Page 19 - Morisena 1 (5) / 2017
P. 19

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017                                                 Revistă trimestrială de istorie



 Ajuns într-un sat, Șama (Jamu Mare), a fost oprit  pentru scaunul episcopal de la Timișoara. În timpul cât a   Acest incendiu a fost posibil și datorită materia-  Gheorghe s-a găsit în atari împrejurări un Minei slav care
 de o ceată de călăreți care l-au întors din drum la Vârșeț  condus Biserica de pe aceste meleaguri a pus rânduială   lelor folosite la ridicarea acestora, în principal lemnul,  a aparținut Sfântului Iosif cel Nou cu o notă lămuritoare:
 pentru a scăpa de chinurile facerii pe o cadână a agăi  în viața bisericească, a hirotonit preoți, i-a întărit în orto-  și a arhitecturii străzilor. Prin veacul al XVII-lea cu-  „Această carte este a mitropolitului Iosif al Timișoarei”.
 Ismail din localitate. „Iar după aceea sf. Metropolitu nu  doxie pe credincioșii bănățeni . La 14 noiembrie 1643 a   noaștem faptul că fortificarea consta într-o întăritură   În 1782 a fost pictată prima icoană a Sfântului de
 43
 au mai rostit niciun cuvânt, numai s-au cufundat în ru-  fost ales ierarh al Timișoarei, Sf. Iosif avea atunci 75 de   de  pământ  cu  o  palisadă  de  lemn  de  stejar.  Stând  în  către preotul Ștefan Bogoslovici, la cererea protopopului
 găciune. Iar când au trecut pră dinaintea haremului ca-  ani. În alegerea sa se pare că un rol l-a avut și Matei Ba-  apă, lemnul se impregna și devenea ca oțelul. Clădirile  Ioan Șuboni, care a dăruit-o Mănăstirii Partoș pentru a fi
 leașca, cadâna s-au ușurat pră loc, ș-au născut un prunc.  sarab, domnitorul Țării Românești. Cuvântul său a cân-  (cu mici excepții) erau construite din lemn și chirpici,   pusă la mormântul Cuviosului Părinte.
 Iar aga Ismail au fugit după caleașcă și au oprit caleașca   tărit greu în balanța alegerii Cuviosului Iosif în scaunul   cu  unul-două  etaje,  acoperite  cu  șindrilă  sau  olane.   Din  păcate,  nu  s-a  păstrat  in  extenso  învățătura
 44
 și  au  săruta  dreapta  sf.  Metropolitu  și  au  plâns  ca  un   vlădicesc al Timișoarei .  Străzile erau înguste, cu un traseu sinuos, și pavate –   Sfântului Părinte al românilor din Banat. Astfel că nu pu-
 copil. Iar ăst prunc, născut din tată turc și mamă crești-  Cu  prilejul  instalării  în  demnitatea  episcopală,   unele – cu dale de lemn. În oraș lipseau curțile. În pe-  tem formula o doctrină. Totuși, avem consemnate două
                                      48
 nă, fata chinezului dân Vărădia, după moartea lu tată-să,   Sfântul Iosif a vindecat pe Iovan Capră, olog de 20 de   riferii existau și curți și grădini .  din  învățăturile  taumaturgului  ierarh  rostite  cu  prilejul
 în  încăierarea  dăla  Panciova,  s-au  întors  cu  mumă-sa   ani. Intronizarea a fost făcută de către beilerbegul Fasli.   La Timișoara  Sfântul  Iosif  a  înființat  și  o  școală   vindecărilor,  prima  clericilor,  identificați  în  persoana
 la Vărădia și s-au creștinat ș-au mers la sf. mănăstire   Din relatările lui Damaschin Udria știm că înscăunarea   pentru pregătirea preoților. Pe lângă minunile săvârșite,   protopopului  Haralambie  din  Palanca,  care  l-a  ispitat
