Page 38 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

Un alt document care consemnează existenţa privilegiaţilor, generic numită nobilime . Ioan sistemului de fortificaţii a fost accelerat şi de numărul cnezimii iobage sau cnezilor de cetate şi prin extensie,
73
proprietarilor liberi a fost redactat în anul 1268. Drăgan contestă disoluţia finală a instituţiei cneziale, mare de privilegii acordate acelor hospites, dar şi de iobăgimii de cetate.
Privilegiul primit de fiii lui Chaz reprezintă mărturia datorită contaminării sale de către nobilimea regatului, apariţia unei noi relaţii sociale: familiaritatea . În concluzie subscriem şi noi ipotezei potrivit
80
eliberării lor de sub autoritatea cetăţii Bihor şi includerea deoarece apreciază că nobilimea română prezintă nişte Realităţi similare au avut loc şi pe teritoriile cu căreia iobagii cetăţilor nu au dispărut complet în perioada
lor în rândul servienţilor regali . Chiar dacă nu pot fi caracteristici distincte, specifice unui „anume tip de o populaţie omogen românească. Emanciparea unei ulterioară dinastiei arpadiene, ci au continuat să existe,
68
consideraţi români, aflăm că urmaşii lor au fost „nobili”, nobilime de ţară” . Astfel, ar exista o ierarhie subiectivă părţi a cnezimii de sub autoritatea cetăţilor a determinat cel puţin pe teritoriul districtelor bănăţene, acolo unde
74
adică oameni liberi cu drept de proprietate, şi doar unul a statutului nobiliar, rezumată la trei categorii: nobili creşterea numărului cnezilor înnobilaţi şi a proprietarilor cnezii iobagi şi cnezii nobili au perpetuat vechile cutume
dintre ei a devenit iobag al cetăţii . adevăraţi, nobili români şi nobili condiţionari. Cei din liberi, proces al cărui rezultat a fost constituirea unor ale populaţiei româneşti, transpuse prin prisma unor
69
Exemplul este relevat pentru a reconstitui etapa mijloc constituiau o treaptă intermediară între cnezat şi provincii, comitate sau unităţi administrative, al căror instituţii maghiare.
lipsă a procesului de integrare a cnezimii româneşti în nobilitate, singura lor deosebire constând în obligaţiile nume consacrat este: districtus valahorum.
sistemul de fortificaţii arpadian. Potrivit acestei mărturii faţă de cetatea de sub care s-au desprins . Instituţiile care vor asigura funcţionarea acestor 5.4. Provincii, comitate, districte şi domenii
75
o parte dintre cnezi au intrat, din proprie iniţiativă, în Nu cunoaştem momentul în care cnezimea organisme etnico-administrative vor fi adunările funciare.
slujba cetăţii, din motive pe care le putem doar presupune. românească a început să fie înnobilată, însă primele tuturor localnicilor. Adunările nobiliare şi cneziale Istoricii au semnalat, încă înainte de publicarea
Ameninţarea pierderi tuturor stăpânirilor sau intenţia de mărturii provin din acelaşi secol al XIII-lea. În anul ale districtelor dovedesc că la începutul secolului al primelor corpusuri de documente referitoare la aşezările
a-şi asigura propriile posesiuni a determinat categoria 1256, Iacob Gerlicze, unul dintre exponenţii cnezimii XIV-lea, toate stările erau reprezentate, dar odată cu şi instituţiile bănăţene, numărul mare de toponime
proprietarilor români să opteze pentru conservarea bănăţene, era împroprietărit de regele Bela al IV-lea cu trecerea timpului se vor impune doar cnezimea nobilă şi asociate cu termenul „districtus” . Discrepanţa s-a
85
propriului statut, în contextul instaurării unei autorităţi o moşie, pentru meritele sale militare, evidenţiate în nobilimea română . De aceea nu omitem să subliniem evidenţiat în raport cu celelalte zone şi provincii ale
81
străine, atât din punct de vedere etnic, cât şi cultural. conflictul cu tătarii, pe râul Sajo . Din aceeaşi categorie că factorii care au determinat formarea districtelor regatului Ungariei, unde numărul unităţilor teritoriale
76
Pentru Attila Zsoldos, acelaşi document este socială proveneau şi familiile Măcicaş şi Mâtnic . româneşti nu au fost doar cnezi nobili, ci şi cnezii aflaţi care au fost denumite districte a fost sensibil mai
77
important deoarece dovedeşte că accederea în rândul Descendenţa cnezială a primilor este binecunoscută, pe domeniile cetăţilor, împreună cu pătura mai largă redus. S-au emis mai multe opinii cu privire la această
