Page 28 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

arie 1920. La cererea familiilor româneşti din Pesac, oficiul taşilor populaţiei germane din Banat. O mare parte a in- a avut loc, repurtând un succes atât material, cât şi moral, de religie catolică, parte de naţionalitate maghiară, fiind
şcolar din Sibiu a aprobat (cu nr. 18370/1919) înfiinţarea telectualităţii şvăbeşti fiind maghiarizată, susţinea cauza motiv pentru care reprezentaţia a fost repetată la Pesac şi îndreptăţiţi la acest gest. Învăţătorul român invocă, dar
unei secţii cu limba de predare română la această şcoală, ai ungară, primind cu rezerve unirea Banatului cu România. Lovrin, fondurile încasate urmând să servească la zidirea fără succes, ordinele ministeriale care impuneau ca acei
cărei primi dascăli au fost Teodor Bucurescu şi Eleftera Şte- Desigur, nu lipseau nici orientările pro-sârbeşti şi pro-ro- bisericilor româneşti din Lovrin şi Periam. elevi să urmeze şcoala românească.
fan. Religia era predată de: Grigore Vermeşan, Leon Blaga, mâneşti, în rândurile germanilor bănăţeni. În cursul anu- Chestiunea împroprietăririi cu pământ a fost o altă Pentru a salva existenţa şcolii, învăţătorul Mihăi-
Victor Fizeanu. Şcoala superioară de băieţi avea patru clase lui 1919 exista o puternică mişcare autonomistă a unor problemă care a frământat pe fruntaşii românilor din Pe- lescu recurge în ultimă instanţă la aplicarea amenzilor pre-
(corespunzătoare claselor V-VIII de azi). Ea era frecventată grupuri de şvabi, care lansau ideea unei republici bănăţe- riam, pentru că afirmarea culturală a locuitorilor români, văzute de legea învăţământului primar, pentru părinţii care
de 18 elevi de religie ortodoxă, repartizaţi pe clase în felul ne care ar fi inclus şi regiunea vecină Bacska, după model trebuia completată cu promovarea materială a acestora, cea nu-şi trimit copiii la şcoală. La această măsură, avocatul
următor: 5 în clasa. I; 2 în clasa a II-a; 6 în clasa a III-a; 5 elveţian, cu cantoane care să fie administrate de grupurile care le oferea siguranţa traiului de zi cu zi. Împroprietărirea maghiarofil de origine germană dr. Iosif Ştefan ripostează,
în clasa a IV-a . Cursurile şcolii superioare civice de băieţi etnice majoritare . La sfârșitul Conferinței de pace de la românilor nu a fost scutită de dificultăţi administrative şi a lansând o petiţie în care se cerea mutarea învăţătorului Şte-
25
19
erau frecventate de 15 elevi de naţionalitate română, împăr- Paris, șvabii erau nemulţumiţi că au fost împărţiţi în trei fost obiect de dispută şi acuze între partidele politice. Publi- fan Mihăilescu, desfiinţarea şcolii româneşti şi înfiinţarea
ţiţi pe clase în modul următor: 4 în clasa I; 2 în clasa a II-a; ţări: România, Ungaria şi Iugoslavia, fără să fie consul- caţia timişoreană „Voinţa Banatului”, organ de presă al Par- unei şcoli maghiare în localitate. Ea a fost semnată şi de pă-
5 în clasa a III-a; 4 în clasa a IV-a . taţi . Este la fel de adevărat că unii profesori şi clerici tidului Naţional Ţărănesc, devenea avocatul cauzei româ- rinţii elevilor români, care, aşa cum am afirmat deja, nu erau
20
26
Prin legea din 15 mai 1928, şcolile civice din Ro- romano-catolici şvabi au dat dovadă de oportunism, din nilor din Periam care nu fuseseră împroprietăriţi cu pământ independenţi economic, iar conştiinţa acestora era determi-
mânia au fost transformate în gimnazii, reglementare de la moment ce înainte de 1918 au fost satrapii maghiarizării şi din acest motiv, se afirma în articolul de presă: „…trăiesc nată în primul rând de existenţa lor materială. Sub presiunea
care nu a făcut excepţie nici şcoala superioară civică din şvabilor bănăţeni, iar după unirea Banatului cu România într-o mare sărăcie, mergând încetul spre pieire”. Intelectua- aceluiaşi avocat şi a preotului Volk, perceptorul refuză să
Periam . Până în anul 1942, când şcoala a fost preluată de au devenit cei mai falnici naţionalişti germani . lii din Periam, învăţătorul Mihăilescu şi medicul Laţia, sunt încaseze amenzile aplicate. Atunci, comitetul şcolar a trimis
21
27
Grupul Etnic German, la această instituţie de învăţământ Având în vedere starea de spirit autonomistă, care acuzaţi că nu fac nimic „..pentru încurajarea sufletului ro- tabloul de amenzi judecătoriei de ocol din Sânnicolau-Ma-
au predat următorii profesori de naţionalitate română: E. caracteriza o parte a populaţiei germane, ziarele şvăbeşti mânesc..” din localitate. Cei doi intelectuali erau membri ai re, care judecând cazul, condamnă pe părinţii elevilor la câte
