Page 45 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

să cuprindă 31 de sate, au fost: familia Posafi, până O diplomă de împroprietărire, din anul 1475, Situaţie similară cu cea din interiorul mărturii reprezintă un imbold pentru identificarea unui
în anul 1471, iar apoi familiile Orszag şi ramura Petö acordată de rege palatinului Mihail Orszag de Guti şi regatului întâlnim în cazul Banatului Medieval, organism administrativ, distinct, în cadrul sau în afara
a clanului Nadasdi . Posesiunea este consemnată condivizionarilor săi, în al cărei cuprins regăsim trei unde fiecare comitat trebuia să fie împărţit în patru hotarelor comitatului Timiş.
159
într-un transumpt din anul 1506 , iar dimensiunile transumpturi, redactate cu 3-4 ani mai devreme , plase administrative, dar nicio mărturie nu susţine Totuşi, identitatea acestui toponim este
167
160
moşiilor sale ar fi cuprins, după Turchányi Tihamer, localiza opidum-ul Mylos, împreună cu alte trei oraşe această ipoteză. Nici pentru comitatul Timiş nu există clarificată de umanistul Nicolaus Olahus, care desemna
teritoriul delimitat de satul Boldur la nord, Sacoşul în comitatul Caraş . Spre deosebire de acestea din informaţii de acest fel, motiv pentru care se impune prin Temeskuz porţiunea regatului Ungariei, cuprinsă
168
unguresc la sud, districtul Lugoj la est 161 , iar înspre urmă, cedate împreună cu pertinenţele şi posesiunile cercetarea atentă a toponimelor de pe suprafaţa sa, care între Mureş şi Timiş . Acest fapt dovedeşte că această
184
vest districtul Comiat . lor, despre primul se afirma că beneficia de districtu et au fost denumite districte, deoarece termenul districtus denumire nu s-a impus în veacul al XVI-lea, ci mult mai
162
Un document surprinzător şi dificil de interpretat eius pertinencys . Transumpturile păstrează aceeaşi dobândeşte uneori înţelesul de plasă administrativă . devreme, însă prima atestare păstrată provine, după cum
169
176
ne-a atras atenţia, deoarece atestă existenţa districtului menţiune şi acelaşi număr de aşezări, cea ce dovedeşte În anul 1374, regele Ludovic poruncea am văzut, din vremea lui Ludovic cel Mare. Istoricul
170
Recaş. Actul reprezintă sentinţa unui for de judecată, că textul daniei care privea proprietăţile a fost copiat în locuitorilor, nobililor, soldaţilor şi românilor din maghiar Fenyvesi László afirma că documentele
ce confirmă înţelegerea dintre Ioan Magyar şi banul celelalte documente şi ulterior în diplomă, care nu mai „comitatu seu districtu de Temeskuz” să dea ascultarea din secolele XIV-XV, care menţionează toponimul
177
de Severin, Mihail de Cerna, în privinţa unei vânzări enumeră toate aşezările, ci doar oraşele şi fortificaţiile. comitelui de Timiş, Benedict Himfy . Formularea lasă Temeskuz, denumesc de fapt teritoriul Banatului de
de vie. Cei care au fost martorii acestei înţelegeri Prin urmare, constatăm că termenul districtus este impresia că sub acest toponim este identificat comitatul mai târziu, iar într-o înţelegere mai exactă cuprindea
proveneau din opido Recaş: judele Marko, juratul menţionat de un singur document, iar utilizarea sa Timiş, însă denumirea apare, de această dată, în varianta zona comitatelor Arad, Cenad, Zarand, Torontal, Timiş,
Osvald, juzii montani Nicolae Fekete şi Andrei Lege, împreună cu pertinentis şi possessio dovedeşte că latină, în decimele papale din prima jumătate a secolului Caraş şi Cuvin .
