Page 44 - Revista Morisena_4_2016

MORISENA nr. 4/2016 Revistă trimestrială de istorie

româno-latină (cu o Introducere care îi aparţine, Regis Notarii. Gesta Hungarorum / Cronica notarului întreprinse în ţinuturile transilvane, o fermă rezistenţă Branişte, a contribuit la crearea unui efervescent
probabil, lui Corneliu Diaconovich, cel care îşi asumă anonim al regelui Béla. Faptele ungurilor, tradusă din din partea populaţiei autohtone, alcătuite din blahi spirit polemic (la care s-a raliat şi Iosif Popovici,
şi prezentarea, în paralel, a textului în limba latină şi a limba latină de Mihail Bejan, notar public reg. în Lugoj. (români) şi slavi, aflaţi sub sceptrele voievodale ale lui în paginile „Luceafărului”), care a impulsionat
unei bogate bibliografii în limbile maghiară, germană Sub acest titlu a apărut, în Editura Asociaţiunii pentru Glad, Gelu şi Menumorut. Nestăvilita dorinţă de a pune dezbaterile lingvistice privind vechimea şi evoluţia
şi română), a fost premiat de Academia Română, M. Literatura Română şi Cultura Poporului Român, în vol. stăpânire pe mănoasele pământuri, udate de numeroase limbii române scrise. Prin elaborarea primei traduceri
Bejan fiind unul din primii cărturari lugojeni laureaţi ai separat de 93 pag., 8º, întâia traducere românească ape curgătoare, şi pe nisipurile aurifere şi zăcămintele de în limba română a Cronicii notarului anonim al regelui
celui mai înalt for ştiinţific din Regatul Român . Textul a celei mai vechi cronici a Ungariei, reprodusă din sare, după un prealabil act de „viclean” spionaj săvârşit Béla (Sibiu, 1899), premiată de Academia Română,
12
preţioasei traduceri fusese publicat iniţial, în acelaşi an, «Transilvania» a.c., paralel cu textul latin, întregit „după datina vulpii”, este surprinsă de cronicarul anonim cărturarul lugojean şi-a înscris definitiv numele, la loc
în „Transilvania”, organul Asociaţiunii pentru Literatura şi adnotat după o ediţiune mai recentă a Academiei în cap. XXV, Despre înţelepciunea lui Tuhutum (Ediţia de cinste, în istoriografia românească.
Română şi Cultura Poporului Român: „În editura proprie Maghiare. […] Broşura, afară de o interesantă Bejan, p. 51): „Mai sus pomenitul Tuhutum, bărbat
a Asociaţiunii au apărut în anul din urmă două scrieri introducere, cuprinde un facsimil al primei pagini din foarte înţelept, a trimis un bărbat viclean, Ognand, ca, Bibliografie
de mare importanţă pentru istoria noastră naţională. cronică (reprodus după Enciclopedia Română), apoi umblând pe ascuns, să ispitească calitatea pământului
Anume, s-a publicat Cronica Notarului Anonim al vasta literatură referitoare la Anonymus, în limba latină, dincolo de pădure şi cum sunt locuitorii săi şi dacă ar Berényi 2000 = Maria Berényi, Cultură
Regelui Béla, cel mai vechi şi mai preţios izvor pentru germană, maghiară şi română, ce se întinde pe 11 pag.” fi cu putinţă să poarte război cu ei. Când, ocolind după românească la Budapesta în secolul al XIX-lea, Giula.
istoria poporului român. Este de-a dreptul inexplicabil (Ibidem; cf. Stan 2012). datina vulpii, a ispitit rodnicia şi bunătatea pământului Boroș 1928 = Ioan Boroș, Constituția. Societate
cum o scriere atât de importantă pentru istoria noastră, Poate cea mai relevantă secvenţă a textului Cronicii şi locuitorii săi, până unde poate ajunge vederea omului, secretă română în Lugoj, 1830-1834, Tipografia
o scriere în jurul căreia s-a creat o întreagă şi foarte notarului anonim al regelui Béla (a cărei autenticitate i-a plăcut peste măsură şi s-a întors la domnul său cu „Minerva”, Gheorghe Țăran, Lugoj.
bogată literatură în toate limbile culte, a putut rămâne este contestată în istoriografia maghiară), citată adesea cea mai mare iuţime. Şi, când a sosit, a vorbit mult Braniște 1989, III = Valeriu Braniște,
până acum netradusă chiar în limba română şi astfel în literatura de specialitate, care atestă existenţa mai domnului său despre bunătatea acelui pământ, că acel Corespondență, vol. III (1902-1910), Ediție îngrijită de
neaccesibilă cercurilor mai largi ale publicului nostru multor voievodate (ducate) române la venirea ungurilor, pământ este udat cu ape de cele mai bune, al căror nume Gheorghe Iancu și Valeria Căliman, Editura Minerva,
cetitor” („Transilvania”, Sibiu, organul Asociaţiunii este reprezentată de momentul întâlnirii solilor ducelui şi folosinţă le-a spus pe rând, şi că din năsipul acelora București.
pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Arpad, Usubuu şi Velue, cu ducele Menumorut, în se culege aur, şi aurul acelui pământ ar fi cel mai bun şi Brediceanu 1900 = Date şi reminiscinţe pentru
XXX, IV-V, 1899, 248) . ţinutul Bihorului (Cum au plecat contra Bihorului, că acolo s-ar scoate sare […], şi locuitorii acelui pământ istoria Reuniunei Române de Cântări şi Muzică din
13
Reluarea editării traducerii lui M. Bejan, în Ediţia Bejan, cap. XX, p. 45). Voievodul românilor, ar fi cei mai ticăloşi oameni în toată lumea, căci sunt Lugoj culese şi scrise de Coriolan Brediceanu, fost
volum separat, a fost consemnată în acelaşi număr al nelăsându-se impresionat de faima lui Attila, „biciul blahi [români] şi slavi, pentru că n-au alte arme decât membru activ al reuniunei, Tipografia Ioan Florea,
periodicului ASTREI: „Chronicon Anonymi Belae lui Dumnezeu”, ascendentul regilor ungari, refuză cu arc cu săgeată, şi ducele lor, Gelu, ar fi puţin statornic şi Lugoj.
fermitate şi demnitate orice concesie teritorială privind n-are la sine militari buni şi [n-]ar cuteza a se opune la DGLR (AB) 2004 = Academia Română,
în cauză şi toţi au convenit în părerea că lucrarea Spectaverităţii Voastre ţinutul moştenit de la strămoşul său, pământ pe care, din cutezanţa ungurilor, fiindcă suferă multă nedreptate de
e valoroasă, dar numai puţini specialişti s-ar interesa de ea şi astfel „graţia” împăratului din Constantinopol, „domnul său”, la cumani şi picenaţi [pecenegi]”. Dicţionarul general al literaturii române, Editura
tipografia noastră n-ar putea să-şi scoată nici măcar spesele efective”. Univers Enciclopedic, Bucureşti.
12 Cea de-a doua traducere a Cronicii a fost realizată de academicianul nimeni nu i-l poate răpi: „Iar trimişii ducelui Arpad, Mihail Bejan a fost unul din reprezentanţii de Istoria Românilor 2010, III = Academia Română,
Gheorghe Popa-Lisseanu, în 1934, în Fontes Historiae Daco- Usubuu şi Velue, plutind peste fluviul Tisa în portul frunte ai tinerimii universitare române aflate la studiu Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologice, Istoria
Romanorum, vol. I, Bucureşti, iar cea mai recentă îi aparţine lui Paul Lucy şi plecând de aici, au venit la fortăreaţa Bihor, [l-] în Pesta în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Românilor, vol. III, Genezele româneşti, Ediţia a II-a,
Lazăr Tonciulescu (Editura Miracol, Bucureşti, 1996), care, în Prefaţă, au salutat pe ducele Menumorut şi i-au predat darurile aducându-şi aportul la cristalizarea unor instituţii
încercând să risipească opiniile contradictorii care au persistat timp trimise de ducele lor. Şi, aducându-i la cunoştinţă culturale care au jucat un rol benefic în coagularea revăzută şi adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
de decenii în istoriografia românească, argumentează ipoteza potrivit Lohan [1922] = Dr. Vasile Lohan, Istoricul
căreia autorul Cronicii ar fi notarul regelui Béla I al Ungariei (1061- însărcinarea lor de la ducele Arpad, au cerut pământul sentimentului naţional (Societatea Academică „Petru Liceului „Coriolan Brediceanu”, în Anuarul III al
1063). Originalul cronicii s-a pierdut, dar o copie în limba latină a pe care l-am fost numit mai sus. Iar ducele Menumorut Maior”, periodicul „Aurora Română”), dar şi la Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj pe anul
fost identificată, în 1746, în Biblioteca Familiei Imperiale din Viena, i-a primit afabil şi, înavuţindu-i cu daruri diverse, le-a impunerea limbii şi literaturii naţionale, aflate încă
fiind transcrisă şi publicată, pentru prima oară, de Johannes Georgius demandat a treia zi să meargă acasă. Cărora însă astfel în perioada acumulărilor şi decantărilor axiologice. şcolar 1921-1922, Tipografia Naţională, Lugoj.
Schwandtner, în anul 1765, în Scriptores Rerum Hungaricarum. le-a răspuns: «Spuneţi-i lui Arpad, ducelui Ungariei, Activitatea de culegător de folclor literar, desfăşurată Miloia 1938 = Ioachim Miloia, Raport istoric,
Potrivit celor mai recente investigaţii istoriografice, există posibilitatea în Anchetă monografică în comuna Belinţ, Tipografia
ca autorul cronicii să fie Paul, episcopul Transilvaniei, notarul regelui domnului vostru: că îi suntem dator lui, ca amic amicului, sub tutela spirituală a lui Atanasie Marian Marienescu (v. Românească, Timişoara.