Bălan, Nicu Goicu (director în 1937), dr. Laţia, Ana Men- şi maghiare din Timişoara: „Volksblatt”, „Temeswarer Partidului Naţional Liberal şi bineînţeles că publicaţia ţără- 2.000 de lei amendă, transformabilă, în caz de neachitare, în
ciu, Felicitas Munteanu, S. Oarşea, Livia Racoviţă . Zeitung”, „Banater Deutsche Zeitung”, „Déli Hirlap”, au nistă îi găseşte pe ei ţapi ispăşitori pentru insuccesul acţiunii închisoare. În urma hotărârii de executare a sentinţei, părin-
22
În localitatea Pesac exista o şcoală primară iniţiat o campanie împotriva şcolii româneşti din Periam şi de împroprietărire, imputându-le, de asemenea, că „…sunt ţii şi-au scos copiii de la şcoala confesională şi i-au trecut
confesională (clasele I-IV) cu predare în limba română, încă a învăţătorului ei, susţinând că, de fapt, elevii acesteia sunt cuprinşi de o dragoste nemărginită faţă de străini, lăsând pe din nou la şcoala românească. Amenzile au fost achitate de
din secolul al XVIII-lea şi după absolvirea acesteia, elevii ţigani şi nu români. Învăţătorul Mihăilescu, ar fi „frecat cu români în absolută părăsire”. În finalul articolului de presă, autorii morali ai acestui incident.
aveau posibilitatea să urmeze încă patru clase (V-VIII) la cărămida gâtul ţiganilor pentru a-i face albi, spre a putea autorul articolului menţionează că există promisiuni de la Avocatul Ştefan nu renunţă la acţiunea de discredi-
secţia română a şcolii superioare civice (gimnaziul) din afirma că sunt români”, se susţinea într-un articol de presă. Prefectură, „..că va da curs, în limita posibilităţilor, tuturor tare a învăţătorului Mihăilescu şi îl dă în judecată, acu-
Periam. Copiii români din Periam au fost lipsiți de posi- Învăţătorul Ştefan Mihăilescu răspunde la aceste cererilor drepte şi întemeiate” . La acea vreme, preşedinte zându-l de fapte imorale faţă de elevele sale. Atât sentinţa
31
judecătoriei, cât şi cea a tribunalului îl achită pe învăţător,
bilitatea de a învăţa primele clase în limba maternă, până acţiuni denigratoare, printr-o asiduă activitate de afirma- al organizaţiei Periam a Partidului Naţional Ţărănesc era un concluzionând că la mijloc este o înscenare pusă la cale
în anul şcolar 1922-1923, când s-au pus bazele şcolii pri- re culturală a românilor. În prejma Crăciunului din anul etnic german, Kleiber . prin coruperea unor oameni nevoiaşi.
32
mare româneşti de stat. Instituţia de învăţământ şi-a în- 1925, acesta pune bazele corului „Armonia”, din care Chiar dacă problema împroprietăririi românilor din În miezul acestor dispute, comitetul şcolar hotărăşte
ceput efectiv activitatea, ceva mai târziu, din anul şcolar făceau parte 40-50 de tineri români din Periam. Având Periam a fost până la urmă rezolvată, numărul acelora care la 14 mai 1927 zidirea edificiului şcolii primare româneşti
1924-1925, o dată cu sosirea învăţătorului Mihăilescu în sprijinul românilor din localitatea Pesac, conduşi de au primit pământ a fost destul de mic. O statistică din anul din Periam, în urma intervenţiei personale a lui Constantin
localitate. Pentru început, şcoala a fost plasată într-o cla- preotul Victor Fizeşanu, corul va include în repertoriul 1934 ne arată că au fost împroprietăriţi în comuna Periam: Angelescu, ministrul învăţământului de atunci, pe lângă
să a Şcolii superioare civice germane şi avea 16 elevi , său şi cântece germane, încercând o apropiere pe tărâm 12 români (15,6 %), 61 germani (79,2 %), 2 unguri (2,6 prefectul Iuliu Coste, care impune trecerea sumei în bugetul
23
în majoritate români, dar şi câţiva elevi de naţionalităţile cultural între cele două etnii . %), alţii 2 (2,6 %) . comunal. Peste puţin timp încep şi lucrările, iar în iunie
28
33
maghiară şi sârbă. Copiii şvabi frecventau la acea vreme Pentru promovarea cauzei româneşti, în perioada Între timp, în Periam ia naştere şi organizaţia locală 1928, clădirea şcolară este finalizată, instituţia primind
şcoala confesională romano-catolică. Cu mare greutate re- interbelică au luat fiinţă la Periam două ziare şi o revistă: a Partidului Maghiar. Această formaţiune politică nu numele ministrului: Constantin Angelescu . Cu un an îna-
34
uşise învăţătorul Mihăilescu să adune acest număr infim 1. Ziarul „Santinela”, avându-l ca director şi proprietar pe reprezenta doar pe unguri, care nu se aflau într-un număr inte se încheiase şi construcţia în roşu a bisericii ortodoxe,
de elevi. S-a izbit în primul rând de mentalitatea părinţilor, învăţătorul Ştefan Mihăilescu ; 2. Ziarul „Grănicerul“, al mare în Periamul acelor vremuri, ci şi spiritul maghiar, care după planurile arhitectului Josef Ortner .
