podul Vulturului și lupta împotriva arianismului.   că pentru aceștea nu iaste vrednică lumea. […] Și preoții   Antim Ivireanul a mânuit cuvântul ca un adevărat  capitală pentru dezvoltarea literaturii românești, alături de
 La Cazania închinată Sfinților Apostoli Petru și  iară, atâta sunt făr՚de asemănare că după Dumnezeu nu să   retor, cunoscând puterea acestuia în biciuirea năravurilor și  alte scrieri din cultura ecleziastică constituie jaloane fără
 Pavel ni se relevă importanța mărturiei Sfinților Apostoli  aflu nici în ceriu nici pre pământ, nimeni carele să poată fi   în îndreptarea relelor, fără să se abată de la legile clasice ale  de care evoluția literaturii, alcătuirea și șlefuirea scrisului
 la dezvoltarea creștinătății: ,,La capul cel dintâi al Facerii  asemenea cu ei; cu Dumnezeu sunt, mai mici decât el și cu   oratoriei, pe care le va fi studiat sistematic la marii oratori ai  ,,artist”, biruința și înstăpânirea limbii naționale în cultură
 spune Moisi cum că Dumnezeu au făcut doi luminători  oamenii sunt mai mari decât ei. Nu sunt, firește, îngeri, iar   Antichității greco-romane, ca și la marii predicatori creștini.  ori  cizelarea  celor  dintâi  tipare  și  matrice  stilistice  nu
 mari: unul mai mare și altul mai mic; și pre cel mare, adecă  pentru darul ce au sunt mai mari decât îngerii. Drept aceia   A folosit toate procedeele stilistice ale oratoriei: interogația,  pot fi descrise satisfăcător . Valoarea acestor didahii stă
                                                                                     47
 pre soare, întru stăpânirea zilii, iară pre cel mai mic, adecă  zice și dumnezeescul Efrem Sirianul, la cuvântul cel dintâiu   exclamația, repetiția, dialogul, contrastul, pateticul, ironia,  în  claritatea  planului,  în  precizia  ideii  și  a  formei,  și  în
 pre lună, întru stăpânirea nopții. Și pe aceștea, i՚au făcut  ce  face  pentru  preoție:  ‹‹Preaslăvită  minune  iaste  preotul   pamfletul,  cu  naturalețe,  folosind  un  limbaj  înțeles  de  voiciunea stilului - și mai ales în legătura lor cu societatea
 pentru întărirea trebuincioasei chivernisiri a toată lumea.  și putere nespusă; de cer se atinge, cu îngerii petrece și cu   auditor mânuit cu multă convingere” .   timpului. Este o predică vie pentru contemporanii săi .
                                                                                                            48
                                        40
 Și iarăși acestaș Dumnezeu, făcându՚se om, au pus alți doi  Dumnezeu are mare amestecare››” .   Predicilor din Duminici și sărbători le urmează   Predicile  Sfântului  Antim  oferă  mărturii  de
 35
 luminători, pentru întărirea și întemeierea bisericii: pre cel   Pâra este exclusă și din ritualul Spovedaniei, în acest   cele ocazionale rostite cu prilejuri deosebite cum ar fi  educație  religioasă  așa  cum  a  fost  realizată  în  trecutul
 mai mare, adică pre Petru, pentru ca să fie întru stăpânirea  sens dă poruncă preoților cum trebuie să fie omul care aduce   cea la instalarea ca mitropolit, cuvântarea funebră și  românilor prin intermediul mijloacelor educative de care
 zilii dumnezeieștii cunoștințe întru jidovime; iară pre cel  la pocăință pâra sa împotriva semenului: ,,și iată vă poruncesc   învățătura despre parastas.   dispunea  comunitatea  parohială,  ori  biserica  Mitropoliei
 mai  mic,  adică  pre  Pavel,  întru  stăpânirea  întunecatei  și voao, preoților, cine ar veni la voi să se ispoveduiască și   În textul predicii la înmormântare asociază moartea  prin  intermediul  cultului,  vestirea  Evangheliei,  rostirea
 nopți a închinării la idoli, la limbi, pentru ca să răsipească  va avea acel păcat al pârăi, de să va apuca acel om înaintea   unui somn: ,,Iară la adormirea ceastă de pă urmă o, cât să  predicii  (ca  element  de  fixare  a  învățăturii  din  pericopa
 cu strălucirea minunilor și cu lumina învățăturii norii cei  voastră, cu chezășie bună, că nu va mai pârî pe nuimeni, în   bucură,  cât  să  răsfață  și  cât  înviiază,  în  loc  de  a՚ș  piiarde  citită)  și  apoi  dezvoltarea  sentimentului  frățietății
 întunecaț ai înșelăciunii” .  viața lui, voi să faceți ertăciune, dându՚i și canon, apoi să se   lumina.  Îș  deșchide  mai  vârtos  ușa  ceriului,  a  luminii  ce  (vezi  învățătura  despre  ,,Post  și  pâră”)  și  filantropiei.