iobagilor de cetate însemna pierderea libertăţii iniţiale, iar despre cei din urmă unele opinii sugerează că a iobagilor români. Fără urmă de îndoială, germenii cifră, unii istorici susținând că în Banatul Medieval au
chiar şi în cazul „nobililor” . Evident, compensarea predecesorii lor au primit posesiuni încă din partea acestor unităţi administrative i-au constituit cnezii existat 23 de districte , dar cea mai populară opinie a
70
86
acestui „deficit social” era realizată prin păstrarea regelui Bela al IV-lea . În lipsa unor mărturii concrete, înnobilaţi şi nobilimea română, însă celelalte categorii fost cea a academicianului Ştefan Pascu, care identifica
78
posesiunilor şi, în parte, a vechilor atribuţii. În calitate Ligia Boldea este îndreptăţită să pună sub semnul sociale au asigurat identitatea etnică, românească. 33 de districte, poziţionate îndeosebi în partea estică a
79
de iobagi, cnezii şi-au conservat competenţele militare, întrebării această ipoteză, dar indiferent de veridicitatea De asemenea, au existat şi cauze naturale care au provinciei . Numărul pare infim faţă de însemnările lui
87
devenind subalternii autorităţilor politice. În cea ce descendenţei cnezilor de Mâtnic, fenomenul surprins facilitat închegarea acestor formaţiuni etnico-teritoriale Ioan Haţegan, care enumeră, pentru perioada secolelor
priveşte competenţele judiciare, considerăm că au fost anunţa consacrarea nobilimii provinciale şi totodată în zona Munţilor Banatului: a) distanţa apreciabilă faţă de XIV-XVI, existenţa a cca. 34 de districte , în afara
88
diminuate, fie s-au rezumat la relaţia specifică dintre decăderea sistemului de fortificaţii. comitatele vecine ; b) terenul accidentat, care impunea celor opt privilegiate, . Desigur, cunoscutul istoric
89
82
stăpân şi slujitori. Desigur, la baza tuturor acestor transformări se graniţe naturale; c) populaţia omogen românească. bănăţean a însumat toate toponimele distanţate în timp
Zorii unei noi ierarhizări sociale se întrezăresc află noua relaţie dintre proprietar şi domeniul funciar. În rândul factorilor care au provocat dezintegrarea şi spaţiu, care au fost catalogate, în primul rând de
în secolul al XIII-lea, atunci când statutul iobagilor Caracterul alodial pe care-l vor incuba posesiunile sistemului de cetăţi poate fi considerată şi tendinţa de izvoarele documentare şi, apoi, de către istoriografie
de cetate cunoaşte o regresie treptată. Acest fapt acordate de coroană îi va asigura proprietarului drepturi omogenizare a stărilor sociale din regat. Astfel, se drept districtus. În privinţa unui singur aspect a existat
reprezenta urmarea directă a procesului de dezmembrare administrative şi politice, facilitându-i intervenţia impune întrebarea dacă pătura iobagilor de cetăţi mai o ipoteză general valabilă şi anume că doar opt districte
a sistemului de fortificaţii, care a debutat odată cu indirectă în problemele interne ale ţării. exista, sub înfăţişarea secolelor anterioare, în epoca româneşti au fost privilegiate.
micşorarea domeniului cetăţilor. Înnobilarea constantă Pe de altă parte, procesul de înnobilare al iobagilor angevină, atunci când nobilimea provincială constituia Însă, aşa cum s-a afirmat deseori, numărul
a iobagilor de cetăţi şi ascensiunea servienţilor regali a afectat dimensiunile domeniilor de cetăţi, care se sursa socială, indispensabilă pentru funcţionarea noilor districtelor româneşti a fost mai mare, dar pentru
determină apariţia unei noi stări sociale, care va modela vor diminua constant, lezând la rândul lor aparatul instituţii ? Desigur, nu putem lua în discuţie dispariţia, identificarea lor se cuvine cercetarea critică a izvoarelor,
după propria înfăţişare majoritatea instituţiilor. administrativ al acestora. În calitate de proprietari, peste noapte, a unei categorii sociale din cadrul unei precum şi a termenului districtus, a contextului în care
Pentru cnezime acest moment reprezintă servienţii regali nu mai răspundeau din punct de vedere societăţi medievale, ale cărei caracteristici impuneau a fost utilizat şi analizarea valenţelor sinonimice care
oportunitatea de a-şi recăpăta treptat vechile atribuţii, juridic şi administrativ în faţa comitelui de cetate, ci oricărei schimbări amprenta veacurilor. Presupunerea i-au fost atribuite.