185
Ioan Rahovan şi cnezii districtului, Mihail Mezew, înţelesul său este acela de domeniu funciar. Pe de altă al XIV-lea, care atestă că o porţiune a arhidiaconatului Ipoteza istoricului maghiar este oarecum
Dominic de Hedenicz şi Liuba de Pustynffolwa; şi parte rămâne incertă relaţia dintre oraş şi district, în de Timiş se afla între cele două Timişuri, pe cursurile hazardată pentru că porneşte de la o serie de izvoare care
178
probabil locuitori ai târgului: Toma Paraszt, Anton Isw contextul în care nu beneficiem de nicio mărturie despre lor mijlocii . Dacă privim cu atenţie toate localităţile nu susţin identificarea denumirii Temeskuz cu teritoriul
şi Mihail, fiul lui Dionisie . Documentul a fost emis existenţa vreunei cetăţi. Totuşi, subliniem că, aşa cum enumerate în această listă constatăm că este vorba diocezei de Cenad, la care a fost adăugat comitatul
163
în sâmbăta apropiată de sărbătoarea fericitului episcop observăm în textul documentului, cuvântul districtus nu de porţiunea aflată între Timiş şi Bega, de lângă Zarand. Arhiepiscopul de Strigoniu afirma foarte
Martin, din anul 1447, la Recaş, păstrând urmele a se află într-o reciprocitate cu termenul pertinentis, ci este Timişoara şi până la intersecţia celor două râuri. Potrivit limpede că acest toponim desemna teritoriul dintre
trei sigilii. Apartenenţa forului prezidat de Nicolae menţionat împreună cu el. afirmaţiilor lui Andras Kovács, o asemenea diviziune Timiş şi Valea Mureşului, nefiind atribuit întregului
Bizere, Simon de Corlat şi Toma de Seryen este vagă, În capitolul dedicat dispariţiei comitatului Caraş şi geografică este identică, în cazul comitatelor ardelene, Banat Medieval.
deoarece cei enumeraţi nu şi-au menţionat funcţiile. districtelor româneşti din lucrarea istoricului Turchániy cu o plasă administrativă . Prin urmare este posibil ca Un caz cu totul aparte este cel al districtului Beel
179
Prin urmare, se impune întrebarea dacă târgul Recaş există o menţiune despre domeniul Târgovişte. acest toponim să desemneze una din cele patru plase ale sau Belvydyke inclus în rândul districtelor româneşti,
reprezenta sediul unui scaun de judecată? Despre Însemnarea cuprinde doar o referire la satul Fadima, care comitatului Timiş. neprivilegiate . Prima menţiune a toponimului datează
186
constituia o porţiune din moşie, situată la rândul său pe
Nicolae Bizere ştim că a deţinut, între anii 1443-1445, teritoriul comitatului Timiş, redat în forma dimensiunilor Dania din 28 mai 1387, precum şi diploma de din anul 1285, atunci când o parte a domeniului său
calitatea de vicecomite de Timiş , însă despre ceilalţi sale din secolul al XIX . Autorul preferă să utilizeze nouă donaţie, din 17 aprilie 1406, primite de nobili se afla în proprietatea familiei Cenad . În secolul
164
187
171
doi membri ai forului nu avem nicio informaţie. această localizare şi nu face nicio referire la instituţia de Mâtnic, contestă această presupunere deoarece următor întâlnim alți proprietari, astfel că o parte dintre
Lucrurile sunt lămurite dacă avem în vedere faptul că, administrativă medievală, în interiorul căreia se afla cu localizează una dintre posesiuni, denumită Almafa, în satele sale ajung în posesia lui Nexe şi a fiilor săi .
188
în anul 1433, Nicolae de Bizerea împreună cu nobilii certitudine domeniul Târgovişte , pe care documentele apropierea Bârzavei, în districtu Temeskuz . Aşezarea, Lista meşterilor trimişi la Orşova, în anul 1372, atesta
180
172
de Cerna şi Muşina de Densuş au primit posesiunea nu-l cataloghează drept districtus. care în limba română se numeşte Mărul, era localizată de deja existenţa districtului Beel, unde era situat satul
181
Recaş . Csánki Dezső confirma faptul că şi familiile d) Districtus – plasă sau subunitate admi- Pesty Frigyes pe baza documentelor între pertinenţele Libera, proprietate a lui Ioan, unul din fiii românului
165
Seryen, din clanul Achtum şi Corlat, erau proprietare nistrativă. districtului Caransebeş . Aceste mărturii ar determina Nexe . La începutul secolului al XV-lea aceştia sunt
182
189
asupra unei părţi din moşie, însă doar spre finalul În cazul mai multor comitate de pe suprafaţa implicit confundarea celor două districte: Temeskuz şi nevoiţi să cedeze propriile domenii familiei Himfy . În
190
secolului al XV-lea . Nu excludem posibilitatea ca regatului există dovezi ale subîmpărţiri lor administrative. Karansebes; care par să fie unul şi acelaşi. această perioadă documentele fac referiri la telutum seu
166
cei doi să fi fost fraţi în devălmăşie cu Nicolae Bizerea S-au păstrat registrele care conţineau lucrul camerei, Un alt document redactat la sfârşitul secolului al districtum Belvydyke, districtu Beel sau Belwideke .