 Vărădia și s-au călugărit ș-au luat numele dă Gherasie.   Sfântului Iosif s-a făcut în vechea reședință mitropoli-  cronica vieții Sfântului la Timișoara înregistrează și câte-  deoarece minunea făcută la Vârșeț era săvârșită asupra
 […] Și au venit la Caransebeș vlădică și au fost apără-  tană din cetate, restaurată de pașa Fasli (1648-1650), și   va slujiri arhierești atât în oraș, cât și la Mănăstirea Par-  unui păgân. Cu acest prilej, Sfântul îl mustră învățându-l:
 toriul vajnic alu credinței și alu sf. Beserici și au fost   el dalmatin, a fost creștin și aromân ca noul mitropo-  toș, în 1652, cu prilejul hramului bisericii de aici, Sfinții   „Dumnezeu unul este în Sfânta Treime prăstă toți și nime
 al mai dăstoinic vlădică dreptcredincios dân vremurile   lit. Probabil că vechea catedrală mitropolitană a fost pe   Arhangheli Mihail și Gavriil. Această slujire într-o loca-  a cunoaște căile Lui nu s-a învrednicit, numai ascultare
 alea, apărătoriul și luptătoriul și orânduitoriul sf. Bese-  locul  bisericii  catedrale  sârbești  de  astăzi,  ctitorită  de   litate mai îndepărtată de orașul de reședință s-a transfor-  a-I da dator este fiece om, prin gura oricăruia ar vorbi
 rici ș-al vlădica Săbeșului în ale mai grele vremi…” .   sârbii și românii ortodocși din Timișoara, grupați atunci   mat într-un veritabil pelerinaj religios pentru că la aceas-  Domnul” . A doua învățătură este dată credincioșilor la
 39
                                                                      51
 Peste ani acel copil, Ismail a fost creștinat și a devenit   într-o singură comunitate. Din stampele ce s-au păstrat   tă procesiune au participat peste 1.000 de persoane.  Mănăstirea  Partoșului  în  1652  prin  care  „tămăduirea”
 în cursul epocii turcești (1552-1716) avem informația
              Cu prilejul acestui popas liturgic la Partoș a săvâr-
 episcopul  Gherasie  (1695-1708) ,  cel  care  a  sprijinit   că în Palanca Mare – Vlașca Mala de azi din Fabricul   șit și minuni, învățând poporului cui trebuie să i se roage:   (vindecarea) vine doar de la Mântuitorul Iisus Hristos.
 40
 activitatea cărturărească a diaconului Damaschin Udria   Timișoarei – exista o impunătoare catedrală, cu un turn   „Nu-mi cereți mie tămăduire, ci credeți Tămăduitorului
 de la Școala din Caransebeș.  foarte înalt, foarte probabil și locul reședinței eparhiale   dă oameni, Domnului nostru Iisus Hristos; rugați-vă Lui   Concluzii
 Sfântul  Iosif,  potrivit  însemnărilor  egumenului   și localul școlii clericale .  și vă veți tămădui”. În urma acestei slujiri aici s-au vin-
 45
 Nichifor, a ajuns la Timișoara la sărbătoarea Sfântului   În anul 1652, la sărbătoarea Sfinților Apostoli Pe-  decat 11 ologi .  Răsărit  pe  malurile  Dalmației,  în  cetatea  Ragu-
                     49
 Prooroc Ilie.  tru și Pavel, a salvat orașul de un nimicitor incendiu. De   În 1653 la 85 de ani, Sf. Ierarh Iosif s-a retras la  zei, înflorit în Grădina Maicii Domnului de la Athos, a
 Timișoara  era la 1643 sub stăpânire turcească   la această minune, Sfântul Banatului a rămas în conștiin-  Mănăstirea Partoș unde s-a nevoit încă trei ani, adormind  revărsat la maturitate darul credinței și al facerii de mi-
 41
 de 100 de ani. Orașul era compus din două unități ad-  ța românilor de astăzi ca Sfânt Protector al Pompierilor   la Domnul în 1656 la vârsta de 88 de ani. După moarte  nuni în cetatea Timișoarei. În premea păstoririi sale de