 32
 Falsa  exegeză   o  întâlnim  în  didahia  cuminice; iar de nu va avea să se părăsească, să՚l lipsiț nu   adevărate. O zice Isaia în al nouălea cap: ‹‹Celor ce lăcuiesc în  Fragmentele utilizate din opera Sfântului Martir vorbesc
 33
 închinată  Sfântului  Mucenic  Dimitrie  unde  în  locul  numai de sfânta taină, ce și de la beserică, pentru căci stă   locul și în umbra morții, lumină îi va lumina pre ei››. În loc de  tocmai  de  aceste  trăsături  didactice  sub  forma  învățării
 portretului Sfântului, întâlnim un sfat moral prin care  împotriva lui Dumnezeu și se asâmână diavolului” .  a să lipsi de răsfățări și de bogății, câștigă fromosețile, carele  doctrinei  și  practicării  moralei  ortodoxe.  Ele  vizează
 36
 se  cere  ascultătorilor  lăsarea  răutății  și  practicarea   Arma  arhiereul  rămâne  ,,toiagul  în  mână,  adică   pot singure să sature toate pohtele lui” .  atât aspecte sociale, cât și morale, fiind cuvântări rostite
                                        41
 virtuții:  ,,Se  cuvine  întâi  să  lăsăm  răutatea,  jafurile,  dojana  și  înfruntarea  și  după  vremi  să  pedepsească  pre  oi   Pentru  cei  adormiți  nu  lacrimile,  ci  rugăciunile  în Duminici și sărbători și ocazionale (pareneze). Pe cât
 strâmbătățile, urâciunea, vrajba, zavistiia și atunce să  și să gonească hiarăle, căci acesta iaste sfârșitul cel bun al   le  sunt  folositoare  este  mărturia  vorbitorului  sfânt  pe  s-a putut am urmărit literatura închinată Sfântului Antim
 ne  rugăm,  pentru  căci  atunce  vom  afla  ascultătoare  păstoriei sale, că ție oile și să le păzească cu sănătatea cea   argumentarea Sf. Dionisie Areopagitul: ,,Și pentru aceia au  realizată  de  teologi  și  laici  și  amintim  aici  lucrarea  de
 urechile lui Dumnezeu. Că zice sfântul Ioan Zlatoust:  duhovnicească, adică cu învățătura” .  pus lege dumnezeeștii apostoli, să nu plângem pe morți, ci să՚i  căpetenie scrisă de profesorul Eugen Negrici. Pe parcursul
 37
 ‹‹Când din buze curate iase rugăciunea, atunce ajunge   Pocăința, ispovedania, taina euharistică sunt subiecte   pomenim la înfricoșatele taini și să facem milostenii și alte  lucrării ne-am oprit la chestiuni generale: identificarea și
 la nemomita urechia stăpânului››. […].  des întâlnite în creația omiletică a lui Antim și administrarea   faceri de bine pentru ei, că iaste plăcut înaintea lui Dumnezeu  numărul  predicilor,  caracteristica  acestora,  izvoarele  și
 Pentru  aceasta  vă  pohtesc,  feții  miei,  așa  să  vă  corectă a acestor taine revine invariabil, de câte ori se adresează   și li se face mare folos și aduc multă dobândă și mântuință  tematica lor și chestiuni speciale, de organizare omiletică:
 rugaț, pururea și toți deodată. Și mai vârtos între aceste  clerului, după cum cu vehemență critică superficialitatea cu   sufletelor, precum adeverează și sfântul Dionisie Areopaghitul  formula  de  adresare,  subiectele  tratate,  introducerea,
 vremi ce s՚au înmulțit nevoile și pre toți, împreună, de toți,  care se spovedesc și primesc credincioșii sfintele taine .  la cuvântul ce se face asupra morții. ‹‹Rugăciunile – zice – ce  tratarea, încheierea și aplicațiile predicii.
