Page 46 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

Ipoteza este susţinută şi de informaţiile documentare tradiţiile care sunt cuprinse în acest cod de legi nescris când, în congregaţia comitatelor Caraş şi Cuvin, Ladislau, XIV, însă considerăm că au avut legătură cu apariţia şi
care atestă mai mulţi proprietari pe suprafaţa sa , atestă existenţa unei societăţi în care elementul cel mai iobag al regelui din Moxond era condamnat pentru furt. consolidarea nobilimii. Dacă în cea ce priveşte domeniul
214
194
anulând deci posibilitatea identificării sale cu o moşie însemnat este religia. Însă, dacă la nivel central ortodoxia Districtul este atestat în 1385, fiind localizat în comitatul regal premisele par mai simple, deoarece după cucerire
aflată în proprietatea unui singur stăpân. este interpretată drept o credinţă străină de legile regatului, Cuvin, dar cuprindea doar localitatea Bercse. Domeniul întregul teritoriu a intrat în posesia coroanei, respectând
Drept urmare, rămân în discuţie două posibilităţi: în rândul iobăgimii şi a cnezimii nenobile din provincii nu a fost donat lui Frujina, fiul ţarului Şişman . În anul probabil, după cum s-a mai afirmat , dimensiunile obştilor
223
215
catalogarea districtului drept plasă administrativă a a constituit o anomalie. Istoricul bisericii, Juhász Kalman, 1454, guvernatorul Iancu de Hunedoara l-a dăruit lui Ioan româneşti şi slave, spre deosebire, în cazul proprietăţilor
comitatului Timiş sau includerea sa în rândul districtelor consideră că nobilimea nu a fost interesantă de convertirea Pancraţiu de Szentmiklos, dar peste doi ani moşia revine nobiliare întregul context este imposibil de reconstruit,
româneşti neprivilegiate. Potrivit istoricului Tóth Norbert, iobăgimii ortodoxe, deoarece evita astfel înmulţirea taxelor familiei hunedorene şi apoi lui Mihai Szilagyi . Pesty deoarece el depinde de destinul fiecărui posesor şi a
216
plasele administrative au început să fie constituite în urma şi a obligaţiilor fiscale . Această afirmaţie este confirmată Frigyes ii atribuia şi o cetate , despre care Felix Milleker familiei nobiliare în parte.
205
217
reformei financiare a lui Carol Robert, din anul 1336, atunci de o plângere a papei Ioan al XXIII-lea, care reproşa familiei afirma că a fost distrusă de turci în secolul al XV-lea şi pe De asemenea, principalul reper în cazul domeniilor
când s-a impus strângerea lucrului cămării . Desigur, nu Duboz lipsa de interes pentru convertirea propriilor iobagi, care o localiza la 4 km nord-vest de Petrovaselo, unde se regale sunt cetăţile, dar aşa cum am văzut, există cazuri
195
credem că în această perioadă Timişul suferise o asemenea care erau ortodocşi . Asemenea cazuri nu au fost singulare află o colină numită Mosonda Mare . când oraşele sunt cele care posedă teritorii denumite
206
218
reorganizare, însă patru decenii mai târziu documentele în societatea catolică, deoarece nobilimea evita, astfel, Începând cu sfârşitul secolului al XV-lea, izvoarele districte. Evident, împărţirea teritorială s-a făcut în funcţie
atestă existenţa districtului Belvidék. Nu doar denumirea îndatorarea excesivă a propriei iobăgimii. documentare atestă existenţa câtorva districte: Margina, de poziţia geografică a cetăţii, a distanţei în raport cu
sa sugerează existenţa unei plase administrative, ci şi Doar în cazul nobilimii exista această problemă, Făget sau Sânandrei. Nu ştim în ce măsură acestea au aceasta şi a reliefului înconjurător.
faptul că doi trimişi ai scaunului de judecată timişan, Besan dar chiar dacă era adoptată credinţa catolică existau fost unităţi teritoriale româneşti, deoarece nu au intrat în
şi Nicolae de Beel, pe care nu am reușit să-i includem în unele cutume care-i diferenţiau pe români de ceilalţi atenţia noastră, pentru că funcţionarea lor este plasată în Tabel 5. Toponimele asociate cu termenul
207
rândul juzilor nobilimii, proveneau din această zonă . nobili ai regatului . veacul următor . districtus.