 ministrative:  Palanca  Mică  aflată  în  fața  Porții  apei,   (1997) . Acest incendiu a avut urmări grave: „Ș-au ars   a săvărșit mai multe minuni consemnate de aghiografia  10 ani, Sf. Iosif a reușit pe deplin să întărească pe cre-
 46
 la sud de Castelul Huniazilor, înconjurată de un braț   case și oameni și mueri și cop(i) au murit arși. Iară atunci   bănățeană: fata surdă și mută a lui Ianăș Muică (1658)  dincioșii ortodocși în credința tare, în purtarea de grijă
 al râului Timiș, pe care erau așezate morile de apă ale   sf. Metropolit au eșit în odăjdi(i) din sf. beserecă și s-au   având și „sminteală la cap”; fata chinezului Ilie Micăuș  a lui Dumnezeu asupra credincioșilor în vremuri ostile
 orașului. Cea de-a doua suburbie era Palanca Mare nu-  întors cu fața la foc și au privit prăpădul, pră care vântul   din Ciacova (1672) „beteagă de pleană” ; negustorul Pa-  pentru dezvoltarea creștinătății.
                                            50
 mită și „orașul rascienilor” sau Vlașca Mahala în care   l-au adus acuș către sf. beserică, și s-au uitat la lumea   vel Grecu din Timișoara s-a vindecat de lepră (1685); Ilie   Prin învățătura și minunile săvârșite, Sfântul Iosif
 trăiau românii, sârbii și raguzenii. Potrivit unui docu-  ce-au năbunit dă spaimă ș-au căzut în genunchi pră trep-  Daia și Gheorghe Avidei din Caransebeș, ologi (1692);  a devenit ocrotitor al turoror credincioșilor care cad cu
 ment austriac inedit, în cartierele Fabric și Mehala au  tele beserici(i) și-au atins țărâna cu fruntea ș-au stat așa   12  bolnavi  de  ciumă  (1703);  aga  Mustafa  din  Ciacova  credință și cu dragoste la mormântul său, rostesc cu evla-
 existat în vremea stăpânirii otomane comunități cu pri-  și s-au rugat. Iară dă la miazăzi nouri negri s-au văzut   (1709) de ologeală.  vie o rugăciune pentru ei și pentru lume.
 mari și juzi români. De asemenea, așezarea topografică  atunci nălțându-se și fulgere au tunat cu grozăvie, iară   Sfântul  Iosif  a  adormit  în  noaptea  de  15  august   Biografia viețuirii pământești a fost cu greu întoc-
 a Palăncii Mari nu a putut fi stabilită cu aproximație,  într-o nimic dă ceas s-au pornit ploaie care nu s-au pome-  1956. Se spune că clopotele mănăstirii au început să ves-  mită, lipsind multe documente din vremea păstoririi. To-
 ca extindere, deoarece suprafața sa a oscilat în func-  nit d-au curs apele ca la potop ș-au înecat focul ș-au stins   tească acest lucru, nefiind trase de mână omenească. La   tuși, și cu acest handicap vizibil, s-a încercat refacerea
 ție de epocă. Cert este faptul că această suburbie, cu  tăciuni(i) ș-au spălat toate urmele prăpădului” .  înmormântare au fost episcopii Ioachim al Caransebeșu-  chipului luminos al Sfântului Ierarh în primul rând prin
 47
 populație predominant românească, adusă de Iancu de   lui (1652-1659), Isaac al Vârșețului (1655-1668) și Moi-  mărturiile celor care l-au cunoscut: diaconul Damaschin
 Hunedoara și Pavel Chinezu, ocupa, în ajunul cuceri-  43 Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Ba-  se al Lipovei (1651-1664).  Udria, egumenul Nichifor, a unor tradiții locale și a unor
 rii imperiale, chiar mai mult de jumătate din suprafața   silica a Patriarhiei Române, București, 2013, p. 179 – 180.  Potrivit tradiției, între 1750-1753 Marcu Muțiu a   surse biobliografice consacrate.