 38
 împreună, de toate părțile ne՚au încungiurat nenorocirile,   Dacă golim predicile de amănuntele nepertinente,   se fac la sfintele jertăvnice sunt de folos nu numai celor vii, ci   Din întregul material omiletic îl putem cunoaște
 necazurile și scârbele. Că zice David: ‹‹Voia celor ce se  ele rămân într-o schemă neschimbată. Întâi – sistemul de   mai vârtos și celor morți››” .  pe vorbitor ca un stăpân al cunoștiințelor de specialitate
                               42
 tem de el va face și rugăciunea lor va auzi și՚i va mântui  referință:  un  personaj  religios  sau  un  eveniment  sacru,   Predicile  lui  Ivireanul  sunt,  așadar,  când  hortative,  (Scriptură,  patristică,  dogmatică,  morală,  istorie  bise-
 pre dânșii››. Ne va asculta pururea Dumnezeu, când toți  așezat  sub  o  lumină  sublimă,  izvorâtoare  de  vrednice   adică propriu-zis retorice, când didactice, adică demonstrative.  ricească), a filosofiei grecești, a procedeelor oratorice, dar
 cu inimă curată îl vom ruga și ne vom mântui de toate  pilde  morale.  Apoi  –  agresiunea:  locutorul  se  întoarce   Al treilea tip de predică ar putea fi cel de structură mixtă.  și a metodelor didactice de a înfățișa noua învățătură ca
 primejdiile și din toate nevoile, prin rugăciunile marelui  spre  public  și,  fulgerând  ca  Moise,  îi  confruntă  faptele   Predica didactică nu ar trebui discutată ca specie oratorică. În  fiind atrăgătoare și demnă de însușit.
 mucenic  Dimitrie,  ce  se  prăznuiește  astăzi,  a  căruia  cu amintitele date divine. În a treia poziție, vin indicațiile   schimb, cea de structură mixtă e plină de tot interesul .  44  Nadia Obrocea, ,,Retorica amvonului”, în ,,Analele Universității
                                                    43
 rugăciuni să păzească pre înălțatul domnul nostru și toată  creștine, deturnând, în final, în rugăciune.  Concluziile, finalitatea predicii sunt însoțite de câteva   de Vest din Timișoara, Seria Teologie”, vol. 9, Timișoara, 2003, p. 51.
 cinstita boerime și tot norodul creștinesc. Amin” .   Literatura  își  face  loc,  în  primul  nivel,  sub  forma   aplicații  practice.  Procedeul  este  folosit  pentru  provocarea   45  Dumitru Belu, ,,Predicile lui Antim…”, p. 202-203.
 34
 30  Ibid., p. 69.   portretului și descrierii (narațiunea e nesemnificativă), în al   39  Eugen Negrici, Antim. Logos…, p. 15; 17.  46  Eugen Negrici, Antim. Logos…, p. 23-24.
 31  Ibid., p. 51.  35  Antim Ivireanul, op. cit., p. 165-166.  40  Gabriel Ștrempel, Antim…, p. 199.  47  Dan  Horia  Mazilu,  Proza  oratorică  în  literatura  română  veche.
 32  Ibid., p. 57.  36  Ibidem, p. 103.  41  Antim Ivireanul, Opere, p. 189.  Partea I, Editura Minerva, București, 1986, p. 24.
 33  Eugen Negrici, Antim. Logos…, p. 92.  37  Ibid., p. 137.  42  Antim Ivireanul, op. cit., p. 193.   48  Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Editura Minerva,
 34  Antim Ivireanul, Opere, p. 163.  38  Gabriel Ștrempel, Antim…, p. 145.  43  Eugen Negrici, Antim. Logos…, p. 83-84.  București, 1980, p. 410.

 Pag. 42                                                                                                 Pag. 43
   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50