însă într-o formă metamorfozată. După cum remarca în faţa forurilor centrale. Ca urmare, a fost nevoie de noastră nu este singulară, deoarece mai multe opinii După opinia noastră, termenul districtus era
Maria Holban, unii dintre cnezi vor deveni intermediari constituirea unor instituţii care să deservească această au susţinut dăinuirea iobagilor de cetate, chiar şi în uzitat, în general, pentru denumirea unor teritorii
între noii stăpâni şi ţărani, iar alţii vor urma destinele categorie socială. Comitatul nobiliar, cu tot cu aparatul secolul al XVI-lea . mai mult sau mai puţin delimitate geografic. Potrivit
83
oamenilor lor, deveniţi iobagi . Însă prima categorie său auxiliar, reprezintă cel mai semnificativ exemplu. Cu toată uniformizarea şi omogenizarea socială informaţiilor documentare, înţelesul său putea varia,
71
nu va supravieţui decât câteva generaţii, topindu-se în Juzi nobiliari şi vicecomiţi, precum şi scaunele de impusă de angevini şi continuată, apoi, de către urmaşii individualizând proprietăţile private, iar în acelaşi timp
marea masă a celor care serveau în calitate de „coadă de judecată comitatense vor individualiza noul mecanism lor, urmele păturii sociale, constituite în vremea
topor în mâna stăpânilor” . administrativ. Conform unor opinii, dezmembrarea Sfântului Ştefan, transpar în decretul regelui Matia, habent meram nobilitatem a regibus seu privilegium nobilitatis
72
Totuşi, o altă pătură socială a românilor ajunge din anul 1467, unde constatăm că nobilii cetăţilor nu huiusmodi, sive tales sub nomine regio, sive sub ecclesiis, sive sub
să fie înnobilată, pentru slujbele depuse în favoarea 73 L. Boldea, Nobilimea, p. 9-20. erau incluşi în rândul nobilimii regatului, neaparţinând quacunque alia iurisdictione degant. Alii autem omnes solvant,
coroanei şi, prin urmare, să fie integrată în starea 74 I. Drăgan, Nobilimea, p. 109, 113. astfel stărilor privilegiate . Condiţia lor pare similară sive sint nobiles castrenses sive prediales ecclesiarum qui non
84
75 Ibidem, p. 209. habent privilegium nobilitatis a regibus...”.
76 HD I, p. 278, nr. 205. 80 A. Zsoldos, A szent király szabadjai, p. 158-161. 85 Á. Bárány, Temesvármegye, p. 81-83.
68 Csáki I, p. 10. 77 L. Boldea, Nobilimea, p. 248-249, 287-289. 81 I. A. Pop, Instituţii medievale, p. 124-125. 86 Gh. Cotoșman, op. cit., în RISBC, XII/1944, p. 22.
69 Ibidem. 78 Şt. Olteanu, Un document inedit privind istoria Banatului în 82 În cazul districtului Ilidia și a comitatul Caraș acest aspect nu 87 Şt. Pascu, Voievodatul IV, p. 40.
70 A. Zsoldos, A szent király szabadjai, p. 13. secolele XIII-XIV, în RdI, XVII/1964, nr. V, p. 1144; M. Holban, este verificat. 88 I. Haţegan, Habitat şi populaţie în Banat (secolele XI-XX),
71 M. Holban, op. cit., în Studii şi Materiale de Istorie Medie, În jurul publicării unor documente inedite, în RdI, XVII/1964, nr. 83 I. Pataki, Domeniul Hunedoara, p. 66-70; A. A. Rusu, Timişoara, 2003, p. 85; Sebeş şi Caran sunt menţionate separat.
II/1957, p. 412-413. V, p. 781. Castelarea Carpatică, p. 425-427. 89 Mulţumim pe această cale distinsului istoric care ne-a pus la
72 Ibidem, p. 413. 79 L. Boldea, Nobilimea, p. 290. 84 DRH II, p. 165-166: „Nobiles autem regni intelligantur, qui dispoziţie arhiva personală cu privire la districtele bănăţene.

Pag. 36 Pag. 37