 așezării urbane de la Timișoara .   44 Ștefan Toma, „Date noi referitoare la viața și cultul Sfântului   zidit alături de biserica cea veche una de zid ca mulțumi-  Prin viețuirea sa, prin viața curată, prin trăirea isihas-
 42
 Sfântul Iosif a fost hirotonit în 1643 de patriarhul   Iosif cel Nou de la Partoș”, în vol. Slujitor al Bisericii și neamu-  re a vindecării fetei lui de Sf. Iosif.   tă, Sfântul Iosif s-a făcut un apărător al Ortodoxiei îm-
 Partenie I „cel Bătrân” (cel care dăruise domnitorului Va-  lui Pr. Prof. Mircea Păcurariu la 70 de ani, Editura Renașterea,   Cultul Sf. Iosif din Mănăstire a început să fie de-  potriva imixtiunilor păgâne, dar și a celor religioase ale
 sile Lupu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva) ca ierarh   Cluj – Napoca, 2002, p. 432.  ranjant pentru noii stăpâni ai Banatului. Așa că din po-
 45 Gheorghe Cotoșman, „Canonizarea Mitropolitului Iosif…”,   runca  împărătesei  Maria  Tereza,  la  16  ianuarie  1777,   apusenilor care, prin promisiunea uniatismului, au încer-
 39 Gheorghe Cotoșman, „Canonizarea Mitropolitului Iosif…”,  p. 49 – 50; 52.   mănăstirea a fost închisă, călugării trimiși la mănăstiri-  cat să ofere privilegii care să dezrobească clerul din stare
 p. 49 – 50.  46 La Suceava a fost ridicată și o biserică închinată Sfântului   le Sf. Gheorghe (Sângeorz) și Vodița. La mănăstirea Sf.   de robie existentă.
 40 Gheorghe Cotoșman, „Izvoarele românilor bănățeni: Viața  Iosif cel Nou de la Partoș din incinta Inspectoratului pentru   Slujirea  și  minunile  săvârștie  stau  ca  mărturie  a
 Sfântului Ierarh Iosif cel Nou…”, p. 41.  Situații de Urgență „Bucovina” al județului Suceava. A apărut   48 Ioan Hațegan, Prin Timișoara de odinioară, I. De la înce-  sfințeniei vieții personale. Sfântul Iosif poate fi luat drept
 41 Aici era centrul Pașalâcului, aici rezida pașa (beilerbegul) sub  și o Agendă a pompierului cu binecuvântarea Mitropoliei Ba-  puturi până la 1716, Editura Banatul, Timișoara, 2006, p. 91;   model  de  fiecare  credincios  în  efortul  duhovnicesc  al
 ascultarea căruia se aflau beii din districtele: Timișoara, Cenad,  natului, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - icoana din inima   93 – 94.   nostru spre dobândirea Împărăției cerurilor.
 Becicherec,  Ciacova,  Panciova,  Lipova,  Moldova  și  Orșova.  pompierilor, ediția I, 2013, 53 p.  49 Gheorghe Cotoșman, „Canonizarea Mitropolitului Iosif…”,
 După 1658 și districtele Lugoj, Sebeș și Ineu.  47 Gheorghe Cotoșman, „Canonizarea Mitropolitului Iosif…”,   p. 52.  51 Gheorghe Cotoșman, „Izvoarele românilor bănățeni: Viața
 42 Cristina Feneșan, Cultura otomană…, p. 168.  p. 51.  50 Epilepsie.   Sfântului Ierarh Iosif cel Nou…”, p. 44.


 Pag. 16                                                                                                 Pag. 17
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24