219
196
Identificarea zonei Belvidék cu unul dintre districtele Nu putem încheia seria observaţiilor cu privire la Literatura românească de specialitate a favorizat
româneşti este susţinută de aşezarea sa geografică, din înţelesul cuvântului districtus fără a releva importanţa teoria potrivit căreia un număr semnificativ al districtelor Prima atestare sub forma
imediata apropiere a acestora. De asemenea, originea sinonimelor sale. Documentele medievale confirmă faptul româneşti din Banat şi-au încetat fiinţarea în urma
română a lui Nexe şi a fiilor săi este binecunoscută, însă că acest termen avea o semnificaţie identică cuvintelor: transformării lor în domenii private , iar ca urmare Denumire Districtus Possessio Doc.* Comitat
220
dintre satele situate pe suprafaţa sa, doar o mică parte provincia, comitatus sau chiar sedes. Nu subscriem opiniei elementul românesc a fost deposedat de propriile cutume, 1 Bay 1409 1333 1 Caraş
păstrează o rezonanţă românească, dintre care menţionăm lui Ibolya Şipoş, care atribuie utilizarea acestora confuziei tradiţii administrative şi religioase, de către marea nobilime. 2 Beel 1372 1285 3 Timiş
aşezarea Vaislofalva . diecilor şi notarilor de la curie , deoarece numărul Însă în acest sens nu există nicio mărturie concretă,
208
197
Dintre cele două ipoteze, ultima ni se pare mai exemplelor de acest gen este mult prea mare, iar pe de altă deoarece în majoritatea cazurilor termenul districtus este 3 Berecsău 1387 1322 1 Timiş
aproape de adevăr, deoarece suprafaţa districtului este parte, înseşi cuvintele enumerate sunt sinonime între ele. precedat de cuvântul possessio. Prin termenul district fără 4 Berini 1407 1333 1 Timiş
mult prea mică pentru a reprezenta una dintre cele patru După opinia lui Ioan Haţegan, orice apelative ataşarea adjectivului „valahicum” nu înţelegem explicit un 5 Borzlyuk 1456 1389 1 Timiş
plase ale comitatului Timiş. ataşate formaţiunilor româneşti nu pot fi confundate cu ţinut în care populaţia românească este omogenă din punct 6 Caraş 1396 — 1 Caraş
e) Districtul românesc vreo provincie, comitat, posesiune funciară sau domeniu al de vedere etnic, ci poate atesta existenţa unui domeniu aflat
Prin simpla menţiune a cuvântului „districtus” nu cetăţii . Potrivit opiniilor istoricului bănăţean, au existat sub autoritatea unei cetăţi, care în urma constituirii stării 7 Chery 1372 1387 1 Timiş
209
putem identifica un teritoriu în care populaţia era omogen mai multe districte, dar unele dintre ele au fost înghiţite de nobilimii ajunge să-şi schimbe proprietarul de drept. Prin 8 Chewreg 1387 — 1 Srem
românească, pentru că termenul este utilizat pe suprafaţa cele mari, iar altele nu au mai rămas în conştiinţa istorică urmare, posibilitatea ca etnia nobilului să fie românească nu 9 Duboz 1410 1369 1 Timiş
întregului regat. Spre exemplu, în comitatul Hevesújvár deoarece izvoarele le-au dat uitării . cunoaşte niciun obstacol. În acest sens relevant este cazul lui 10 Ersig 1369 1369 2 Timiş
210
moşia Beel era denumită, analog, possessio şi districtus . În interiorul culoarului dunărean, de la Liborajdea Nexe Olahus sau al familiei Duboz. Dan şi urmaşi săi s-au
221
198
În anul 1351, unul dintre nobilii comitatului Nyitra provenea până la Drencova, în depresiunea Liubcova a existat un numărat printre nobilii comitatului Timiş, iar despre originea 11 Haram 1444 1473 1 Caraş
