Page 17 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

și Ana Nina Balog, ultima de naționalitate maghiară . omogului de la Sibiu, Înaltpreasfințitul Mitropolit Anto- tele ei în Ohrida. Aici tânărul Iacob a studiat mai mult de Patriarhia de care depindea canonic Mitropolia Ti-
22
Filaret Barbu i-a închinat Sfântului Iosif un orato- nie Plămădeală, de a efectua cercetări asupra sacosului trei ani, iar apoi a intrat în Mănăstirea Maicii Domnului mișoarei a fost păstorită în timpul acela de Paisie Jane-
riu inspirat din folclorul bănățean. arhieresc care ar fi aparținut Sfântului Iosif și care se de aici, în grija vărului mamei, care era ieromonah. În vaț (1614-1647), fost mitropolit de Novo Brdski (1612-
În aceeași susținută trudă de a dezveli noi contri- află și astăzi la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Mitropolitul această mănăstire a petrecut cinci ani, de la vârsta de 15 1614). Ca patriarh a dus o politică de compromis cu turcii,
buții ale Sfântului Iosif cel Nou la dezvoltarea Bisericii Antonie a adus specialiști de la Muzeul Brukenthal din până la 20 de ani . dorind în primul râmd să-ți întărească poziția ca patriarh.
30
Ortodoxe din Banat amintim și studiile și volumele în- Sibiu pentru a da un verdict asupra veșmântului liturgic. De la Ohrida, drumul ascultării și nevoințelor Din această dorință a cochetat cu Biserica Romei primind
chinate Sfântului de slujitorii altarelor străbune , cât și Concluzia acestora a fost că sacosul aparține secolului pentru dobândirea desăvârșirii s-a oprit la Munte- de la papă prin misionari o mitră arhierească. Episcopii
23
contribuții ale cercetătorilor români , italieni și sârbi . al XVII-lea și este de factură venețiană . le Athos. Aici a intrat în atenția călugărilor (erau pe sufragani (deci și cel de la Timișoara) într-un sinod au
26
25
24
27
În dezvoltarea evlaviei credincioșilor stă și do- Cultul Sfântului Iosif cel Nou a pătruns și în stră- atunci 6.000 de monahi) prin darul caligrafiei. Pentru dezbătut problema unirii bisericești cu Roma, respingând
rința Înaltpreasfințitului Nicolae Corneanu exprimată inătate. Astfel Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe în copierea manuscriselor a trecut prin mănăstirile Panto- această propunere. Patriarhul a stat între orientali și oc-
22 Gheorghe Cotoșman, „Canonizarea Mitropolitului Iosif…”, ședința din 14-27 mai 1965 l-a trecut în rândul sfinților crator, Hilindar, Xiropotamu și în final la Vatoped. În cidentali, dorindu-și în primul rând întărirea poziției sale
p. 38 – 39. alături de Eustație al II-lea și Rafail Bănățeanul. În anul ultima mănăstire a făcut și primele minuni „vindecân- ca întâistătător al ortodocșilor din Imperiu .
35
23 Gheorghe Cotoșman, Sfântul Iosif cel Nou Mitropolitul Timi- 2001 s-a întocmit în Mănăstirea Simonos – Petras, în du-i pe mulți monahi de neputințele lor, rugându-se și O ipoteză a înlăturării Sfântului Iosif din scaunul
31
șorii și a toată Țara Banatului. Trei sute de ani de la moartea limba greacă, slujba Sfântului Iosif. Extrem de impor- atingându-i cu mâna dreaptă pe creștetul lor” . Pentru mitropolitan ar fi posibil să fie aceasta și anume împo-
lui, f. ed., Timișoara, 1956; „De la Iancu Huniade Corvinul la tantă pentru temelia acestui cult este și corespondența o perioadă de șase ani a condus Mănăstirea Sfântului trivirea față de dorința patriarhului de a accepta unirea.
Sfântul Iosif cel Nou”, în „Mitropolia Banatului”, anul VI, nr. dintre Înaltptreasfințitul Mitropolit Nicolae Corneanu și Ștefan din Adrianopol ca egumen, apoi s-a reîntors la Cercetătorii sârbi ai epocii vorbesc despre o „rebeliune”
7 – 9, 1956; † Timotei Seviciu, „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de egumenul Mănăstirii Simonos – Petras, arhimandritul Athos stabilindu-se la Mănăstirea Cutlumuș tot ca egu- a poporului dreptcredincios împotriva unirii cu Roma.
