Page 42 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

castrum Solmos vnacum oppido Zadya” figurează într-un condiţiile în care instituţiile sale componente nu sunt prin care erau înşiruite meritele celui care urma să fie În apropierea cetăţii Chery se afla domeniul Berini
transumpt din 8 decembrie 1506, în rândul proprietăţilor menţionate de niciun izvor istoric, iar singura aserţiune împroprietărit. În acest context putem dovedi mult mai care în a doua jumătate a secolului al XV-lea va deveni
dăruite de Vladislav al II-lea văduvei şi fiicei lui Ioan care ar sprijini această ipoteza este reprezentată de limpede că termenul districtus este folosit cu înţelesul de una dintre pertinenţele sale . Aşezarea omonimă a fost
148
121
Corvin . Chiar dacă toponimul sugerează existenţa termenul comitatus, ataşat o singură dată toponimului ţinut, regiune sau împrejurime. atestată în listele dijmelor papale, iar apoi la sfârşitul
unui ţinut numit Zadia, acesta nu avea alt statut decât Haram. Pe de altă parte ştim că acest termen poate fi Istoricul Turchányi considera că cetatea Jdioara veacului constituia proprietatea lui Mihai Hankofi de
149
cel de pertinenţă a castrului. Totuşi, documentul atestă sinonim cu districtus, aşa cum sugerează informaţiile a beneficiat, înaintea districtului Lugoj, în apropierea Berini . În anul 1403 documentele îi atribuie statutul
că printre numeroasele posesiuni ale cetăţii se număra documentare, şi astfel opinia ce susţine identificarea căruia se afla, de pertinenţe şi domenii. Astfel, fortificaţia de possessio, însă patru ani mai târziu domeniul este
şi un district denumit Chwch. În ce măsură poate fi unui district la gura de vărsare a Caraşului pare mult ar fi deţinut un district propriu, care nu era românesc şi concesionat lui Filippo Scolari cu tot cu „tributo
150
identificat acesta din urmă cu teritoriul anex al castrului mai veridică. Totuşi, parcimonia izvoarelor privitoare care, în anul 1444, cuprindea mai multe aşezări . Însă, eadem exigi consueto, districtusque et universis villis
140
122
151
Şoimoş, unde erau situate şase sate, în anul 1440 , la acest subiect îngreunează avansarea unei ipoteze niciun document nu atestă existenţa districtului Jdioara, comprouincialibus et cunctis earundem pertinencys” .
rămâne de stabilit într-o cercetare ulterioară. În cea incontestabile. iar presupunerea autorului se întemeiază pe hotărârea lui Această menţiune se regăseşte şi în cele două transumpturi
ce priveşte districtul Zadia, nu deţinem, încă mărturii Cu totul diferită este situaţia în cazul cetăţii Chery. Iancu de Hunedoara de a scoate proprietăţile nobililor copiate în privilegiu din anul 1409: dania regelui din 7
concludente pentru al include în rândul districtelor În conscripţia privitoare la numărul oamenilor trimişi să români de sub autoritatea cetăţii şi de a le transfera decembrie 1407, respectiv ordinul expediat o zi mai târziu
româneşti, neprivilegiate. lucreze la repararea cetăţii Orşova, oraşul era consemnat districtului Sebeş . capitlului din Cenad. Domeniul cuprindea, la mijlocul
141
Un alt district de cetate a fost consemnat în separat de districtul Chery, acesta din urmă participând După cum menţionam mai sus, domeniul sau secolului al XV-lea, 23 de sate , însă târgul omonim
152
Caraş, în anul 1437. Pe teritoriul comitatului este cu un număr dublu de muncitori . Probabil în această districtul unei cetăţi regale diferă de districtul-moşie este atestat, începând cu anul 1473 , fără ca districtul
153
130
semnalată posesiunea sau districtul Zenthlazlo (Sfântul perioadă reprezenta doar domeniul oraşului, în contextul nobiliar, datorită caracterului administrativ pe care îl său să mai fie menţionat. În afara transumpturilor din
Ladislau) , însă localizarea aşezării nu este certă. în care cetatea este atestată abia începând cu anul 1443 . poate dobândi, odată cu constituirea instituţiilor locale. anul 1407 şi a privilegiului emis, doi ani mai târziu, alte
123
131
Potrivit lui Csánki, satul propriu-zis se afla în Timiş , În lipsa informaţiilor documentare, ipoteza potrivit Considerăm că prima etapă a unui asemenea proces izvoare nu mai atestă districtele posesiunii Berini, fapt
124

astfel că identificarea moşiei drept o posibilă pertinenţă căreia Chery a reprezentat un district românesc rămâne este reprezentată de apariţia nobilimii. Spre deosebire, ce dovedeşte că nici în acest caz nu poate fi vorba de
a cetăţii Sfântul Ladislau, din apropierea Dunării, pare a fără nicio susţinere, mai ales că menţiunile ulterioare îi domeniul nobiliar nu poate constitui un teritoriu existența unei formaţiuni administrative.