29
35
oameni nevoiaşi, care-şi câştigau existenţa prin muncă fi- cărui director şi proprietar era medicul dr. Gheorghe Laţia; sălăşuia încă în intelectuali ai etniei şvabe dar şi în românii În toamna anului 1929, ajunge la putere, în
zică şi nu înţelegeau rostul şi beneficiile educaţiei. Pe de Revista „Comuna administrativă”, care îl avea ca director care se bucuraseră de privilegii în vechea Ungarie. România, Partidul Naţional Ţărănesc, care dă o nouă lege
altă parte, învăţătorul român s-a confruntat cu reticenţa şi proprietar pe Isac E. Isacu, prim-notar. În afară de aceste Şcoala românească din Periam îşi continua administrativă cu un puternic caracter descentralizator .
36
unora dintre proprietarii şvabi faţă de înfiinţarea şcolii ro- publicaţii româneşti, au mai apărut în acea perioadă în Pe- acţiunea educativă şi culturală, nefiind scutită însă de Apar Directoratele Ministeriale Locale din necesitatea de a
mâneşti. Aceştia pretextau că au nevoie pe lângă părinţi şi riam şi două ziare germane . dificultăţi majore, care i-au periclitat chiar existenţa. La avea un nivel regional al organizării administrative. În spiri-
30
de copii, pentru desfăşurarea activităţilor lucrative . Pentru sărbătorirea zilei „Unirii Principatelor Ro- începutul anului şcolar 1926-1927 cursurile ei trebuiau să tul centralizator al legii, statutul prefectului a fost schimbat,
24
Atitudinea şvabilor din Periam faţă de înfiinţarea mâne”, în 24 ianuarie 1926, corul „Armonia” a pregătit un fie frecventate de 36 de elevi, însă învăţătorul român avea el devenind un simplu reprezentant al administraţiei jude-
instituţiei şcolare româneşti în localitate era influenţată frumos şi variat program, dar nu întâmplător, în aceeaşi zi, să constate că 20 dintre aceştia începuseră să urmeze ţene . În noile condiţii, teritoriul judeţului Timiş-Torontal
37
de poziţia oscilantă, nu de puţine ori duplicitară, a frun- corul „Magyar Dalárda” din Timişoara, anunţa un concert şcoala confesională romano-catolică. Directorul acesteia, este integrat în Directoratul VII Ministerial, condus de Se-
la Periam. Cu toate aceasta, spectacolul corului „Armonia” preotul Volk, contactat de învăţătorul Mihăilescu, ver Bocu . Această organizare administrativă cu puterni-
38
19 Karl Waldner, Die Perjamoscher Mittelschulen. Verlag Hü- a invocat faptul că elevii care au renunţat la şcoala
gel, Bexbach, fără an, p. 51. 25 L.A. Holczinger, Învăţământul în limba germană din Banat, românească, în favoarea celei confesionale, sunt parte 34 Gh. I. Demian, op. cit., p. 62-65.
20 Ibidem, p. 52. Editura Mirton, Timişoara, 2009, p. 89-103. 35 Anni Engelmann, Drei Kirchen – Zwei Religionen, în „Unser
21 Ibidem, p. 54. 26 Karl Waldner, Die Perjamoscher Mittelschulen. Verlag Hü- 31 Voinţa Banatului, Timişoara, IX, 1929, nr. 8, din 24 februarie, Heimatbuch”, Ingelheim, 1998, p. 42.
22 Ibidem, p. 56. gel, Bexbach, fără an, p. 50. p. 3. 36 R. Rusu, Organizarea spaţiului geografic în Banat, Editura
23 În lucrarea aflată în manuscris: Sigrid Ana-Kuhn, O scurtă 27 Ibidem, p. 104. 32 Idem, Timişoara, IX, 1929, nr. 20, din 19 mai, p. 2. Mirton, Timişoara, 2007, p. 230.
istorie a învăţământului din comuna Periam (2012), se afirmă că 28 Gh. I. Demian, op. cit., p. 59-60. 33 I. Negru, Pierdem şi pământul, în „Revista Institutului Social 37 Ibidem, p. 226-227.
la început, învăţătorul Mihăilescu a avut 7 elevi. 29 Primul număr al „Santinelei” apărut la 4 ianuarie 1925. Banat-Crişana”, Timişoara, IV, 1936, nr. 16, din octombrie-de- 38 I. Munteanu, R. Munteanu, Timiş-Monografie, Editura Mari-
24 Gh. I. Demian, op. cit., p. 57-59. 30 Santinela, Periam, IV, 1934, nr. 19-20, din 10 mai. cembrie, p. 36. neasa, Timişoara, 1998, p. 99.

Pag. 26 Pag. 27