191
192
183
şi familia Cerna şi, prin urmare, îşi puteau da acordul strâns în anul 1427, în comitatele Abaúj, Gömör, Saros, XIV-lea conferă acestui toponim apelativul „terra” , În a doua jumătate a secolului, districtul este numit Beel,
în cazul unui contract de vânzare-cumpărare, ce privea Torna şi Ung , ce dovedesc că fiecare dintre cei patru mărturie ce vine în sprijinul identificării sale cu o plasă dar toate denumirile sau variantele toponimice atestă
173
o porţiune din moşie. juzi nobiliari erau responsabili cu gestionarea unui administrativă. existenţa unui singur teritoriu aflat între districtele de pe
174
În această situaţie, menţiunea documentară nu teritoriu bine definit din interiorul comitatului. Dacă Ultimul document care menţionează toponimul valea Begheiului şi comitatul Timiş. Aşezarea sa este
193
atestă existenţa unui district, ci a domeniului care în Ungaria unitatea administrativă era divizată în patru a fost emis în anul 1465, însă nu este semnificativ dată în vileag de însăşi numele său, Belvidék, a cărui
aparţinea târgului, dar prezenţa cnezilor complică plase, corespunzătoare numărului de juzi, în Transilvania pentru susţinerea nici a uneia dintre cele două ipoteze. înţeles este interiorul provinciei. Însă Beel nu reprezenta
desluşirea caracterului moşiei. Evident, etnia celor din numărul acestora era de două . Dintre cele cinci documente doar primul stârneşte doar un simplu teritoriu aflat la marginea comitatului, ci
175
urmă nu putea fi alta decât română, însă în lipsa altor interesul nostru, deoarece atestă că Temeskuz era beneficia de delimitare geografică reliefată de apelativul
informaţii şi a unor dovezi concrete nu putem afirma 167 Dania propriu-zisă, ordinul către capitlul din Arad și districtu seu comitatu, respectiv cel de al patrulea, districtus, pe care izvoarele i l-au atribuit deseori.
că Recaşul reprezenta centrul unui district românesc. răspunsul acestuia. pentru că vorbeşte despre terra Temeskuz. Aceste
168 Krassó III, p. 428-437. 184 L. Fenyvesi, op. cit., în Studia Agriensia, 14/1993, p. 236.
159 D. Csánki, op. cit., (CD). 169 Ibidem, p. 435. 176 C. N. Toth, op. cit., în Sz., 141/2007, p. 406. 185 Ibidem, p. 238-240.
160 H. V, p. 398. 170 Ibidem, p. 428, 430, 433. 177 HD I/2, p. 218-219; Fejér IX/4, p. 567. 186 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 60.
161 T. Turchányi, op. cit., p. 249-250. 171 T. Turchányi, op. cit., p. 257. 178 T. Ortvay, op. cit., p. 157, 160. 187 DIR, C, II, p. 275.
162 Magyar Királyság. 172 Magyar Királyság. 179 A. W. Kovács, op.cit., în Erdély Múzeum, LXXII/2010, nr. 3-4, 188 Temes, p. 109.
163 C-tin Feneșan, Documente Medievale Bănăţene, (1440-1653), 173 P. Engel, op. cit., în Új Történelmi Tár, 2/1989, p. 25-162. p. 37-41. 189 DRH, C, XIV, p. 237.
Timișoara, 1981, p. 38-41. 174 Excepţie de la regulă face comitatul Torna, unde sunt 180 Krassó III, p. 254-258; Szörény III, 9; Zs. I, p. 9, nr. 79. 190 Temes, p. 333,
164 Archontológia, (CD). consemnaţi doar doi juzi ai nobililor. 181 Krassó III, p. 229-231. 191 Temes, p. 523.
165 HD I/2, 685, nr. 579; L. Boldea, Nobilimea, p. 176-177. 175 A. W. Kovács, Szolgabírák és járások a középkori Erdélyben, în 182 F. Pesty, Oláh, p. 43. 192 Temes
166 D. Csánki, op. cit., (CD). Erdély Múzeum, LXXII/2010, nr. 3-4, p. 33 183 Zs. I, p. 668, nr. 6025. 193 V. Achim, Banatul, p. 11-24.
Pag. 42 Pag. 43