fi varianta cea mai plauzibilă, însă nici în acest sens nu conferă caracteristicile unei proprietăţi private . administrativ şi poate fi fragmentat sau mărit în funcţie Unii istorici au semnalat existenţa unor variante
132
există informaţii documentare concludente. La sfârşitul secolului al XIV-lea possessio de destinul proprietarului său. ale toponimului Hodoş, din comitatul Timiş, pentru
Izvoarele consemnează o singură dată districtul Chery, împreună cu statele şi pertinenţele, a fost dăruit c) Districtus – Posesiunea oraşului şi a târgului. prima jumătate a secolului al XIV-lea . Însă denumirea
154
Haram, unde, în anul 1444, era situat un târg românesc banului Ştefan Kórógyi . Se pare că moşia a rămas în Deosebirea domeniilor ce aparţineau oraşelor, este menţionată pentru prima dată de conscripţia din
133
pustiu, numit Keowzeg . În lipsa altor informaţii proprietatea acestei familii cel puţin 60 de ani , însă de cele ale cetăţilor reprezintă o chestiune fragilă, dar anul 1372, care atestă că civitate Hudus trimitea şase
125
134
documentare considerăm că districtul menţionat la începutul lui septembrie 1405 congregaţia generală necesară pentru reconstituirea fidelă a instituțiilor oameni la şantierul cetăţii Orşova, în timp ce districtul
reprezenta o pertinenţă a cetăţii omonime. O altă mărturie, a comitatului Timiş îi făcea dreptate lui Iuan slauus in administrative. Târgul şi oraşul medieval reprezentau său care, potrivit acestui document, se numea Belebur,
din anul 1473 atestă existenţa comitatului Haram . districtu Cherij , iar un an mai târziu unul dintre cei o instituţie juridică, care cu timpul a căpătat valenţe expedia un singur om . Această informaţie dovedeşte
126
155
135
Pesty Figyes considera că această unitate administrativă aflaţi în proces cu nobilii de Beel se numea Jvan de politice. Unul dintre obiectivele urmărite de regii că actul nu menţionează o formaţiune etnico-teritorială,
se regăsea între comitatele mici ale regatului Ungariei, 136 ci atestă o aşezare aflată în proprietatea oraşului, ale cărui
care au fost constituite târziu şi au dispărut brusc. Astfel, districtu Cheny . Este posibil să fie vorba de aceeaşi maghiari a fost sprijinirea dezvoltării oraşelor şi a dimensiuni erau reduse, în contextul în care trimitea
Haram s-a format prin desprinderea de comitatul Caraş, persoană, care potrivit primului document avea condiţia locuitorilor acestora, situaţie ce a determinat, mai ales numărul minim de muncitori, însă în aceeaşi listă
probabil la finele secolului al XIV-lea, atunci când de rob sau iobag lipsit de drepturi, cert este că el provenea în secolul al XV-lea, transformarea lor în sedii ale unor figurează cneazul Roman din Hodoş. Fără a beneficia de
domenii importante.
vicecomiţii cărăşeni nu mai deţineau castelania cetăţii din interiorul unui district căruia suntem tentaţi să-i Între pertinenţele oraşelor situate la sud de Mureş alte mărturii nu ştim ce legătură exista între oraş, districtul
localizate la Banatska Palanca . Istoricul maghiar atribuim un caracter administrativ, însă în discuţie era său şi acest personaj. Prezenţa cnezimii reprezintă o
127
recunoaşte că niciun izvor nu aminteşte existenţa vorba despre domeniul familiei Kórógyi, căreia îi este se număra districtul Borzlyuk. Opidum-ul funcţiona în mărturie importantă pentru identificarea districtelor, dar
137
vreunui comite sau vicecomite de Haram, însă, cu toate atribuit castelum–ul din secolul următor . Ipoteza este a doua jumătate a secolului al XV-lea, aşa cum atestă evidenţierea unor personaje singulare nu este suficientă.