la Partoș”, în vol. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, Elisei, care a avut drept urmare trimiterea unor părticele men, apoi la Vatoped. În muzeul Mănăstirii Cutlumuș Chiar dacă a fost propus de patriarhul Paisie ca
28
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe din moaștele Sfântului Iosif cel Nou pentru Mănăstire . se păstrează până astăzi o icoană în stil bizantin care-l mitropolit la Timișoara la propria-i recomandare, în no-
Române, București, 1987; Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Viața Sfântului Iosif și Banatul înfățișează pe Sf. Iosif. iembrie 1643, în curs de două săptămâni l-a înlocuit cu
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Pentru viața curată, calitățile duhovnicești și da- Teodor apoi cu Sevastian care fusese în 1643 mitropolit
Române, București, 1980; Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, Cu vechi atestări documentare, viața bisericească rul facerii de minuni a fost ales ca mitropolit la Timi- de Budim . În acest conflict s-a amestecat și marele vi-
36
ocrotitorul Banatului, Editura Arhiepiscopiei, Timișoara, 1994; a românilor ortodocși din Banat a cunoscut de-a lungul șoara. Aici a păstorit zece ani pe credincioșii ortodocși zir, cu siguranță din considerente pecuniare: dacă prima
Ioanichie Bălan, Sfintele moaște din România, Roman, 1999; vremii suișuri și coborâșuri din pricina stăpânirii străine de aici între 1643-1653. Păstorirea sa a fost întrerupă de dată s-a plătit pentru alegere 3.000 de aspri, a doua oară
Marius Florescu, Adrian Carebia, Viața, slujba și acatistul asupra locului dar cu toate acestea sunt consemnați: ie- prezența a doi intruși, Teodor și Sevastian, în anii 1643 suma a fost ridicată la 5.000 de aspri . Conflictul între
37
Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Editura Învierea, rarhi care au condus viața eparhiei, mănăstiri și biserici. -1644 și 1647 . patriarhul Paisie și Sfântul Iosif s-a stins prin moartea
32
Timișoara, 2006; † Lucian Mic, Sfântul Iosif cel Nou de la Par- În prima jumătate a secolului al XVI-lea încep să apară Înainte de a prezenta venirea Sfântul Iosif în Ba- celui dintâi, succesorul în scaunul de la Ipec, patriarhul
toș: 350 de ani de la trecerea în veșnicie, Editura Diecezană, și primele elemente legate de organizarea instituțională a nat, întronizarea și minunile săvârșite aici, ne vom opri Gavril (1647 – 1655) îl reașează pe Sfântul Iosif ca mi-
Caransebeș, 2006; Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăza- Ortodoxiei în Banat, în zona limitrofă a văii Mureșului. la aceste perioade de întrerupere a păstoririi și numirea tropolit al Timișoarei.
rescu al Banatului (1894 – 1969). Monografie istorică, Editu- Ceva mai târziu în 1557, teritoriul ungar, inclusiv Bana- de către Patriarhia din Ipek a doi mitropoliți cu toate că Primul popas al Sfântului Iosif de la Muntele
ra Universității din Oradea, Oradea, 2011; Mircea Păcurariu, tul, a fost integrat în structurile Patriarhiei de Ipek (Pecs), actele oficiale (Beratul Porții) îl socotea pe Sfântul Iosif Athos spre Banat a fost făcut la Dunăre, pe la Palanka,
Sfinți daco – romani și români, Editura Basilica, București, devenind parte a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Cu siguranță, „legitimul mitropolit” . pe un pod plutitor. Cronicarul acestui eveniment a fost
33
2013; Vasile Muntean, „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - anii putem considera că începând cu secolul al XV-lea orto- Patriarhia de Ipek a fost înființată în 1557 în urma nimeni altul decât Damaschin Udria, apropiatul colabo-
de păstorire”, în rev. „Altarul Banatului, nr. 10 – 12, 2013; Var- doxia bănățeană a fost circumscrisă arealului controlat intervenției marelui vizir Sokollu Mehmed pașa, de ori- rator al Sfântului în perioada de la Timișoara. Pentru
laam Almăjanu, „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - model de de Biserica Sârbă, situație ce se va menține neschimbată gine bosniac, iar primul ierarh a fost Macarie, fratele frumusețea minunii vom lăsa să curgă la vale vorbele
sfințenie” în vol. Arhiepiscopia Timișoarei, Din lumina Învierii, până la separația ierarhică din secolul al XIX-lea . vizirului. Macarie a fost stareț la Hilandar. Patriarhul meșteșugite ale cronicii: „Atunci, diaconul său, Damas-
29
Editura Partoș, Timișoara ̸ Editura Astra Museum, Sibiu, 2015. Sfântul Iosif s-a născut în anul 1568 în Raguza împreună cu mitropoliții din Timișoara și Vârșeț au fost chin, care era împreună cu dânsul, a luat caii de ham