Béla al III-lea (v. Istoria Românilor 2010, III, 242-246). întru toate ce îi lipsesc, căci este oaspe şi are trebuinţă ziarul „Albina”), intensitatea demersurilor publicistice Muntean 2004 = Vasile V. Muntean, Spiritualitate
13 Cealaltă scriere la care se face referire este Conscripţia Episcopului de multe, dar pământul ce l-a ţinut din graţia noastră au marcat o etapă importantă în procesul afirmării
I. I. Klein despre starea numerică şi bisericească a românilor din nu-l dăm niciodată până când trăim[;] ne-am supărat şi literaturii româneşti bănăţene. Deşi episodica sa practică bizantină şi românească, Editura Marineasa, Timişoara.
Transilvania la anul 1733, „cea mai veche statistică a românilor […], pentru aceea pentru că ducele Salanus i-a dat foarte mult parlamentară, ca deputat guvernamental în Dieta de la Stan 2010 = Constantin-Tufan Stan, De la
copiată de zelosul bibliotecar al Asociaţiunii după un manuscris din pământ, ori din iubire, precum zice, ori din temerea ce Pesta, iar mai apoi implicarea în fundamentarea unor Reuniunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „Ion
biblioteca Brukenthal” („Transilvania”, Sibiu, XXX, IV-V, 1899, 248, se trage la îndoială. Noi însă nici din iubire, nici din instituţii culturale ale maghiarilor lugojeni i-au atras Vidu”. 1810-2010. 200 de ani de cânt coral românesc
279, 280). Traducerea notarului Mihail Bejan (în scrierile din perioada la Lugoj, Editura Eurostampa, Timişoara.
antebelică, numele său apare, într-o grafie maghiarizată, în mai multe temere nu-l dăm, ba nici chiar câte o palmă de pământ, unele reacţii cu accente critice, exprimate, uneori, cu Stan 2012 = Constantin-Tufan Stan, Mihail
variante: Bésan, Besanu, Beşan sau Beján) a fost publicată, în serial, cu toate că zice că ar avea drept la el. Şi cuvintele lui nuanţe virulente în presa de expresie română, M. Bejan
într-o variantă bilingvă (în limbile latină şi română), cu o consistentă nu conturbă inima noastră, prin aceea că ne zice că se s-a dedicat ulterior, plenar, unor generoase proiecte Bejan – autorul primei traduceri în limba română a
Introducere, nesemnată (elaborată, probabil, de Corneliu Diaconovich, trage din viţa regelui Athila, care se numea zbiciul lui culturale promovate sau înfăptuite de intelighenţia „Cronicii notarului anonim al regelui Béla”, Editura
directorul publicaţiei şi prim-secretarul ASTREI; potrivit altor surse, Dumnezeu, care tot asemenea, cu mână violentă, a răpit românească lugojeană: manifestările Societăţii pentru Eurostampa, Timișoara.
autorul Introducerii ar fi Nicolae Togan), însoţită de un bogat aparat acest pământ de la strămoşul meu, dar acum, din graţia Fond de Teatru Român (Lugoj, 1888), activitatea Stratan – Muntean 1981 = Ioan Stratan, Vasile
bibliografic, cu titluri preluate din literatura de specialitate în limbile domnului meu, a împăratului din Constantinopole, Reuniunii Române de Lectură, constituirea ASTREI Muntean, Monumente istorice bisericeşti din Lugoj,
latină, maghiară, germană şi română, în „Transilvania”, Sibiu, XXX, nimeni nu-l poate răpi din mâinile mele». Şi, zicând bănăţene (1896), diligenţele pentru augmentarea unui Prefaţă de † Nicolae, Mitropolitul Banatului, Editura
I, 1899, 14-41 (cu un facsimil după originalul în limba latină, aflat la acestea, le-a dat voie să se îndepărteze”. fond destinat înfiinţării unei episcopii greco-orientale Mitropoliei Banatului, Timişoara.
Viena), XXX, III, 1899, 72-165, şi XXX, IV-V, 1899, 132-164. Alte Suciu 1977 = I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei
informaţii despre prioritatea lui Mihail Bejan, în „Transilvania”, buletin Aşa cum rezultă din textul cronicii, ungurii la Timişoara ş.a. Punerea în circulaţie a controversatei Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara.
de tehnică a culturii, Sibiu, 67, iulie-august 1936, 4, 242. au întâmpinat, în timpul aventurii lor expansioniste Table de la Lugoj, beneficiind de girul lui Valeriu

Pag. 42 Pag. 43