din districtu Challokuz , în timp ce în regiunea Zagreb, district atestat de un document semnalat de Csanki Dezső. lor românească beneficiem de mărturii documentare . 12 Hodoş — 1382 — Timiş
199
222
Andrei de Kozouch provenea din districtul Gresenche . Dovada indubitabilă este legată de menţionarea nobililor Desigur, este dificil să facem o comparaţie între 13 Liubcova — 1 —
200
În secolul XV sunt atestate districte în comitatul Vas , şi a cnezilor acestui district împreună cu cei din Ilidia şi districtele Duboz sau Beel şi Sebeş sau Mehadia, însă 14 Maxond 1385 1370 1 Cuvin
201
Körös , Sopron , Bodrog etc, fără a avea rolul unor Mehadia . Potrivit lui Engel Pál, între anii 1554-1570 apreciem că şi ultimele au parcurs aceleaşi etape iniţiale
211
203
204
202
plase administrative. districtul cuprindea nouă aşezări, între care Dumitru până la consolidarea lor în adevărate unităţi administrative. 15 Mylos 1475 — 1 Caraş
Situaţia este diferită în cazul districtelor româneşti, Ţeicu includea satele Sicheviţa, Berzasca, Drencova şi În concluzie, nu ne rămâne decât să constatăm 16 Recaş 1447 1320 1 Timiş
deoarece, chiar dacă reprezintă un domeniu funciar sau o Gornea, care ar fi existat în secolele XII-XIII . Districtul că prin termenul districtus, fără ataşarea apelativului 17 Remetea 1369 1369 2 Timiş
212
moşie, ele dau naştere unor instituţii etnice, proprii, dintre Liubcova nu a beneficiat de privilegii, destinul său fiind „vlahicum” şi a variantelor sale, pe teritoriul Banatului 18 Şoşdea 1406 — 1 Timiş
care cea mai celebră este ius valachicum. Cutumele sau legat de cel al cetăţii Drencova care a ajuns în stăpânirea Medieval au fost denumite, cu câteva excepţii, domeniile şi
familiilor Bizerea şi Cerna . moşiile nobiliare sau regale. Modul în care s-au constituit 19 Sculea 1466 1372 1 Timiş
213
194 D. Csánki, op. cit., (CD). Districtul cel mai vestic din Banat pare a fi Maxond. şi au fost organizate aceste teritorii pare imposibil de 20 Szentlaszlo 1437 1437 1 —
195 N. C. Tóth, A nemesi megye a középkori Magyarországon. Aşezarea omonimă este menţionată în anul 1370, atunci reconstituit, cel puţin pentru perioada secolelor XIII- 21 Temeskuz 1374 — 3 —
Öt megye példája, în Szabolcs-szatmár-beregi Szemle, 45/2010, p.
413. 205 K. Juhász, A Csanádi püspökség története (1307 – 1386), I, 214 Krassó III, p. 97. 22 Timiş 1396 — 1 Timiş
196 Temes, p. 624-625; DL. 55.266; DL. 55.541 vol. 3, p. 92. 215 D. Csánki, op. cit., (CD). 23 Timişoara 1396 — 1 Timiş
197 D. Csánki, op. cit., (CD). 206 Zs. V, p. 65, nr. 33. 216 F. Pesty, Az eltünt régi vármegyék, vol. I, Budapest, 1880, p. 24 Zadia 1344 1408 1 Arad
198 DL. 4158. 207 I. Drăgan, Nobilimea, p. 123-157. 391-392.
199 DL. 4560. 208 I. Şipoș, op. cit., în AB, VII-VIII/1999-2000, p. 603. 217 Ibidem. 25 Zederyes 1407 1374 1 Caraş
200 DL. 35.165. 209 I. Haţegan, Habitat, p. 82. 218 F. Milleker, op. cit, p. 33-36.
201 DL. 65.915. 210 Ibidem. 219 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 55-57. * Nr. documentelor în cuprinsul cărora întâlnim termenul
202 DL. 19.657 DL. 34.810. 211 D. Csánki, op. cit., (CD). 220 Krassó III, p. 89-93. districtus.
203 DL. 61.452. 212 D. Ţeicu, Bantul Montan, p. 448. 221 DRH, C, XIV, p. 237.
204 DL. 65.909. 213 Ibidem. 222 Doc. Val., p. 216. 223 Gy. Bonis, Hűbériség és rendiség, p. 276.
Pag. 44 Pag. 45