acestea, consideră că cea mai mare dovadă a faptul că confirmată şi de dimensiunile sale alternante, atunci menţiunea documentară din anul 1374, privitoare la
existenţa unor hospites regis . Un deceniu şi jumătate Totuşi, Hodoş a fost enumerat în rândurile districtelor
142
acest comitat a existat la un moment dat este menţiunea când în 1459 beneficia de 62 de sate, 14 ani mai târziu mai târziu exista domeniul omonim , care în anul româneşti, neprivilegiate , cu toate că niciun document
156
143
138
legată de nişte delegaţi ai săi, trimişi la congregaţia 23, iar la începutul secolului al XVI-lea 31 de sate . 1471 cuprindea 30 de sate, situate în comitatele Arad nu l-a numit drept districtus. Domeniul regal Hodoş este
generală, din anul 1499, ce a fost întrunită la Rákos . Potrivit actului de danie al comitelui Nicolae şi Timiş . Potrivit documentului, opidum Borzlyuk consemnat începând cu anul 1382 , pentru ca şapte
128
157
144
Pe urmele lui Ştefan Pascu, istoricul bănăţean Dumitru Marcali, cetatea Timişoara beneficia de un district la se afla în Arad, dar după opinia lui Engel Pál, oraşul ani mai târziu să fie donat banului de Severin, Ştefan
Ţeicu nu aduce în discuţie posibilitatea existenței unui sfârşitul secolului al XIV-lea, iar în paralel ar fi existat şi un sfert din domeniul său erau situate în Timiş . Losonczy . Următorii proprietari ai moşiei care ajunge
158
145
139
astfel de comitat, în schimb susţine că cetatea Haram a câte un district în comitatele Timiş şi Caraş . Modul 146
fost centrul unui district românesc . de redactare a documentului este identic cu cel care Districtul este menţionat în anul 1456 , dar sub 148 F. Milleker, op. cit., p. 152.
129
Considerăm, fără urmă de îndoială, că este dificil păstrează singura însemnare despre districtul Berecsău acest termen era denumită moşia, aflată, pe rând, în 149 Magyar Királyság.
de dovedit existenţa unei unităţi administrative, în şi se încadrează într-un tipar des utilizat de cancelarie, proprietatea lui Iancu de Hunedoara, Ioan Giskra, 150 D. Csánki, op. cit., (CD); F. Milleker, op. cit., p. 152.
familia Banfi, ca apoi la sfârşitul secolului să fie 151 DL. 87.809.
121 DL. 37.791. 130 DRH, C, XIV, p. 238. inclusă între posesiunile cetăţii Şoimoş . 152 F. Milleker, op. cit, p. 152.
147
122 T. Turchányi, op. cit., p. 257. 131 Archontológia, (CD). 153 D. Csánki, op. cit., (CD).
123 Krassó III, p. 360. 132 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 59. 140 T. Turchányi, op. cit., p. 239. 154 I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la
124 D. Csánki, (CD). 133 Temes, p. 174, 215. 141 D. Csánki, op. cit., (CD). istoria Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980, p. 72; Temes, p.
125 Ibidem. 134 Magyar Királyság. 142 Ibidem. 53; C. Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol.
126 Ibidem. 135 Temes, p. 357. 143 DL. 52.644; Krassó III, p. 189. I, București, 1967, p. 291-292; vol. II, 1968, p. 341.
127 F. Pesty, Az eltünt régi vármegyék, vol. I, Budapesta, 1880, p. 136 Temes, p. 384-385. 144 DL.17.155. 155 DRH, C, XIV, p. 237.
416. 137 Archontológia, (CD). 145 Magyar Királyság. 156 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 54.
128 Ibidem, p. 421. 138 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 59. 146 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 60. 157 Magyar Királyság.
129 D. Ţeicu, Banatul Montan, p. 444-445. 139 Temes, p. 264-265. 147 Magyar Királyság. 158 Temes, p. 182.
Pag. 40 Pag. 41