24 Theodor N. Trâpcea, „Din viața religioasă a românilor în tim- (actualul oraș Dubrovnik) din Dalmația, care s-a aflat mai mult numiți decât confirmați de sultan, printr-un și a încercat să-i facă să treacă Dunărea, însă în zadar,
pul stăpânirii otomane (1552 – 1716)”, în rev. „Mitropolia Ba- între 1420-1797 sub ocupație venețiană. Sfântul prove- berat, pe care l-au primit de obicei demnitarii otomani, caii tremurau și spumegau încât conducătorul trăsurii a
natului”, anul XXVII, nr. 7 – 9, 1977; Vicențiu Curelaru, Ștefan nea din familia Fusco, tatăl Giovanni a fost corăbier, domnii Țărilor Române și principii Transilvaniei cu început să-i înjure și să-l pomenească pe satana. Atunci
Toma, „Sfântul Iosif ce Nou, o importantă prezență atonită în ocupându-se cu transportul produselor comerciale atât ocazia introducerii lor în funcția respectivă . a coborât din trăsură Sfântul Iosif, l-a ocărât pe condu-
34
ținutul Timișoarei”, anul XII (LI), nr. 7 – 9, 2001; Ioan Hațegan, de necesare negustorilor care dețineau prăvălii în vre- cătorul trăsurii pentru cuvintele sale și a luat hamul din
Prin Timișoara de odinioară, I. De la începuturi până la 1716, mea aceea. Mama, Ecaterina fusese „ortodoxă evlavioa- 30 Vicențiu Curelaru, Ștefan Toma, „Sfântul Iosif cel Nou, o im- mâna lui Damaschin, Sfântul Iosif le-a vorbit calm ca-
Editura Banatul, Timișoara, 2006; Cristina Feneșan, Cultura să”, deci practicantă a ceremoniilor religioase publice. portantă prezență atonită în ținutul Timișoarei”, în rev. „Altarul ilor, care imediat au urcat pe podul plutitor și au rămas
otomană a Vilayetului Timișoara (1552 – 1716), ediția a II – La vârsta de 12 ani, tatăl, Giovanni, a pierit pe mare. Banatului”, anul XII (LI), nr. 7 – 9, 2001, p. 16. (Se va prescurta liniștiți până au trecut alături. Toți câți erau prezenți
revăzută, Editura de Vest, Timișoara, 2006; Nemaiavând alte rudenii, mama, originară din insula în continuare „Sfântul Iosif cel Nou…). s-au minunat și au căzut înaintea sfântului sărutându-i
25 Mario Ruffini, „Una sancta della Chiesa Ortossa Romeno: Limnos din vecinătatea Muntelui Athos, a plecat la fra- 31 Vicențiu Curelaru, Ștefan Toma, „Sfântul Iosif cel Nou…”, anteriul, deoarece înțeleseseră că este alesul lui Dumne-
San Giuseppe Nouovo di Partos, Metropolita di Timisoara, în p. 18. zeu, de vreme ce și animalele i s-au supus” .
38
rev. „Oikoumenikon”, 4, 1996. 27 Ștefan Toma, „Date noi referitoare la viața și cultul Sfântului 32 Vasile Muntean, „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - anii de
26 Radmila Trićković, „Biserica Sârbă la mijlocul secolului Iosif…, p. 433. păstorire”, în rev. „Altarul Banatului”, nr. 10 – 12, 2013, p. 135. 35 Radoslav Grujić, Dicționarul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Insti-
al XVII” în „Analele CCCXX Academiei Sârbe de Științe și 28 Ștefan Toma, „art. cit”., p. 433. 33 Radmila Trićković, „Biserica Sârbă la mijlocul secolului al tutul de Arte Grafice, BIGZ, coord. Ivan Radulović, M. R. Slo-
Artă, Secția științe istorice, nr. 2, 1980; Miroslav Timotijević, 29 Adrian Magina, De la excludere la coabitare…, p. 47. Această XVII” în „Analele CCCXX Academiei Sârbe de Științe și Artă, bodan Mileustić, Belgrad, 1993, p. 182; Đoko Sljepčević, Istoria
„Poštovanje temišvarskog mitropolita Josifa Novog u baroknoj situație a fost sprijinită de Curtea de la Viena. Astfel prin diplo- Secția științe istorice, nr. 2, 1980, p. 65. Se va prescurta în con- Bisericii Ortodoxe Sârbe de la botezul sârbilor până în secolul
zvaničnoj i narodnoj pobožnosti Karlovačke mitropolije” în ma din 21 august 1690, Leopold I a întins jurisdicția canonică a tinuare „Biserica Sârbă…”. al XVIII-lea, vol. I, BIGZ, Belgrad, 1991.
„Actele Simpozionului ‹‹Banatul iugoslav – trecut istoric și cul- patriarhului sârb asupra tuturor credincioșilor de rit ortodox din 34 Cristina Feneșan, Cultura otomană a Vilayetului Timișoara 36 Radmila Trićković, „Biserica Sârbă…”, p. 130 – 131.
tural››“, Novi Sad, 6 noiembrie 1999, Editura Fundației Române Imperiul Habsburgic. (Petru Bona, Episcopia Caransebeșului, (1552 – 1716), ediția a II-a revăzută, Editura de Vest, Timișoara, 37 Dicționar biografic…, p. 734.
de Etnografie și Folclor din Voivodina, Novi Sad, 2000. Editura Marineasa, Timișoara, 2006, p. 55). 2006, p. 172. (Se va prescuta în continuare Cultura otomană…). 38 Vicențiu Curelaru, Ștefan Toma, „Sfântul Iosif cel Nou…”, p. 18.

Pag. 14 Pag. 15